Martor ocular la sfârşitul unei dinastii: execuţia Romanovilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În vara anului 1918, se încheia o epocă: în subsolul unei case dintr-un oraş rusesc, se sfârşea o dinastie care a dăinuit mai bine de trei secole. În doar câteva minute, toţi membrii familiei imperiale ruse au fost ucişi de gloanţele bolşevicilor; odată cu ei a pierit nu numai o tradiţie, ci şi Rusia veche, o Rusie care, în pofida neajunsurilor sale, era totuşi încă o ţară civilizată.

Situaţia din ce în ce mai dificilă de pe front, combinată cu mulţi ani de injustiţie şi nemulţumiri populare, a dus la abdicarea forţată a Ţarului rus Nicolae II. Se întâmpla în martie 1917: obligat să renunţe la tron, Ţarul a fost înlocuit de un guvern provizoriu care era decis să continue războiul.

Pierderile continue pe front şi frica unui avans german către Moscova a erodat însă şi ultima fărâmă de sprijin popular pentru război, subminând astfel autoritatea guvernului provizoriu. În acest context, germanii au făcut tot posibilul pentru a-i sprijini pe revoluţionarii ruşi ce urmăreau preluarea puterii: astfel, nemţii vor facilita transportul lui Lenin din Elveţia către Rusia – în faimosul tren blindat – în speranţa că acesta va reuşi să dea jos guvernul şi, odată ajuns la putere, să încheie armistiţiul. Germanii au câştigat pariul: în noaptea de 6-7 noiembrie bolşevicii preiau puterea la Sankt Petersburg, iar în Rusia izbucneşte războiul civil între revoluţionarii lui Lenin (Roşii) şi anti-bolşevici (Albii). Câteva luni mai târziu, în martie 1918, regimul comunist semnează tratatul de pace de la Brest-Litovsk, scoţând Rusia din război cu preţul unor pierderi semnificative.

Pe acest fundal de haos politic, Ţarul şi familia sa trăiau ca prizonieri politici în apropiere de fosta capitală imperială. Au fost apoi mutaţi mai departe de front, către Munţii Ural, ajungând – în primăvara anului 1918 – în oraşul Ekaterinburg. Cei şapte membri ai familiei şi cei câţiva servitori care îi însoţeau au fost astfel închişi în Casa Ipatiev, unde erau păziţi cu stricteţe de agenţii regimului bolşevic.

Spre mijlocul lunii iulie, bolşevicii au detectat o ameninţare: un contingent ceh al armatei Albe se apropia de Ekaterinburg şi exista riscul ca acesta să urmărească eliberarea familiei imperiale. Astfel, în mod paradoxal, apropierea posibililor salvatori a fost elementul care a pecetluit soarta Romanovilor.

La primele ore ale zilei de 17 iulie, Ţarul, soţia, copiii şi servitorii săi au fost duşi în pivniţa Casei Ipatiev şi executaţi.

„Trebuie să-i împuşcăm pe toţi în noaptea asta”

 

Pavel Medvedev, unul dintre soldaţii însărcinaţi cu paza familiei imperiale, descrie ce s-a întâmplat:

„În seara de 16 iulie, între orele 19-20, când tura mea tocmai începuse, comandantul Iurovski [şeful brigăzii de execuţie] mi-a ordonat să iau toate revolverele Nagant de la gardieni şi să i le aduc. Am luat 12 revolvere de la santinele, precum şi de la alţi gardieni, şi le-am dus în biroul comandantului.

Iurovski mi-a spus «Trebuie să-i împuşcăm pe toţi în noaptea asta; aşa că anunţă-i pe gardieni să nu se alarmeze dacă aud focuri de armă.» Am înţeles, astfel, că Iurovski îşi pusese în minte să-i împuşte pe toţi membrii familiei Ţarului, precum şi pe doctorul şi servitorii care locuiau cu ei, dar nu l-am întrebat unde sau de către cine fusese luată această decizie... La circa 10 seara, conform cu ordinul lui Iurosvski, i-am informat pe gardieni să nu se alarmeze dacă aud focuri de armă.

Citeşte continuarea pe historia.ro

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite