Dosar "Adevărul": Câţi bani ne scot din buzunar românii care fraudează sistemul de asistenţă socială

Zeci de mii de români fraudează sistemul de asistenţă socială cu aproximativ 36 de milioane de euro pe lună. Bilanţul este provizoriu şi cu tendinţe de creştere.

Reevaluarea tuturor tipurilor de ajutoare sociale, proces aflat în plină derulare, scoate deja în evidenţă faptul că un număr însemnat de români au profitat de slăbiciunile sistemului şi de autorităţile corupte pentru a încasa ilegal bani de la stat.

Din dosar:

Extrapolând rezultatele obţinute până acum din verificări, „Adevărul" a calculat cam cât plăteşte un contribuabil onest pentru lenea şi hoţia celor care preferă să trăiască pe banii statului. Fiecare salariat român contribuie lunar cu aproximativ 8,4 euro la sumele pe care le primesc necuvenit cei care au reuşit să păcălească sistemul de protecţie socială.

Un euro se duce lunar pentru indemnizaţiile persoanelor încadrate ilegal ca având dizabilităţi, 0,65 euro merg spre cei care beneficiază nemeritat de Venitul Minim Garantat, iar 6,74 euro intră în buzunarele falşilor pensionari pe caz de boală.

În luna martie existau 4,302 milioane de salariaţi care au virat statului impozite şi contribuţii din care bugetul asigurărilor sociale trebuia să plătească pensiile a 5,521 milioane de persoane, prestaţii şi ajutoare sociale pentru aproape 7 milioane de persoane şi indemnizaţii de şomaj pentru 462.289 de disponibilizaţi.

Pentru toţi aceştia, bugetul a plătit aproape 1,2 miliarde de lei în martie. O sumă imensă pentru posibilităţile statului, mai ales pe timp de criză.

Tocmai de asta, după ce timp de 20 de ani s-au instituit mecanisme de acordare a unor ajutoare fără ca autorităţile să fie interesate de corectitudinea acordării lor, Guvernul a hotărât să verifice sistemul şi apoi să-l reformeze.

Criza a declanşat vânătoarea de „ilegali"

Rezultatele preliminarii arată că peste 25% din pensionarii pe caz de boală sunt, în realitate, apţi de muncă; 23,5% din cei care primesc Venit Minim Garantat (VMG) nu îndeplinesc toate condiţiile pentru asta; 17,2% din totalul persoanelor care încasează indemnizaţii pentru handicap nu au dizabilităţi sau nu au probleme atât de grave precum cele trecute în certificatele medicale.

Cei care intră în aceste procente sunt oameni care au găsit o portiţă pentru ca, folosindu-se de complicitatea unor funcţionari, să-şi suplimenteze veniturile.

Aşa s-a ajuns să apară sate în care jumătate din populaţie deţine certificate de nevăzător, localităţi unde 40% din pensionarii pe caz de boală muncesc pe rupte, sau situaţii amuzante în care orbii au permis de conducere, persoane care muncesc în străinătate primesc ajutoare sociale în România, sau o persoană încadrată ca având handicap sever să lucreze la siguranţa circulaţiei feroviare. Pentru toate aceste abuzuri şi ilegalităţi, statul plăteşte lunar peste 36 de milioane de euro.

Venitul Minim Garantat degeaba

Marea operaţiune de depistare a „ilegalilor" a fost declanşată în ianuarie. Cel mai înaintat este controlul în primării făcut de echipe ale inspecţiilor teritoriale de muncă, pentru analizarea modului în care se acordă Venitul Minim Garantat (VMG).

Venitul Minim Garantat este un ajutor social lunar în bani care a fost introdus pe vremea guvernării lui Adrian Năstase, se acordă familiilor fără venituri sau cu venituri foarte mici şi este considerat principalul instrument de combatere a sărăciei, aşa cum se întâmplă şi în străinătate.

La aproximativ 230.000 de familii beneficiare, numărul persoanelor care trăiesc din aceste sume este de circa 560.000. Cele mai multe ajutoare de acest fel se acordă în zonele rurale din judeţele care deţin şi cele mai mari rate ale sărăciei: Galaţi, Buzău, Vaslui şi Iaşi.

Ei bine, controlul început în ianuarie a dus la suspendarea sau anularea a 23,5% din VMG-urile verificate până acum. Aceasta este media naţională, întrucât în unele judeţe procentul dosarelor cu nereguli depăşeşte cu mult jumătate din total.

