Tablouri din bucati de covor, paturi, grilaje metalice si decupaje din ziare

La expozitia de pictura si sculptura, care este deschisa acum spre vizitare, la Centrul Cultural Metropolitan din Bucuresti, pana pe 5 iunie, sunt prezente lucrari ale mai multor artisti plastici

La expozitia de pictura si sculptura, care este deschisa acum spre vizitare, la Centrul Cultural Metropolitan din Bucuresti, pana pe 5 iunie, sunt prezente lucrari ale mai multor artisti plastici contemporani deja consacrati, nu numai romani, Sonja Bela fiind din Serbia si Muntenegru, Dilmana Iordanova din Bulgaria iar Zoltan Horvath din Ungaria. In lucrarile ei, Dilmana, de pilda, apeleaza la tehnici de suprapunere a materialelor si citate din zona graficii publicitare - si ies de fiecare data lucruri interesante. In expozitie picturile ei alcatuiesc un grupaj compact de portrete: "Portrait of an young girl", "Portrait of a couple", "Portrait of an Englishman", "Portrait of Christian", "Portrait of Adnan", "Portrait of Ioana" etc. Ai tendinta sa te apropii cat mai mult. Poate si din cauza ca figurile care apar in plan central nu sunt de fapt pictate, sunt decupaje prelucrate, imagini reale, extrem de fidele, fotografice. Numai ca pe deasupra se asterne uneori, usor inselatoare, o pelicula de culoare, incorporand prin aceasta interventie materialul folosit, ansamblului formal si cromatic al tabloului. De regula iti atrage atentia contrastul creat intre imaginea alb-negru a subiectului lucrarii si fundalul intens colorat. Legat de combinatiile de tehnici si de materiale, Ovidiu Fenes foloseste procedeul, deja foarte apreciat de amatorii de arta contemporana, al colajului, astfel incat, in acelasi tablou, exista o alaturare insolita formata dintr-o bucata de covor sau de patura, un mic grilaj metalic, si, deseori, decupaje din ziare ("Astenie", "Mezanin", "Rosia Montana", "Filtru", "Razboiul Stelelor", "Legenda"). Intr-un soi de comunicare empatica (avand in vedere ca se afla toate aceste lucrari in acelasi spatiu de expunere), lucrarile lui Gili Mocanu se potrivesc cu aceste picturi ale lui Ovidiu Fenes si cu cele ale Alinei Fenes, chiar si cu ale Dilmanei Iordanova - se potrivesc intr-un sens mai putin ortodox, asadar nu dupa delimitarile lexiconului, este vorba de aerul care le invaluie pe toate. Revelatia serii, pentru mine, desigur, au fost picturile Soranei Tarus. Ea patrunde mult in sfera imaginarului - de fapt, nici nu prea stiu daca mai exista vreo urma de realitate in compozitiile ei. Parca ar deconstrui o lume pentru a o reasambla dupa o viziune proprie. Atmosfera este de basm, onirica, densa, ca si cum ar fi o poveste petrecuta sub apa.