Dansăm, tată. Aaaa, scuzaţi lansăm!

„Chiar că-i fain să fii scriitor! Dacă te supără vreun fost prieten, coleg, unu’ care ţi-a furat gagica sau şefu’ de la slujbă, poţi oricînd să-l faci un personaj şi să-l bagi măcar într-o fază de final din textul la care lucrezi ca să-l faci de rahat.“

Şi cum stăteam eu în tihnă la un local decent din Piaţa Sfatului, terasă, umbră, aer curat, cu un vag gînd nostalgic după cele şapte beri nefiltrate devenite istorie, privind lung spre orice suflare feminină din intervalul de vîrstă 25-50, dezbrăcînd, admirînd şi îmbrăcînd la loc – desigur că doar din egoism, de ce să vadă toată lumea? – a bătut fin un clopoţel, şi am fost nevoit să merg acolo, mă scuzaţi, la camera aia secretă cu loc numai pentru o persoană. Treburile odată rezolvate m-am sprijinit de chiuveta cea roşie şi, uitîndu-mă uşurat în oglindă, am dat peste unu’ de vreo sută treij’ de kile, cam nespălat, puţind înfiorător, într-un maiou alb-murdar şi care, după pungile de la ochi, sigur ia heroină. Sau măcar are nişte probleme grave de ficat. În momentul ăla am fost foarte dezamăgit; ce mai, am fost chiar distrus. M-am uitat urît şi lung la geamul care reflecta un individ dubios şi am zis, profund decepţionat:

Oare cum a putut să-mi facă mie aşa ceva? Mie, mă?!...

Am scos cheia din uşă, era pusă pe dinăuntru, deh, birt cu ştaif!, am strîns-o în pumnul drept şi am vrut să-i aplic o corecţie discretă individului. Drace!, eu l-am mai văzut p-ăsta undeva!... E ăla, de pe copertă, acolo avea o cămaşă roşie, era pe toate cărţile alea pătrate pe care le-am adus cu taxiul de la editură, săptămîna trecută. Fuck!, am uitat de lansare; e azi! Arunc cu nişte apă pe faţă, mai mult pe-alături, mi se udă şi şlapii şi ciorapii, ies în fugă şi prind un taxi din care tocmai coborîseră două fufe:

La Aulă, la tîrg, vă rog! La Libris. Acolo pe Maniu!

Hai c-ajung...!

Bine, acolo bătea vîntul, nici un tîrg, badigarzii ăia s-a uitat aiurea la mine, m-a înconjurat pe la spate, au dat din mîini şi m-a lămurit că-i peste o săptămînă. Deci, frate, vinerea viitoare, pe 23 martie, pe la patru jumate, cinci, la standul lu’ Libris Editorial, lansăm „Ce mult te-am iubit!”, veniţi să ne facem puţin de rîs: promit să-mi iau un maiou curat şi şlapii ăia noi...

P.S. Vine şi Cosmin Neidoni. O punem de-un caft’ telectual. Se primesc şi pariuri. Mizaţi şi cîştigaţi!

*

Cezar Pârlog este publicist şi scriitor. Ultimele cărţi publicate sînt „Electric puzzle”, Editura Neuma, 2017, „Life stuff sau Învăţături pentru Andreea”, Editura Tracus Arte, 2016, „Flori, fete, fiţe sau băieţi”, Editura Tracus Arte 2014, Premiul Naţional “Vasile Voiculescu”, 2015.

Citiţi şi:

- Cronica unei cărţi în curs de apariţie
- De Sîn' Andrei
- Poveste de dragoste