Cărţile noi ale scriitorilor români
0
Dintre zecile de lansări de la Târgul Gaudeamus, care s-a încheiat recent, am ales cele mai proaspete volume semnate de scriitori în vogă: Vladimir Tismăneanu, Ioana Pârvulescu, Matei Florian sau Matei Vişniec. „Un roman poliţist sau de epocă“, „o explozie de spontaneitate democratică“ sau „o carte de o frumuseţe stranie“ sunt câteva dintre ofertele literare pe care vi le propunem.
Filosoful Gabriel Liiceanu ne-a asigurat că „Viaţa începe vineri" de Ioana Pârvulescu se va citi cu sufletul la gură.
Despre cel de-al doilea roman al său, „Ultimii eretici ai Imperiului", Vasile Ernu a spus că este un thriller filosofic, în care eroii principali sunt ideile.
„Este ca o periuţă de dinţi pentru creier", a afirmat Ernu. Matei Florian a mărturisit că a scris „Şi Hams şi Regretel" pentru a vedea unde poate ajunge în încercarea de a fi sincer cu sine. În cea mai nouă carte a sa, Nicolae Breban, un vitalist convins, aduce un elogiu morţii, pe care o compară cu o oglindă cu două feţe.
Într-una, moartea este înfricoşătoare şi hâdă, într-alta se arată în chip de arhanghel. În volumul coordonat de Dan Lungu şi Lucian Dan Teodorovici, „Str. Revoluţiei nr. 89", momentul care s-a petrecut în urmă cu 20 de ani este privit, prin mărturisirile a 20 de personalităţi, dintr-o perspectivă emoţională.
Ioana Pârvulescu: Vioara ce cântă perfect
„Viaţa începe vineri" este primul roman publicat de Ioana Pârvulescu. Scriitoarei urmează să-i apară, în curând, alte două romane pe care le are deja redactate: „Oglinda veneţiană" şi „Aurul pisicii". Scriitorul Vlad Zografi, prezent la lansarea cărţii, a afirmat că volumul constituie un „roman poliţist sau de epocă". Acesta spune povestea unui bărbat găsit fără cunoştinţă în câmp, în zona moşiei Băneasa, în anul 1897, în jurul căruia se ţese o intrigă complicată.
Acţiunea romanului se desfăşoară într-un interval de numai treisprezece zile şi descrie atmosfera lumii bucureştene în preajma anului 1900.
„Cu câţiva ani înainte de 1900 zilele erau încăpătoare. Oamenii vibrau ca firele de telegraf, erau optimişti şi credeau, ca niciodată înainte şi ca niciodată după, în puterea ştiinţei, în progres şi-n viitor. Anul Nou devenise, de aceea, cel mai important moment: începutul, mereu reluat, al viitorului. Textura lumii permitea orice gând nebunesc şi, adesea, gândurile nebuneşti ajungeau realitate" (fragment din „Viaţa începe vineri", roman apărut la Editura Humanitas).
Povestea, care funcţionează ca „o vioară care cântă perfect", pare a se desfăşura pe un „fundal atemporal" şi se aseamănă unei „fotografii de epocă din care o jumătate e la scriitoare şi cealaltă la cititor", a mai afirmat Vlad Zografi. Gabriel Liiceanu a mărturisit despre volum că se va citi „cu sufletul la gură".
Scriitoarea Ioana Pârvulescu a dezvăluit că romanul a fost redactat în trei luni „cu cea mai mare relaxare". „Scrisul m-a confiscat", a mai declarat autoarea.
Matei Florian: Exerciţiu de sinceritate
Editura Polirom a lansat ultimul roman de Matei Florian, intitulat „Şi Hams şi Regretel", un exerciţiu de francheţe despre care autorul a mărturisit că l-a scris pentru a vedea unde poate ajunge în încercarea de a fi sincer cu sine.
„Pentru a scrie această carte m-am retras într-un sat de lângă Piatra Craiului. Aveam nevoie de tihnă şi linişte, mai ales pentru o carte de genul acesta, cu natură, ceaţă şi pitici. Cât timp am muncit la ea, nu am citit nimic", a mărturisit Matei Florian. Despre „Şi Hams şi Regretel", criticul Marius Chivu a afirmat că este o „carte de o frumuseţe stranie", „tragică, dar în acelaşi timp extrem de veselă", în care „fiecare pagină este extrem de solicitantă".
Criticul a subliniat că, prin acest volum, Matei Florian a reuşit „să îşi doboare propriul record". De asemenea prezent la lansare, scriitorul Filip Florian şi-a mărturisit „fericirea fantastică" pe care a simţit-o citind acest roman uluitor, care „creează vrajă" în fiecare pagină, ascunzând printre rândurile sale „o voce rarissimă în literatură".
