Capitalul - O pledoarie pentru om

Este vorba, desigur, despre ,,CAPITALUL’’ lui KARL MARX, celebra operă a gânditorului şi analistului economic, cum se spune azi, comemorat în tot anul trecut, 2013, în cercurile ştiinţifice şi universitare, europene şi americane.

De altfel, a fost de observat, încă din ianuarie 2011, o vie aplecare asupra OMULUI şi OPEREI prefaţată, parcă, de publicarea de către ,,numărul unu’’ al presei, şi nu numai europene, LE MONDE, a masivului supliment-carte consacrat lui ,,KARL MARX – IREDUCTIBILUL’’, sub semnăturile lui ARON, JAMESON, FOUCAULT, DERRIDA şi François Hollande!

Însemnarea de faţă poartă astfel titlul (împrumutat, fireşte) unei cărţi importante, apărute în Europa aceluiaşi an 2013, datorată înaltului ierarh al Bisericii Catolice, Cardinalul dr. REINHARD MARX, Arhiepiscop de München şi Freising, fost profesor de etică socială şi creştină, azi preşedintele Comisiei Episcopatelor din Comunitatea Europeană, iar din aprilie 2013 ,,membru al grupului de opt cardinali constituit de Papa Francisc pentru a-l sfătui în conducerea Bisericii şi pentru a studia un proiect de revizuire a Constituţiei Apostolice ,,Pastor Bonus’’, despre Curia Romană.

În scrisoarea ,,În loc  de introducere - Stimate Karl Marx, drag tiz’’ autorul cărţii subliniază:

,,Nu am doar acelaşi nume de familie ca şi dumneavoastră, ci (şi acest lucru arată că Dumnezeu are un foarte bun simţ al umorului!), la sfârşitul anului 2001 am fost numit Episcop de Trier, oraşul în care v-aţi născut în 1818, în care v-aţi trăit copilăria şi adolescenţa şi în care aţi cunoscut-o şi aţi început să o iubiţi pe viitoarea dumneavoastră soţie, Jenny. E drept că, între timp, nu mai locuiesc la Trier, ci sunt acum Episcop de München şi Freising, însă există şi alte lucruri care ne leagă.

Înainte de a deveni episcop diecezan, am predat doctrina socială-creştină - o materie pe care oamenii care nu prea ştiu cum să înţeleagă gândirea dumneavoastră, nici gândirea mea - o caracterizează drept ,,marxismul Inimii lui Iisus’’.

Aceşti oameni înţeleg corect faptul că doctrina socială a Bisericii urmăreşte un interes foarte asemănător cu cel pe care l-aţi avut la vremea dumneavoastră : ea doreşte să expună şi să denunţe nedreptăţile sociale, doreşte să dea o voce celor săraci şi exploataţi, celor care nu au un lobby în societate, şi să ajute să li se facă dreptate!’’

Lucrarea, repet, mai mult decât importantă şi considerată astfel în întreaga Europă creştină a fost tradusă, tot în 2013, în limba română, în Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti!

Am făcut precizarea spre a sublinia preocuparea savantă a unui înalt demnitar al Bisericii Catolice pentru o analiză lucidă şi responsabilă a fenomenului economic şi social în lumea de azi, în favoarea unei angajări deschise şi dătătoare de încredere.

Reinhard Marx face de la început o interesantă trimitere la Enciclica Papei Benedict al XVI-lea ,,CARITAS IN VERITATE’’ din iulie 2009:

,,Criza ne obligă să replanificăm calea noastră, să ne dăm reguli noi şi să găsim noi forme de angajament, să ţintim spre experienţe pozitive şi să le respingem pe cele negative. Criza devine astfel o ocazie de discernământ şi de nouă planificare. Cu această atitudine, marcată mai degrabă de încredere decât de resemnare, trebuie să înfruntăm dificultăţile din momentul prezent.’’

 ,,Capitalul – O pledoarie pentru om’’ se doreşte astfel o confruntare lucidă, riguroasă, corectă, cu analiza făcută economiei capitaliste în secolul XIX de Karl Marx; de asemenea, o confrunare la fel de severă a previziunilor gânditorului german, cu o acută privire şi recunoaştere a crizei economice prin care trece azi lumea şi care afectează întreaga societate, astfel încât lectura unei asemenea cărţi tradusă şi editată în româneşte - merituos act de cultură socială, politică şi religioasă al Arhiepiscopiei Catolice de  Bucureşti -, devine nu numai interesantă sub un raport superficial intelectual ci, în primul rând, o demonstraţie a ceea ce ne-am obişnuit să considerăm a fi rolul intelectualului în lumea de azi, al demnitarului social-politic, al administratorului social şi politic şi, fireşte, şi neapărat religios, în favoarea aflării, recunoaşterii şi soluţionării problemelor , în primul rând economice, care stau în faţa timpului nostru.

Iată acum, o ipostază a acestei confruntări văzută din perspectiva analizei procesului de globalizare.

