FILMELE DIN ORAS

Lotus Un vis pe zece carari "Este un nufar" - zice cineva, la sfarsitul filmului. "Este un lotus" - isi da altul cu parerea. S-ar fi petrecut un viol, aflam la inceputul filmului. "Nu, agresiunea nu

Lotus
Un vis pe zece carari
"Este un nufar" - zice cineva, la sfarsitul filmului. "Este un lotus" - isi da altul cu parerea. S-ar fi petrecut un viol, aflam la inceputul filmului. "Nu, agresiunea nu s-a consumat"- suntem anuntati oficial. Fata a fost salvata de un tanar tacut si fara lumina ochilor. ("Chiar daca nu vedea, simteam cum ma priveste"). Trei cantareti dubiosi, azi in Balcic, maine aici, cauta o comoara. In realitate, unul dintre ei arde de dorinta de a creste... struti. Un politist simtitor din fire tresare in fata unul lan de floarea soarelui: "Van Gogh... Ce tara, ba". Doua gasculite posesoare de masina pleaca la drum, tot traseul lor fiind, in fapt, un prilej de a-si povesti si dezlega visele. Ne dumirim tarziu ca rostul lor ar fi acela de a da si ele o mana de ajutor dramaturgic ideii ca avem de a face cu un film despre visare, credinta, tradare, destin etc, pe care trebuie sa-l dezghiocam, insa, nu atat din coaja aspra a realitatii, cat din intelenisul intamplarilor, fara sa ne impiedicam in intrebari dictate de bunul simt. De altfel, chiar din primele minute, eroina se destainuie: "De aici, de sus, lucrurile se vad altfel. Asa cum este si povestea mea. Nu seamana cu alta, asa cum nu seamana un vis cu altul." Poate nu i-am dat prea multa atentie, derutati de deschiderea cum nu se poate mai prozaica: un barbat isi face in tihna toaleta de dimineata, dupa care pleaca la slujba. Intre toti cei mai sus amintiti, violatori ghinionisti, martor salvator, calatoarele candide, artistii deghizati, tipul care se da jos alene din pat, melancolica eroina indragostita se intinde o poveste ca un vis pe mai multe carari, intrerupt si iar luat de la capat, incalcit, in care se inghesuie referinte din registrul realismului magic apropiat candva cineastului si scriitorului Ioan Carmazan, parasit de dragul paguboaselor experiente si aliante de dupa 1989. Lotus pare o incercare dramatica a autorului de a-si regasi instrumentele ratacite. Spectatorii mai tineri, care nu-i cunosc filmele de inceput, Tapinarii, Lisca vor fi, cred, derutati auzind revarsarea poetica despre oamenii "cu stiinta florilor si a noptii", despre cei care "innebunesc de necunoastere si dor de duca", despre otraviri cu ciumafaie, in timp ce pe ecran se intretaie masina a doua june pierde-vara cu a bizarului grup de cautatori ai unei vechi comori (unul-filosof de ocazie, altul - negustor de piei de closca). Am sperat,o clipa, avand in cap numele lui Constantin Popescu drept co-scenarist, ca rigoarea acestuia, probata in Apartamentul, va face mai citet filmul. Conceput ca o "fantezie care se supune legilor timpului meu personal", dupa cum marturiseste Carmazan, era mai greu, insa, ca minunea sa se produca. De aceea ne-am intrebat care ar fi, pana la urma, contributia tanarului cineast. In schimb, putem saluta debutul in lungmetraj al colegului sau de generatie, operatorul Mihai Malaimare jr., a carui imagine chiar limpezeste pe alocuri sensurile si adevarata aparitie in peisajul nostru cinematografic a Imolei Kezdi, actrita cu mari si misterioase resurse, atat de diferita, aici, de malaiata adolescenta din pelicula lui Sergiu Nicolaescu Orient Express. Sa retinem ca, dupa Razboi in bucatarie (film TV), acesta este, in ordine cronologica, debutul ei pe marele ecran.