„Bună dimineaţa. Nu ştiu cum o arăta la tine coloana aia de mercur, mi-o închipui tulbure şi uşor adusă de spate, probabil că mercurul n-are nici pe dracu', e bine, sănătos şi la fel de fudul ca întotdeauna, stă tolănit la soare şi urcă sau coboară după cum are chef , nu-i rău să fii mercur, să ai termometrul şi coloana ta, să fii pomenit cu sfinţenie în toate buletinele meteorologice, în fine, nu ştiu ce părere ai tu, dar eu mi-aş dori să fiu mercur, măcar uneori, atunci când în zonele preorăşeneşti, cum spun aştia la radio, se lasă ceaţa". (fragment din „Şi Hams şi Regretel").
Vladimir Tismăneanu: Radiografia unui fenomen social total
Volumul „Naufragiul utopiei. Despre anul revoluţiei", scris de Vladimir Tismăneanu, a fost lansat la Gaudeamus de Editura Humanitas, în prezenţa autorului şi a scriitorului şi filosofului Horia Roman Patapievici.
Cartea este o radiografie a revoluţiei române, care, „asemenea celorlalte revoluţii din 1989, a fost un fenomen social total, o explozie de spontaneitate democratică, o afirmare a libertăţii în lupta împotriva despotismului ideocratic", a afirmat Vladimir Tismăneanu.
La lansare, acesta a prezentat cele trei idei centrale ale cărţii.
Prima dintre ele este că revoluţia română a început mai devreme de 1989 şi continuă şi astăzi. Cea de-a doua, potrivit căreia toate revoluţiile sunt trădate, urmăreşte în ce măsură se aplică această teză în cazul Revoluţiei române din 1989. În fine, cel de-al treilea filon al cărţii urmăreşte o analiză a cauzalităţii revoluţiei române.
Recomandând cartea ca pe una „obligatoriu de citit", filosoful Horia Roman Patapievici a ţinut un discurs în care şi-a mărturisit aprecierea pentru lucrarea scriitorului şi a activităţii sale de persoană public fără de care românii ar fi privaţi de atâtea „cărţi de analiză politică, articole pe care le citeşti cu sufletul la gură şi analize ale fenomenului postdecembrist".
Încercând un exerciţiu de imaginaţie prin care să sublinieze rolul esenţial jucat de scriitor în cultura română, Horia Roman Patapievici a demonstrat că, dacă Vladimir Tismăneanu nu ar fi existat, românii ar fi fost „enorm de săraci".
Vasile Ernu: „Această carte este ca o periuţă de dinţi pentru creier"
„Ultimii eretici ai Imperiului" de Vasile Ernu, volum lansat la Gaudeamus de Editura Polirom, este scris în genul epistolar. „E vorba de doi eroi controversaţi, unul dintr-o lume veche, disident care a încercat să-l omoare pe Stalin, şi un erou tânăr dintr-o perioadă actuală, care se naşte în URSS, vine în România, trăieşte aici şi scrie o carte «Născut în URSS», dar nu e Vasile Ernu, şi care cunoaşte tot felul de tehnici de fraudare a băncilor.
Cei doi ridică nişte probleme şi întrebări pe care ar trebui să ni le punem cel puţin o dată în viaţă. E o carte destul de densă. Eu îi spun thriller filosofic, se citeşte ca o carte de aventuri, dar eroii principali sunt ideile. Cum spunea un bun prieten al meu: este ca o periuţă de dinţi pentru creier", a declarat Vasile Ernu.
Scriitorul, născut în URSS în 1971, a lucrat aproape trei ani la această carte. „Când te retragi din politic, adică nu iei atitudine, când rezişti prin cultură laşi loc dictaturii. Atunci apar Stalin şi Ceauşescu. Rezistenţa prin cultură naşte stalinism, hitlerism şi ceauşism. Cu cât te retragi mai mult, cu atât laşi loc mai mult sistemului totalitar.
Indiferenţa, teama, aplauzele, conformismul au contribuit uneori mai mult decât participarea directă a unora la apariţia acestor monştri" - fragment dintr-o scrisoare trimisă de Vasiliy Andreevici, unul dintre personajele cărţii, lui A.I., celălalt erou al volumului „Ultimii eretici ai Imperiului".
Cristian Tudor Popescu: Proze scurte în regim poetic
„Ce-am adunat în «Cuvinte rare»? În subtitlul acestei cărţi se găseşte explicaţia. I-am zis «Poeziar». Este o modalitate de a face literatură cu mijloacele atribuite îndeobşte gazetăriei. Dar este literatură. Această carte nu se subsumează publicisticii. Sunt texte literare, produse cu mijloace jurnalistice", a mărturisit Cristian Tudor Popescu.
A scris „Cuvinte rare", apărut la Polirom, în ultimii doi ani, pentru că a simţit nevoia să aştearnă pe hârtie şi altceva în afară de politică. Întrebat ce preferă între gazetărie şi literatură, Cristian Tudor Popescu a răspuns elegant: „Cinematograful". „Cuvinte rare" (Editura Polirom) este o colecţie de proze scurte în regim poetic, după cum a explicat autorul. „Sper, în puţinii ani pe care-i mai am, să reuşesc să mă curăţ, să mă despart de reflexele de jurnalist sau de proză scurtă. E adevărat că poate n-o să pot şi o să rămân la acest ping-pong literar", a declarat jurnalistul.
