De-a dreptul incredibil!

„Ulciorul“ sau, mă rog, „Urciorul sfărâmat“ a scriitorului romantic Heinrich von Kleist, este unanim considerată drept o capodoperă a literaturii germane din toate timpurile. O piatră de hotar a romantismului. Se înscrie, indubitabil, în categoria scrierilor canonice, a modelelor, a operelor creatoare de reguli şi de norme. Înseamnă un text de manual, dar şi un subiect favorit de examen. E parte a culturii generale.

Piesa lui Kleist ne istoriseşte o poveste dulce-amară despre cât de nedreaptă şi injustă poate fi uneori justiţia şi cât de denaturaţi se întâmplă să fie cei care sunt învestiţi cu dreptul şi misiunea de a o face. Judecătorul Adam trebuie să soluţioneze plângerea Marthei Rull care a reclamat spargerea unui obiect casnic banal, ulciorul. Numai că toată operaţiunea cu pricina în care par a fi implicaţi doi tineri rivali aspiranţi la farmecele fiicei Marthei, Eve, ascunde şi o implicare ceva mai gravă a însuşi judecătorului Adam.

Piesa lui Heinrich von Kleist a intrat recent în repertoriul Teatrului Naţional „ Radu Stanca“ din Sibiu, însă nu în forma lui originară, ci într-o adaptare extrem de permisivă, laxă, relevantă pentru câte năzdrăvănii şi textuale, şi regizorale se crede că ar putea fi îngăduite atunci când te prevalezi de utilizarea asiguratoare a prepoziţiei după. Care a devenit un fel de Sesam, deschide-te!

Şi uite aşa textul lui Kleist s-a deschis dincolo de marginile inimaginabilului şi a devenit suport pentru un fel de glumă grotescă muzical-coregrafică. Preţ de aproape 90 de minute asistăm mai curând la un spectacol de revistă cu iz folcloric, decât la unul de teatru autentic. Povestea este transferată într-un sat din România de astăzi, acolo unde un reprezentant al Uniunii Europene (Daniel Plier) descinde, însoţit de o frumoasă asistentă de origine română care, deşi demult plecată, se vede că nu a uitat totuşi ce înseamnă demnitatea naţională (Cristina Juks) spre a vedea cum împarte dreptatea judecătorul Adam (Marius Turdeanu). Omul cu musca pe căciulă. Lucrurile nu stăteau, pesemne, chiar foarte bine în comuna cu pricina chiar înainte de povestea cu ulciorul şi inspecţia inopinată, corupţia, legea bunului plac şi dezamăgirile sentimentale erau la ele acasă, de aici probabil şi recursul la melodii dulceag-sentimentale. Ni le cântă cu foc Raluca Iani. Însă de data aceasta avem de-a face cu un pericol maxim. Controlul trebuie să aibă rezultate favorabile. Aşa că se recurge la ospitalitatea românească, la cântec, joc şi voie bună. De care se ocupă Ansamblul profesionist „Cindrelul - Junii Sibiului“, dar şi câţiva actori din distribuţie. Care ne trag şi ei câte o cântare -o fac cu mult patos şi dăruire vocală. O fac Fabiola Petri (Eve), Diana Văcaru-Lazăr (Marthe) şi Florin Coşuleţ (Ruprecht) în vreme ce la felurite instrumente cântă Vlad Robaş (Leberechte, iubăreţul de profesie) şi Pali Vecsei (Licht). După ce vigilentului funcţionar european (Daniel Plier) îi cade masca, după ce asistenta acestuia îşi redeşteaptă patriotismul, după ce lipsa de morală a judecătorului este indubitabil dovedită, după ce l-am văzut pe tânărul Iustinian Turcu încercând să îl egaleze chiar să şi îl întreacă pe Barîşnikov, Florin Coşuleţ dă tonul. Se face auzit şlagărul Cui nu-i place dragostea, urmează înfrăţirea generală a glasurilor şi sentimentelor plus câteva acorduri din Ciocârlia. Responsabili principali pentru acest talmeş-balmeş cum nu se poate mai anartistic sunt Armin Petras (concept spectacol şi scenariu), Dominic Friedel (regia), Karoline Bierner şi Alin Gavrilă (scenografia) şi Vasile Şirli (muzica originală şi producţia muzicală). De-a dreptul incredibil!

Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu - URCIORUL SFĂRÂMAT după Heinrich Von Kleist; Concept spectacol şi scenariu: Armin Petras; Traducerea: Silvana Prodan; Adaptarea texului: Emőke Boldizsár şi Claudia Maior; Regia: Dominic Friedel; Scenografia: Karoline Bierner şi Alin Gavrilă; Muzica originală şi producţia muzicală: Vasile Şirli; Manager proiect: Claudia Maior; Cu: Marius Turdeanu (Adam), Pali Vecsei (Licht), Fabiola Petri (Eve), Diana Văcaru – Lazăr (Marthe Rull – mama lui Eve), Florin Coşuleţ (Ruprecht Tümpel), Simona Negrilă (Domnişoara Brgitte), Daniel Plier (Walter), Raluca Iani (Grete), Emőke Boldizsár (Liese), Cristina Juks (Femeia frumoasă), Dana Lăzărescu (mama lui Adam), Vlad Robaş (Leberecht), Adrian Matioc (Tümpel, tatăl lui Ruprecht), Eduard Pătraşcu (fratele Tümpel, unchiul lui Ruprecht), Viorel Raţă (portărelul), Iustinian Turcu (fiul lui Adam), Rodica Mărgărit (bucătăreasa) Coregrafie dans contemporan: Adriana Bârză-Cârstea; Cu participarea extraordinară a Ansamblului Folcloric Profesionist „Cindrelul - Junii Sibiului“; Coregrafia: Silvia Macrea; Instrumentişti: Gabriel Popescu (vioară), Nicuşor Balea (taragot), Petre Viţelar (acordeon), Ciprian Oprea (contrabas) Dansatori: Monica Maria Negrea, Maria Iulia Mutruc, Ileana Maria Bulz, Denisa Andreea Radu, Alina Georgiana Rînjeu, Adriana Maria Ioniţă, Ilie Marian Marin, Silviu Florin Negrea, Ioan Bogdan Mutruc, Dragoş Constantin Boriga, George Sebastian Ştreng, Grigore Florin Bulz; Data reprezentaţiei: 7 februarie