Zbucium pe Oceanul Pacific
0
Al doilea volum din „Moby Dick“ de Herman Melville va fi vândut mâine împreună cu ziarul „Adevărul“, la preţul de 10.99 lei. Personajul principal al cărţii, Ishmael, este un marinar dornic „să-şi pună sângele în mişcare“ şi să vadă „întinderile de apă ale Pământului“.
Ishmael are doar câţiva bani în buzunar, însă nu se lasă doborât de sărăcia în care trăieşte. „Are mai multe motive pentru care se îmbarcă spre zări necunoscute. „Motivul principal a fost chiar imaginea copleşitoare a balenei însăşi. Curiozitatea pe care mi-a trezit-o monstrul acesta extraordinar, apele depărtate şi sălbatice unde îşi scaldă imensitatea şi primejdiile nemăsurate şi de neînlăturat pe care le aduce cu sine m-au făcut să mă decid“, cugetă Ishmael. Un alt motiv pentru care urcă pe vas: „Pe mine mă plătesc, în timp ce pasagerilor nu le dau un sfanţ sau, cel puţin, n-am auzit vreodată să se întâmple aşa“.
Poveste cu balene
Acest „monstru“ de care vorbeşte Ishmael este Moby Dick, balena care îl obsedează pe Ahab, căpitanul balenierei „Pequod“ (vas special pentru vânat balene). Ahab vrea să se răzbune pe Moby Dick, pentru că l-a schilodit şi i-a distrus barca. Herman Melville schiţează gesturile acestui om care cu greu îşi stăpâneşte sentimentele faţă de monstrul marin: „Deşi în conducerea vânătorii căpitanul Ahab se achitase de toate îndatoririle, ca să zic aşa, acum că animalul era mort, îl măcinau o anume nemulţumire, nerăbdare sau disperare, de parcă vederea trupului neînsufleţit îi amintea că Moby Dick nu fusese încă prins şi chiar dacă lega de corabie o mie de balene, asta nu îl aducea deloc mai aproape de scopul său măreţ şi nebun“.
Cartea „Moby Dick“ a apărut în anul 1851, într-o perioadă importantă pentru literatura americană. În 1850, scriitorul Nathaniel Hawthorne, căruia îi este dedicat romanul „Moby Dick“, şi-a publicat bestsellerul „The Scarlet Letter“ („Litera stacojie“). Doi ani mai târziu, în 1852, Harriet Beecher Stowe cucerea publicul de pretutindeni cu „Uncle Tom’s Cabin“ („Coliba Unchiului Tom“). Melville a avut ca principală sursă de inspiraţie pentru romanul său experienţa personală de marinar, din anii 1841-1842. Talentat povestitor, Melville îşi ţine cititorul cu sufletul la gură şi îi oferă un tablou detaliat al acestei aventuri. Nu scapă din vedere niciun amănunt din această poveste, care se petrece pe o balenieră ce străbate Oceanul Pacific.
„Este limpede, aşadar, că, din punct de vedere frenologic, capul Leviatanului, în starea sa intactă şi vie, este o amăgire. Cât despre creierul său adevărat, nu există niciun indiciu al prezenţei sale şi nici nu se poate pipăi. Balena, ca toate lucrurile mari, arată lumii o faţă plăsmuită. Dacă goleşti craniul de grămada de seu şi te uiţi din spate la vârful lui, care este capătul ţuguiat, vei fi uimit de asemănarea cu un creier uman privit în acelaşi fel şi din aceeaşi parte“, subliniază scriitorul.
Se încarcă comentariile...
