Credinţa, sursă de bani în Săptămâna Mare

Obiectele de cult marcate de kitsch au invadat târgurile de Paşte din Bucureşti Ouă încondeiate şi icoane de o calitate artistică jalnică s-au vândut ca pâinea caldă, laolaltă cu

Obiectele de cult marcate de kitsch au invadat târgurile de Paşte din Bucureşti

Ouă încondeiate şi icoane de o calitate artistică jalnică s-au vândut ca pâinea caldă, laolaltă cu gablonţurile si iepuraşii din pluş.

Realizarea unui obiect de cult trebuie să respecte anumite criterii teologice, spun artiştii restauratori şi pictorii de icoane. Dar nu numai atât. O icoană, o reproducere a chipului unui Sfânt Părinte, mătăniile, crucile, chiar şi ouăle încondeiate trebuie să atingă un înalt nivel artistic.

Pe de o parte, pentru ca valoarea artistică să reflecte valoarea spirituală, pe de altă parte, întrucât multe din aceste obiecte, greşit realizate, pot îndepărta omul de la credinţă. Asta spun artiştii. Oamenii Bisericii, culmea, sunt mai reţinuţi şi cred că fenomenul răspândirii kitsch-ului printre obiectele de cult n-ar fi un pericol aşa mare, dacă ne gândim că un credincios adevărat trebuie să vadă dincolo de imagine, spre ceea ce simbolizează ea, şi nu spre modul în care e alcătuită.

Icoanele, la preţ dublu

Una peste alta, dacă tragem o linie şi adăugăm că banii luaţi pe aceste obiecte religioase nu se duc chiar în buzunarul Bisericilor, ci a simplilor comercianţi - ajungem să ne punem, firesc, următoarele întrebări: merită să cumperi un kitsch, la un preţ destul de piperat, reprezentând, să spunem, o icoană a Maicii Domnului? Şi ce urmăresc negustorii lui?

Să te mişte din punct de vedere artistic, religios sau să pună bani la ciorap? Ultima variantă pare, respectând chiar definiţia din dicţionar a cuvântului "negustor", cea mai plauzibilă. În ajun de Înviere, am vizitat tarabele şi târgurile "specializate" din centrul Capitalei, să vedem care sunt ofertele comercianţilor.

Ca orice produs pe bani, ne-au interesat două aspecte: preţul şi calitatea. Mai exact, preţurile exagerate ale icoanelor plastificate, care pot fi găsite în biserici sau mânăstiri la jumătate de preţ, şi care erau mult mai vizibile în vitrine decât în mod obişnuit, şi calitatea artistică îndoielnică a unor obiecte de cult ori tradiţionale. Drept pentru care am stat de vorbă cu artişti plastici, meşteşugari sau simpli comercianţi.


Mai multe amănunte în Adevărul Literar şi Artistic.