Recordul este stabilit de judeţul Prahova, unde 90% din dosarele verificate nu erau în regulă. Inspectorul-şef, Dumitra Ionescu, spune că s-au descoperit toate neregulile posibile. În unele cazuri lipseau cu desăvârşire actele doveditoare referitoare la veniturile beneficiarilor, nu existau dovezile că beneficiarii sunt înregistraţi la Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă şi nici adeverinţele obligatorii, emise din trei în trei luni, care să ateste că sunt în aceste evidenţe şi-şi caută un loc de muncă.

De asemenea, primăriile n-au efectuat anchetele sociale din şase în şase de luni, sub pretextul lipsei de personal, şi nu aveau program pentru ca beneficiarii de VMG-uri să muncească în interesul comunităţii. Până acum, în Prahova au fost anulate sau suspendate VMG-uri în valoare totală de 180.388 de lei.

Pentru aceste nereguli, şase primării au fost amendate cu 5.000 de lei, iar celelalte au primit avertismente scrise sau verbale. Banii acordaţi necuvenit vor fi recuperaţi de la beneficiari şi de la angajaţii primăriilor care s-au ocupat de dosare.

„Ajutoarele au devalorizat munca"

După aproape 10 ani de la introducerea Venitului Minim Garantat, poziţiile specialiştilor s-au radicalizat. Potrivit unora, apariţia acestui ajutor bănesc a pervertit relaţiile de muncă, mai ales din zona rurală. La sate, unii dintre beneficiarii acestor bani au renunţat la orice fel de muncă, fiindcă agricultura de subzistenţă şi suma primită de la stat le permite să se complacă într-un fel de sărăcie suportabilă. De aceea, aceşti experţi cer eliminarea VMG-ului, în forma lui actuală, de bani.

Conferenţiar doctor Ştefan Cojocaru, unul dintre autorii Raportului Comisiei prezidenţiale pentru analiza riscurilor sociale şi demografice, spune că, indiferent câte ajutoare s-ar acorda, nu se rezolvă nimic fără servicii sociale care să ţintească individual, şi nu să ofere soluţii pentru categorii mari de grupuri.

„Ajutoarele sociale încurajează nemunca. Venitul Minim Garantat ar trebui gândit sub forma proiectelor individuale", a declarat el. Sociologul a dat exemplul unei organizaţii neguvernamentale care a oferit o seră unei familii dintr-un sat moldovenesc.

Un inginer agronom i-a învăţat pe membrii acelei familii să se ocupe de seră şi să-şi extindă micuţa afacere. Cu o singură condiţie: ca în primăvara următoare, când ei aveau să înregistreze deja un profit, să-i facă o seră unui consătean la fel de sărac precum fuseseră ei la începerea proiectului.

Marele avantaj al acestei abordări, spune Cojocaru, este acela că oamenii vor putea scăpa de statutul de asistat: „Asta ar putea reface comunităţile sărace, unde populaţia şi-a pierdut şi spiritul comunitar, iar munca a fost devalorizată prin aceste ajutoare", explică Ştefan Cojocaru.

De cealaltă parte, alţi experţi spun că, indiferent câte abuzuri s-ar naşte din birocraţia aplicării acestui mecanism, VMG-ul este indispensabil populaţiei sărace, fiind unica posibilitate de supravieţuire pentru mai mult de jumătate de milioan de români.

Condiţii pentru acordarea VMG

În calculul veniturilor unei familii se iau în considerare alocaţiile pentru copii, a căror valoare se scade din valoarea VMG care ar trebui acordată conform legii. De exemplu, dacă este vorba de o familie de trei persoane, suma cuvenită este de 313 lei.

Dacă unul dintre membrii familiei este un copil care primeşte o alocaţie de 200 de lei, familia va primi doar 113 lei ca venit minim garantat. Pot primi VMG familiile care nu au mai mult de două capete de bovine, care nu deţin teren mai mare de 0,5 hectare şi nici autoturisme sau obiecte de valoare.

Trei ani de muncă la pensii tertip

Pensionarea pe caz de boală a devenit un fenomen de masă pe măsură ce s-a privatizat industria. Ea a devenit un refugiu pentru persoanele rămase fără job şi fără prea multe perspective de a mai fi angajate vreodată. În timp s-a creat o complicitate tăcută între solicitanţi, medici şi autorităţile care au permis această formă ilegală de a intra în sistemul de protecţie socială.