,,În mai 2003, într-o cuvântare adresată unor sociologi, Papa Ioan Paul al II-lea s-a referit la acest subiect cu cuvinte drastice:

,,Este indignant să vezi o globalizare care îngreunează tot mai mult condiţiile de viaţă ale celor săraci, care nu contribuie cu nimic la vindecarea foametei, a sărăciei şi inegalităţii sociale şi care calcă în picioare mediul înconjurător. Aceste aspecte ale globalizării pot duce la reacţii adverse extreme: la naţionalism, la fanatism religios, chiar şi la terorism...’’

Reinchard Marx:

,,Diferenţa dintre bogaţi şi săraci creşte atât în ţările sărace cât şi în cele bogate. Astăzi, în întreaga lume există în jur de un miliard de oameni care trăiesc în sărăcie extremă; ei trebuie să se descurce cu mai puţin de 1 dolar pe zi, ceea ce înseamnă că supravieţuirea lor este ameninţată. Dacă stabilim graniţa de sărăcie la un venit de mai puţin de 2 dolari pe cap şi pe zi, atunci numărul celor care trebuie să-şi ducă viaţa sub această limită ar depăşi 2,5 miliarde. Această sărăcie dramatică a atât de multor oameni este acompaniată de o bogăţie la fel de dramatică a foarte puţini oameni. Peste jumătate din averea globală se află în mâinile a doar 2 la sută din omenire; cei mai bogaţi oameni din lume, reprezentând 1 la sută din populaţie, dispun de 40 la sută din averea globală. Întregii jumătăţi mai sărace a omenirii i se împarte doar un amărât de 1 la sută din averea globală!

Dar se pare că aţi avut dreptate nu doar cu teoria dumneavoastră despre acumularea şi concentrarea progresivă a capitalului, ci şi cu teoria despre centralizarea capitalului, aşadar despre ,,exproprierea unui capitalist de către altul, transformarea multor capitaluri mai mici în puţine capitaluri mai mari...’’

Aici capitalul se concentrează în mase mari într-o singură mână, pentru că dincolo dispare din multe mâini. Într-adevăr, în concurenţa globală, întreprinderile mai mici şi mijlocii se impun tot mai greu în faţa concurenţei celor mari, mai ales a întreprinderilor de tip global player. Pentru a observa acest lucru este de ajuns doar o privire asupra cartierelor interne din oraşe europene sau nord americane, în care există tot mai puţini mici comercianţi sau magazine de specialitate. Şi aceştia sunt alungaţi de concurenţa marilor lanţuri comerciale şi a magazinelor discount. Între timp, de această criză a comerţului cu amănuntul, au fost atinse şi marile lanţuri de magazine universale. Nu sunt puţini primarii care, confrunţaţi cu această evoluţie, se tem de o aridizare tot mai mare a centrelor oraşelor.’’

,,O adevărată centralizare a capitalului are loc însă în mâinile celor mai bogaţi dintre bogaţi. Conform revistei americane de economie FORBES, în anul 2008 existau în întreaga lume 1.125 de miliardari. Aceştia deţin împreună mai bine de 4.400 miliarde de dolari (2.760 miliarde de euro). În comparaţie: produsul  intern brut al Germaniei este de 2.400 miliarde de euro. Cifra acestor superbogaţi creşte de la an la an. În 2007 existau 946 de miliardari în întreaga lume, în 2006 existau 793, iar la mijlocul anilor ’80 ai secolului trecut erau doar 140. Nu vreau să trezesc invidie cu aceste cifre. Şi, în niciun caz, nu vreau să afirm că un om bogat ar fi un om rău doar din cauza faptului că este bogat. Nu mă interesează deloc să judec moralitatea vieţii sau acţiunile unor indivizi luaţi în parte. Mai degrabă doresc să conturez profilul unei evoluţii economice globale în care recunosc, cu nelinişte, multe din cele despre care aţi spus dumneavoastră domnule Marx.

A sosit, aşadar, vremea să vă prezentăm  scuzele noastre!

Oare s-a spulberat visul bunăstării pentru toţi în cadrul unei ordini a economiei de piaţă?

Să fie oare capitalismul un episod din istorie, unul care, ce-i drept, durează mai mult decât aţi crezut dumneavoastră în secolul XIX, dar care se va încheia o dată, deoarece sistemul capitalist va sfârşi din cauza propriilor sale contradicţii interne?’’

Este doar un singur exemplu, cel puţin preocupant, demonstrând interesul pe care îl suscită cartea Cardinalului Reinhard Marx care numai printr-o simplă coincidenţă are acelaşi nume cu filosoful Karl Marx şi care a locuit şi a slujit ca episcop catolic la Trier, oraşul în care s-a născut şi şi-a trăit copilăria şi adolescenţa autorul Capitalului.

Repet însă, că interesul suscitat de această carte, ne atrage atenţia şi asupra rolului pe care se vede dator să-l joace un ierarh creştin într-o lume în care nu se poate să nu se simtă dator cu atât mai mult cu cât este un învăţat şi un slujitor al Bisericii.