Un altfel de proiect postmodern: Artă. Consum. Finitudine. Ce rămâne după înţelegerea lor?

Suflete fără vocaţie uită sentimentul wow-ului estetic. Tevatura politică reclamă caricatura, în vreme ce neobosit, individul secolului XXI trăieşte dionisiac fuga de sine. Expansiunea pieţei sufletului, cum o numeşte ceata de postmoderni, divulgă un anumit soi de identitate culturală. De fapt, societatea de consum prelucrează două bunuri inepuizabile: moartea şi boala. Acestor probleme se dedică proiectul Artă.Consum.Finitudine. De ce atrage?

Într-o tradiţie postmodernă, regenţa artei asupra societăţii este definită prin consum. Suflete fără vocaţie uită sentimentul wow-ului estetic, devenind din spectatorul pătimaş al unui vernisaj uman, promotorul culturii kitsch-ului. Tevatura politică reclamă caricatura, în vreme ce neobosit, individul secolului XXI trăieşte dionisiac fuga de sine, printr-o societate a vâltorii. Lucrurile mărunte impun, în această fabulă a polisului contemporan, paşi mari pentru umanitate. Vorba lui Alexandru Paleologul, asemenea sentinţe au tâlcuri mai profunde

decât îşi închipuie pedanţii şi posacii, care dispreţuiesc tot ce sunt capabili să înţeleagă, adică aproape tot ce e uman, deci şi dragostea, şi durerea, şi sacrificiul, şi lacrimile, şi veselia, în consecinţă, şi arta, în care nu sunt în stare să vadă decât lecţii.

            La limită, şarada omului împuţinat, surprins în intimitatea sa bucolică faţă de tot ce are mai sublim şi mai temător, se scrie în canonul unei triade: Artă. Consum. Finitudine. Aici se deapănă, mai cu seamă, istoria omului bolnav de modernitate, care îşi confruntă capitalul de civilizaţie clinic şi critic, într-o situaţie aparentă de bunăstare şi siguranţă.

De fapt, societatea de consum prelucrează două bunuri inepuizabile: moartea şi boala. Preţul, ca valoare vitală, cultivă atitudinea de retragere din faţa morţii şi a bolii, generată de un mecanism global.

            Pe urmele acestui diagnostic socio-cultural, proiectul Artă. Consum. Finitudine a luat naştere sub egida Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, în parteneriat cu Universitatea de Arte George Enescu din Iaşi, Muzeul Naţional de Artă Contemporană, prin amabilitatea directorului Mihai Oroveanu, şi Asociaţia Doctoranzilor şi Cercetătorilor în Filosofie.

            Capitalul ideatic al unei asemenea mişcări culturale îşi dobândeşte meritul de a fi supus dezbaterii publice, măcar intenţional. Dacă moartea şi finitudinea joacă în arta contemporană şi un alt rol decât cel al unor obiecte receptate pur reprezentaţional, simpla lor contemplare ca instrumente dătoare de „fascinaţie şi de groază a devenit insuficientă”, potrivit contextului semnalat de apariţia proiectului. Potrivit coordonatorilor,

Se impune ca proiectele de cercetare artistică ce abordează azi tema s-o facă într-un mod activ şi interdisciplinar, adunând opinii din variate domenii, sintetizându-le într-o viziune coezivă. Arta contemporană îşi îndreaptă atenţia spre elementul subiectiv al traumelor psihice şi fizice trăite de cei ce înfruntă astfel de probleme, apelând atât la metode artistice, cât şi la metode de sociologie calitativă în scopul analizei fenomenului.

