Fondurile cinegetice, un „vânat“ rentabil
0
Închirierea cabanelor de vânătoare se dovedeşte a fi o afacere profitabilă, chiar şi în momente economice dificile, în care alte segmente sunt aproape blocate. Romsilva deţine cele mai multe cabane de vânătoare din România. În prezent, regia analizează posibilitatea de a vinde o parte dintre acestea.
Administrarea unui fond de vânătoare poate fi o afacere destul de profitabilă în condiţiile în care un pachet turistic adresat străinilor pasionaţi de acest sport depăşeşte 1.000 de euro.
România este foarte atractivă pentru străini pentru că este singura ţară în care încă se mai pot vâna anumite specii, protejate în alte zone, dar şi pentru că permite exportul trofeelor. Găzduirea participanţilor se face de regulă în cabanele de vânătoare ale fondului cinegetic respectiv, astfel încât, în afară de investiţiile în administrarea fondului cinegetic, proprietarul unei astfel de afaceri mai trebuie să ia în calcul şi cheltuielile care ţin de construcţia unor spaţii de cazare.
Există anumite reguli speciale, care sunt impuse la obţinerea autorizaţiei de construcţie. „În interiorul unui fond de vânătoare amenajările, instalaţiile şi construcţiile vânătoreşti se fac numai cu acordul proprietarului de teren“, explică Gică Duţă, subsecretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
În cazul în care vreţi să faceţi cabana de vânătoare chiar în pădure, este bine să ştiţi că defrişările se pot face doar cu autorizaţii speciale, pe o suprafaţă maximă de 200 metri pătraţi, dar care să nu reprezinte mai mult de 5% din suprafaţa pădurii. În plus, nu se pot tăia orice fel de arbori.
Condiţiile de recoltare sunt impuse de vârsta copacilor (100-120 de ani pentru răşinoase şi 140 de ani pentru stejar sau fag). Chiar dacă arborii din pădurea respectivă au vârsta necesară, este interzisă cu desăvârşire tăierea lor sau construcţia de case în zonele cu risc de alunecări de teren sau pe malul apelor.
Cabanele Romsilva,o afacere contestată
În momentul de faţă, majoritatea cabanelor şi cantoanelor de vânătoare aparţin Romsilva. Aferent unităţilor de cazare, în patrimoniul regiei există 572 de fonduri de vânătoare, pe şase milioane de hectare de teren. Ministerul Agriculturii a anunţat la sfârşitul lunii mai că intenţionează să scoată la licitaţie o parte dintre acestea, fiind considerate neprofitabile. Asta în condiţiile în care, anul trecut, Romsilva a încasat 3,5 milioane de euro din acţiuni vânătoreşti.
În 2008, în cabanele Romsilva au poposit 6.331 de vânători străini şi 251 de vânători români. „Activitatea de închirire a cabanelor este cea de-a doua care aduce profit pentru Romsilva, după masa lemnoasă.“, spune Marian Stoicescu, preşedintele Confederaţiei Sindicatelor Romsilva.
Vânătorii sună adunarea pentru investitorii imobiliari. Cabanele de vânătoare sunt căutate indiferent de sezon
Astfel încât, după un protest al sindicatelor înaintat în scris către Consiliul Naţional al Administraţiei Pădurilor, iniţiativa Guvernului de a vinde cele peste 900 de clădiri Romsilva, a fost momentan blocată. Proprietăţile includ peste 100 de cabane, plus sedii de ocoale silvice sau cantoane care pot fi la rândul lor transformate în unităţi de cazare cu investiţii minime şi chiar blocuri de locuinţe.
Conform lui Stoicescu, pentru fiecare construcţie în parte se va face un studiu legat de eficienţa ei economică înainte de a fi scoasă la vânzare. În plus, „acesta este un moment foarte prost pentru a le scoate pe piaţă, ţinând cont de faptul că preţurile obţinute pentru orice tranzacţii imobiliare sunt foarte mici“, completează preşedintele Sindicatelor Romsilva.
Standarde impuse prin lege
Condiţiile care trebuie respectate sunt legate de proiectarea clădirii. Cabana de vânătoare, mai ales cea tip minihotel, trebuie să aibă spaţii de depozitare cât mai mari, atât standard, cât şi camere frigorifice. De asemenea, bucătăria este mult mai amplă decât în cazul clădirilor obişnuite.
Nu în ultimul rând, trebuie să existe şi o cameră pentru arme, care să fie dotată cu un seif metalic. „Cele mai importante sunt amenajările exterioare“, spune Radinar Constantin, arhitect la una dintre puţinele firme din România care proiectează astfel de case, Matrix Eurodesign.
„Aspectul ecologic nu este doar o chestiune de integrare în natură, ci este impus de anumite norme europene. Există anumite restricţii care se iau în calcul atunci când se amenjaează o cabană de vânătoare“, precizează Radinar Constantin. Nu poate fi folosit orice fel de material de construcţie, doar lemnul şi piatra sunt admise. Uşile sunt deasemenea din lemn, iar ramele la ferestre se fac obligatoriu din lemn. Singura concesie se face în cazul geamurilor, care pot fi termoizolante, dar nu pe structură de PVC sau metal.