În mod normal, aceste persoane erau condamnate să trăiască din indemnizaţia de şomaj, iar apoi din ajutoare sociale, până şi-ar fi găsit un alt loc de muncă. Permisivitatea sistemului a făcut ca numărul pensionarilor pe caz de boală să crească de la 208.000, în 1990, la 923.000, în martie 2010. Pensiile de boală înghit cel mai mult din totalul sumelor necuvenite distribuite asistaţilor din România.

Dacă se păstrează până la finalul controlului estimarea autorităţilor, potrivit căreia 25% din pensiile de invaliditate sunt plătite pentru bolnavi închipuiţi, atunci scoaterea acestora din sistem ar însemna acoperirea a circa 350 de milioane de euro din deficitul fondului de pensii, care s-a ridicat anul trecut la 1,5 miliarde de euro. Verificarea pe acest segment se va desfăşura timp de trei ani.

Un handicapat din cinci e suspect

În 1992, în România erau înregistrate sub 80.000 de persoane cu handicap grav sau accentuat, comparativ cu 2010, când numai numărul persoanelor cu handicap grav a ajuns la un sfert de milion. Per total, la nivel naţional figurează în evidenţe aproape 660.000 de români încadraţi într-unul dintre cele trei grade de handicap: grav, accentuat şi mediu.

Autorităţile din domeniu au explicat explozia cifrelor prin evoluţia socială şi schimbarea mentalităţilor: în comunism, handicapul era perceput ca un stigmat, pe când acum oamenii nu se mai ruşinează cu asta, iar societatea a ajuns să-i integreze pe cei cu dizabilităţi.

Statisticile demonstrează altceva. Fiecare nou ajutor introdus pentru această categorie de persoane a fost urmat de creşterea exponenţială a numărului de noi înregistrări în evidenţe. Ultima dată, aceasta s-a produs după 2006, când statul a stabilit ca şi persoanele cu handicap mediu să primească un buget personal complementar, de 33,5 lei. În 2007 şi 2008, numărul românilor cu dizabilităţi a crescut cu 200.000.

Asta arată că românii descurcăreţi au identificat în aceste indemnizaţii şi bugete o nouă sursă de bani obţinuţi uşor. Acest lucru este arătat şi de rezultatele intermediare ale acţiunii de verificare a dosarelor persoanelor încadrate într-un grad de invaliditate. Controlul înaintează mai greu decât la VMG-uri, întrucât necesită şi reevaluarea medicală a beneficiarilor. Până la 2 iulie au fost studiate dosarele a 23.634 de persoane cu dizabilităţi. Pentru 4.000 de persoane s-a cerut reevaluarea încadrării, existând riscul de a fi anulate plăţile.

Procentul dosarelor cu nereguli este de 17,4% pe ţară, în stadiul actual al operaţiunii. Conduc în topul dosarelor suspecte judeţele Ialomiţa (cu 66,24% din încadrări puse sub semnul întrebării) şi Bihor (62,43% din beneficiari trimişi la reevaluare).

Peste 80 de legi pentru ajutoarele sociale

În România există mai mult de 80 de legi, ordonanţe şi hotărâri de Guvern ce reglementează distribuirea a peste 50 de tipuri de ajutoare sociale. Nu există o evidenţă centralizată a beneficiarilor, astfel încât autorităţile să poată vedea imediat tipurile de ajutor social şi sumele pe care le combină un asistat.

VMG-urile se dau de la primării, iar prestaţiile sociale (circa 40 de alocaţii şi indemnizaţii pentru copii, indemnizaţii pentru persoane cu handicap, familii monoparentale, ajutoare de încălzire etc.) sunt administrate de Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale (ANPS).

O echipă a Ministerului Muncii elaborează un Cod Social care să reformeze întregul sistem de asistenţă socială din România şi care să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2011. Vor fi eliminate o serie de legi şi contopite altele, pentru ca mecanismele să devină mai eficiente.
În primul rând, VMG-urile vor trece de la primării la Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, ceea ce va uşura controlarea situaţiei. Va exista, astfel, o evidenţă a tuturor tipurilor de ajutoare primite de orice locuitor al ţării.

Primarii vor fi, în continuare, cei care stabilesc dreptul la VMG, dar vor putea fi sancţionaţi pentru aplicarea incorectă.

De asemenea, păcălirea statului va fi considerată infracţiune, iar dacă beneficiarii nu aduc la timp adeverinţele prin care agenţiile de şomaj confirmă că şi-au căutat loc de muncă, ei vor pierde automat 50% din valoarea ajutorului. În privinţa prestaţiilor sociale, ministerul şi-a propus comasarea unora şi plafonarea sumei totale pe care o poate obţine o familie beneficiară a mai multor tipuri de ajutoare sociale.