Inevitabil, un asemenea proiect ar putea fi lesne suspectat de un o formulă aparte, ca structură şi capital ideatic, însă precedentul său internaţional constituie, la limită, tocmai progresul unui dialog global aflat în exerciţiul cotidianului :

Un exemplu de abordare novatoare, interdisciplinară pe care platforma ARTA.CONSUM. FINITUDINE l-a preluat drept model poate fi găsit în proiectul The Experience of Illness in Art, ce presupune un eveniment expoziţional (deschis publicului până pe 10 martie 2013, Galeria Glucksman) în paralel cu organizarea unui simpozion ce încearcă să sondeze modurile în care boala este exprimată în artele vizuale, literatură, istorie, etică. În scopul generării unei imagini de ansamblu simpozionul este organizat în colaborare cu Alimentary Pharmabiotic Centre, sunt invitaţi medici etc. Expoziţia, construită cronologic pe baza stadiilor bolii propune nume sonore ca Damien Hirst, Thomas Struth sau Martin Creed.

De bună seamă, petrecut aproape paradoxal, există un fapt incontestabil : abia în clipa morţii, omul devine mai vizibil, prin suma posibilităţilor sale. Expansiunea pieţei sufletului, formulă pe care o asumă o întreagă ceată de postmoderni, divulgă un anumit soi de identitate culturală. Lucrurile sunt simple. Consum : de sine, emoţional, hiperconcurenţial. Hedonismul jocului de maturitate al postmodernismului renunţă, când vine vorba despre etica grijii faţă de sine şi de celălalt, la mituri.

Lipovetsky avea dreptate spunând că Homo consumericus nu s-a preschimbat miraculos într-un înţelept : pur şi simplu, haosul dionisiac a fost delegitimat, detronat.

Dincolo de vernisaje şi discursuri ex catedra, « Proiectul ARTA.CONSUM. FINITUDINE îşi propune ca, prin intermediul organizării unor discuţii, prezentări şi simpozioane interdisciplinare, să trezească interesul tinerilor artişti şi teoreticieni asupra spectrului larg de probleme implicate de condiţia finitudinii. În cadrul unor întâlniri publice, artişti vizuali, sociologi şi filosofi vor prezenta puncte de vedere conceptuale şi vor descrie experienţe şi proiecte proprii în scopul identificarii modului în care arta şi creativitatea pot fi folosite atât ca instrument de analiză cât şi ca mecanism cathartic, de depăşire a traumei asociate experienţei bolii, morţii, pierderii. La aceste întâlniri vor participa specialişti din domeniul medical şi persoane afectate direct de boala care vor descrie perspectivele proprii asupra fenomenului. Vor fi discutate situaţii concrete, vor fi înmagazinate experienţe. »

Poate că discutăm totuşi despre un proiect postmodern gândit de hiperindivizi. Conştiinţa lor însă despre libertatea de a discuta criticul şi clinicul bunăstării şi sănătăţii lor şi ale celorlalţi determină o sociologie revoluţionară a culturii organizaţionale de care depinde acest gest de umanitate, mai înainte de a fi catalogat ca un construct cultural. Curând, debutul proiectului în cadrul Universităţii Naţionale de Arte, va consuma cultura altfel. Fără a închide spectrul posibilităţilor autenticităţii omului postmodern într-un număr limitat de categorii, Artă. Consum. Finitudine va democratiza discursiv, reflexiv şi estetic, « noua societate ». 

Iubitorii de artă, sociologi, filosofi, artişti, medici şi membrii ai societăţii civile sunt aşteptaţi sâmbătă, 25 mai, în cadrul Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, de către echipa mixtă (artişti-filosofi): Iosif Kiraly, Raluca Oancea Nestor, Raluca Ionescu, Cristian Iftode, Mihaela Pop, Oana Serban. Echipa de proiect va organiza, începând cu ora 11:00 şi până la ora 18:00 întâlniri cu publicul ţintă la UNAgaleria, strada Gral. Budişteanu, nr.10, evenimentul fiind găzduit şi de celebrarea Zilei Porţilor Deschise UNArte, oportunitate care va îngădui celor pasionaţi să ia parte la prezentări ale secţiilor academice aferente în sediul Universităţii.