O altă regulă este legată de zona de depozitare a deşeurilor. Dacă în cazul caselor obişnuite sunt suficiente o fosă septică şi câteva tomberoane, pentru una dedicată vânătorilor este necesar să fie amenajate spaţii pentru deşeuri organice.
Licitaţii pentru fonduri de vânătoare
Blocajul din piaţă însă nu a dat peste cap complet planurile Ministerului Agriculturii, care va organiza o licitaţie prin care va atribui celor interesaţi, în calitate de gestionari, 44 de fonduri cinegetice, cu suprafeţe cuprinse între 5.515 metri pătraţi - fondul Vizureni din Galaţi - şi 17.195 metri pătraţi - fondul Ciobănaşu din Bacău. Suprafeţele sunt situate în judeţele Alba, Bistriţa Năsăud, Bihor, Botoşani, Cluj, Maramureş, Argeş, Dâmboviţa, Prahova, Bacău, Neamţ, Dolj, Gorj, Mehedinţi, Vâlcea, Galaţi, Vaslui, Mureş, Sălaj, Constanţa, Hunedoara şi Suceava.
Printre acestea se află şi fondul de vânătoare de la Balc, care a aparţinut omului de afaceri Ion Ţiriac. Licitaţiile vor porni de la tarife cuprinse între 12 euro pentru o suprafaţă de 13.039 de metri pătraţi din Neamţ şi 3.819 euro pentru Balc. În cazul fondului din judeţul Bihor, Ministerul Agriculturii a păstrat tariful la care Ţiriac a primit dreptul de gestiune în 2005.
Omul de afaceri a renunţat la fondul de vânătoare de la Balc, dar a păstrat complexul cinegetic din localitate, după ce tariful de gestionare a fondului a crescut foarte mult, începând cu data de 15 mai. Ţiriac plătea circa 80.000 de lei (circa 20.000 euro) pe an, însă legislaţia în domeniu a fost modificată, astfel încât taxa ar fi depăşit 300.000 de euro. Tariful a fost calculat prin multiplicarea unei sume fixe (3.819 euro) cu numărul de paşi de licitaţie la procedura din 2005 (81 de trepte de licitaţie).
„Contractul de gestionare al unui fond de vânătoare se încheie pe o perioadă de 10 ani, iar firmele care doresc să participe la licitaţii trebuie să ofere o garanţie bancară de participare, al cărei cuantum să reprezinte de cinci ori valoarea tarifelor pentru fondurile de vânătoare ce fac obiectul solicitării de atribuire“, spune Gică Duţă.
În plus, în momentul încheierii contractelor de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor de vânătoare pentru care a obţinut dreptul de gestionare, compania trebuie să aibă angajată cu contract individual de muncă câte o persoană pentru exercitarea în principal a atribuţiilor de pază şi de ocrotire a vânatului pentru fiecare fond de vânătoare atribuit.
Fonduri deja adjudecate
Dintre aceste fonduri scoase la licitaţie, trei au fost adjudecate direct în februarie 2009, dar nu au fost încheiate contractele de gestiune, potrivit MADPR. Unul din cele trei fonduri atribuite este în Cormaia, lângă Sîngeorz-Băi şi a fost încredinţat Asociaţiei Cinegetice Ursul Brun.
„Au fost nouă asociaţii care au depus cereri pentru atribuirea directă, însă niciuna nu a fost pentru cel de la Balc“, se comunică pe site-ul ministerului de resort. Fondul de vânătoare numărul 13 Cormaia din judeţul Bistriţa Năsăud a fost atribuit Asociaţiei Cinegetice „Ursul Brun“, fondul de vânătoare numărul 51 Răchiţele din judeţul Cluj a fost atribuit Asociaţiei Vânătoreşti Cornul de Aur, iar fondul de vânătoare numărul 20 Oituz din judeţul Bacău a fost atribuit Ocolului Silvic Privat Oituz S.R.L.
Fondurile de vânatoare care au o mărime minimă de 5.000 de hectare la câmpie, 7.000 de hectare la deal şi 10.000 de hectare la munte, sunt de multe ori grupate în complexe cinegetice cu suprafeţe mari, pentru un management integrat şi durabil al speciilor.
Paralelă cu pieţele internaţionale
În Statele Unite ale Americii sunt peste 12 milioane de vânători înregistraţi oficial, iar acest lucru a determinat autorităţile să permită înfiinţarea a aproximativ 40 de parcuri private în acest scop. Vânătorii din SUA au cheltuit în 2007 peste 16 miliarde de euro pe taxe şi servicii aferente. Romsilva a încasat în aceeaşi perioadă aproximativ 16 milioane de euro.
Ungaria, care are o suprafaţă redusă de fonduri de vânătoare, a pus la punct un sistem de parcuri unde vânatul este crescut special pentru a putea fi împuşcat. Vecinii noştri câştigă anual câteva sute de milioane de euro din acestă afacere, iar o bună parte din bani vin din serviciile suplimentare oferite, precum condiţii de cazare de lux şi restaurante cu meniuri specifice .
Preţul unei vânători de o săptămână în Africa este cuprins între 2.500 şi 40.000 de euro, bani în care este inclusă cazarea, asistenţa de specialitate şi transferul la amplasamentele de vânătoare. Pe lângă această sumă se plătesc tarifele pentru fiecare animal în parte, care depăşesc 1.000 de euro.
Se încarcă comentariile...
