Ramona Găină

Corespondent „Adevărul“ Sibiu

Tovarăşii miliţieni din Republica Socialistă România, am să vă transmit nişte lucruri, pe scurt, ca să nu vă obosiţi citind şi altceva decât rapoarte de 2 lei despre cât sunteţi voi de eficienţi, în timp ce noi murim cu zile pe stradă.

Aveam 7 ani la Revoluţie. Am crescut auzind ce mişto e să fii liber, chiar dacă libertatea asta, mult prea mult aparentă, aveam să aflu mai târziu, era într-o ţară schilodită pe care n-am reuşit s-o facem bine nici astăzi.

Tovarăşu miliţian, bună dimineaţa. Iar v-am trezit? E numai 12, mă iertaţi, să trăiţi, am uitat că azi nu veniţi la birou, că de aia sunteţi şef, mă scuzaţi. Trebuia să mă fi gândit că n-aveţi chef de muncă nici azi, doar era aer curat pe holuri, nu mai duhnea mirosul ăla de tutun din biroul dumneavoastră, că doar aveţi dreptate, numai fraierii ies la ţigară în frig, dă-o dracului de lege, ce, dumneavoastră v-aţi născut să respectaţi legi?

În oraşul meu de poveste, dincolo de poveste şi de toate pozele de pe pliantele turistice, se întâmplă o grămadă de lucruri de care unii se fac că uită. Miercuri a murit aiurea un urs, altădată au murit pe stradă oameni. Pe toţi i-a ucis cu zile „operativitatea” care dă impecabil la sfânta statistică bună de aruncat la gunoi.

Am să vă povestesc în textul ăsta, pe care am simţit că trebuie să-l scriu exact astăzi, când un om extrem de curajos ne-a vorbit deschis despre mizeria din sistem, despre cum am ajuns aici. Şi despre cum, cu VOI alături, putem merge mult, mult mai departe.