„De când mă ştiu, am fost un om de cuvânt. Şi de imagine, dar imaginea vine întotdeauna după, se naşte din cuvânt (...) 17 ani am făcut presă. De astăzi mă întorc la cuvânt. La cuvântul cu miros, cu carne, cald sau rece, la cuvântul făcut din pix, care lasă sânge când e tăiat, nu făcut din pixeli, ca să apară şi să dispară incinerat instantaneu pe display fără să lase vreo urmă că a existat. Poate că n-ar fi trebuit să plec de acolo niciodată", a completat Cristian Tudor Popescu.
„Occidentul, un model şi o obsesie"
Matei Vişniec
„«Occident Express» şi «Despre senzaţia de elasticitate când păşim peste cadavre» sunt două piese înrudite prin tematica lor: ambele vorbesc despre fantasmele pe care le avem noi, est-europenii, despre Occident, care a fost pentru noi un model, dar şi o obsesie. Ne-am identificat cu el, dar ne-am şi pierdut în dorinţa de a-l imita, a fost pentru noi salvare şi frustrare în acelaşi timp, sursă culturală şi sursă de complexe culturale", spune Matei Vişniec despre cartea sa, lansată de Editura Paralela 45 la Gaudeamus.
O chestionare a locurilor comune
Andrei Cornea
Volumul „Poveşti impertinente şi apocrife", scris de filosoful Andrei Cornea, a fost anunţat de Gabriel Liiceanu ca fiind „cea mai bună carte a târgului". Colecţia cuprinde povestiri ce reiau cele mai vehiculate teme din Biblie, mitologie şi filosofie, privite însă dintr-un unghi inedit. Ioana Pârvulescu a comparat volumul cu „un joc de lego alcătuit din piese bine cunoscute, dar altfel aranjate".
Virtutea principală a cărţii, a mai afirmat Liiceanu, este faptul că toate povestirile au trei straturi de profunzime: cultură, inteligenţă, înţelepciune.
O perspectivă emoţională şi subiectivă
Dan Lungu
20 de personalităţi au păşit pe „Str. Revoluţiei nr. 89". Acesta este titlul unui volum, apărut la Editura Polirom şi coordonat de scriitorii Dan Lungu şi Lucian Dan Teodorovici. „Ideea noastră a fost să observăm Revoluţia dintr-un unghi mai nou, mai puţin frecventat. Ideea a fost să întrebăm diverse personalităţi culturale cum au reacţionat fix în momentul când au aflat că se prăbuşeşte comunismul în România, că fuge Ceauşescu şi aşa mai departe. O miză a cărţii este tocmai perspectiva emoţională şi subiectivă", a explicat Dan Lungu.
Lucian Dan Teodorovici
„În atmosfera apăsătoare, în care nu se întrevedea nicio lumină la orizont, a venit evenimentul de la 22 decembrie 1989. Am retrăit emoţia de la 23 august 1944, atunci era trezirea la viaţă, acum era trezirea la libertate" - Solomon Marcus. „Rebeliunea anticomunistă din România sfârşitului de an 1989 mă găsea într-o cameră strâmtă de hotel newyorkez, într-un pitoresc cartier de drogaţi şi prostituate. Spaţiul nu permitea decât doi paşi, între uşă şi pat, dar televizor exista. Apărea în acele zile pe micul ecran american... însuşi exilatul care eram" - Norman Manea.
Scriitorul vitalist care laudă moartea
În cel mai nou roman al său „Profeţii despre prezent. Elogiul morţii" (Editura Polirom), Nicolae Breban laudă moartea „ca un adevărat semnal dat de zei că viaţa este preţioasă, unică şi trebuie respectată şi trăită în profunzime". În ciuda faptului că a scris un eseu despre moarte, scriitorul spune despre el că este un om care iubeşte şi crede în viaţă.
Breban afirmă în cartea sa: „Moartea, ceea ce numim astfel, sentimentul morţii e, vrem sau nu vrem, o oglindă cu două feţe: una mai ales înfricoşătoare, hâdă şi nimicitoare, dar şi o alta - salvatoare. Ba mai mult decât atât! E parcă un arhanghel din acele «cete» care sunt trimise cu înalte misiuni, unele dintre el nu uşor de înţeles, ca şi enigmele care populează fastuoasa mitologie antică".
„Profeţii despre prezent. Elogiul morţii" a luat naştere anul trecut, într-o frumoasă casă de vacanţă pe care autorul o deţine în comuna Fundata, lângă Bran. „În tinereţe scriam la Lugoj, unde am făcut şcoala, apoi am fugit prin străinătate vreo 20 de ani şi acum fug din nou la Fundata sau în străinătate. Peste câteva zile plec în Spania pentru cinci luni, unde voi lucra la un nou roman".
Se încarcă comentariile...
