Operaţiunile KGB din ajunul Olimpiadei de la Moscova

Secţia din Chişinău a securităţii sovietice a pregătit minuţios traseul pe care urma să-l parcurgă flacăra olimpică şi i-a ţinut sub strictă supraveghere pe „oamenii incomozi", dar şi pe străinii aflaţi în RSS Moldovenească.

La începutul anilor '80 relaţiile dintre URSS şi Statele Unite se înrăutăţesc după o perioadă de destindere începută douăzeci de ani mai devreme, proces culminat cu semnarea Actului Final de la Helsinki, din 1975. Invazia sovietică în Afganistan, în decembrie 1979, a determinat o răcire bruscă a raporturilor dintre Moscova şi Washington. În semn de protest împotriva acţiunilor întreprinse de sovietici, America şi majoritatea aliaţilor săi boicotează Jocurile Olimpice de la Moscova. Unii reprezentanţi ai Franţei, Marii Britanii sau Italiei au participat sub steagul olimpic, nu al ţărilor lor. Sute de mii de oameni sunt evacuaţi din Moscova, iar comitetele republicane ale poliţiei politice au misiunea de a preîntâmpina eventuale proteste individuale sau în masă împotriva regimului comunist.

Încă din 23 iulie 1979 a fost adoptată o hotărâre a CC al PCUS cu privire la măsurile care urmează a fi luate pentru organizarea Olimpiadei de vară de la Moscova din anul următor. Potrivit acesteia, sute de mii de studenţi din universităţi şi colegii trebuiau să părăsească Moscova în perioada 15 iunie-15 august 1980. A fost schimbat şi orarul examenelor de admitere la instituţiile din învăţământ moscovite. În perioada Olimpiadei erau aşteptaţi în capitala URSS 150.000 de turişti străini şi circa 100.000 cetăţeni sovietici sau oficiali legaţi nemijlocit de organizare. Dar în aceste date nu erau incluşi şi oameni de rând. Numărul sporit de vizitatori putea crea probleme la cazare, alimentare şi transport. KGB se temea de activităţi pe care puteau să le organizeze inamicii ideologici ai regimului comunist, fie din afară, fie din interior. Starea de alertă este declarată printr-un ordin al KGB din URSS din 4 aprilie 1980, trimis şi filialelor poliţiei politice sovietice din republicile unionale.

Unităţi de karatişti kaghebişti

Întâmplător sau nu, KGB de la Chişinău creează la 11 ianuarie 1980 o unitate de karatişti, formată din 30 de oameni, care, probabil, urmau să fie utilizaţi în cazul unor proteste ce ar fi putut să apară în ajunul sau în timpul Olimpiadei. Aceştia urmau să se antreneze în fiecare zi de luni şi joi între orele 8-10 dimineaţa şi 7-9 seara.

Din corespondenţa KGB-ului de la Chişinău cu CC al PCM reiese că la 18 aprilie 1980 a avut loc şedinţa la care s-au discutat măsurile adoptate şi cele care trebuiau promovate în continuare. Potrivit raportului prezentat de vicepreşedintele Comitetului pentru Securitatea Statului din RSSM, general-maiorul Gheorghe Lavranciuc, la momentul respectiv fuseseră luate în vizor 214 obiective şi persoane care puteau prezenta un pericol ideologic în ajunul sau în timpul desfăşurării Jocurilor Olimpice. Se menţionau în speţă „naţionaliştii", „sectanţii" şi „cetăţeni de etnie evreiască sau germană". Au fost identificaţi, de asemenea, 119 turişti străini care vizitaseră anterior Moldova şi au fost depistaţi că promovau activităţi antisovietice. În scopul neutralizării activităţii acestora, la punctele de trecere a frontierei de la Ungheni şi Leuşeni străinii trebuiau să treacă un control amănunţit al bagajelor. Au fost luate măsuri suplimentare de securitate şi pe sectorul moldovean al traseului pe care urma să se deplaseze cortegiul care aducea în URSS flacăra olimpică.

Starea de spirit a populaţiei, atent supravegheată

Pe lângă mobilizarea agenţilor deja existenţi, KGB a decis racolarea unor noi informatori şi oameni de încredere din localităţile incluse în itinerariul torţei olimpice. Era vorba de localităţi din raioanele Kotovsk (azi Hânceşti), Dubăsari, Orhei, Bălţi, Râşcani, Edineţ şi Briceni. Nu erau trecuţi cu vederea nici studenţii străini care învăţau la instituţiile superioare din RSSM. Din rândurile acestora au fost racolaţi agenţi care trebuiau să raporteze despre starea de spirit a colegilor lor.

Pe lângă aceasta, trebuiau identificate persoanele care ar fi putut să organizeze acţiuni nedorite în timpul Olimpiadei. Era vorba de cetăţeni simpli, dar care nu inspirau încredere din punct de vedere ideologic şi care trebuiau luaţi în vizor pe toată perioada desfăşurării întrecerilor sportive. Aceştia, dacă doreau să participe la evenimentul de la Moscova, nu trebuia să fie lăsaţi să plece din republică. În lista celor suspecţi intrau nu numai cei care au săvârşit anumite acţiuni împotriva regimului comunist, dar şi cei care exprimaseră critici la adresa unor conducători de partid sau de soviete din teritoriu.

Se considera că sub influenţa posturilor de radio străine, precum BBC, Vocea Americii sau Europa Liberă, şi în prezenţa unor turişti străini, inclusiv cei din România, considerate elemente potenţial duşmănoase, starea de spirit a populaţiei poate deveni periculoasă pentru regim. De aceea, se ordonă intensificarea activităţii de identificare a autorilor foilor volante cu caracter antisovietic şi mai ales a celor care apelau la răzbunarea fizică faţă de anumiţi lideri de partid şi de stat comunişti.

Informatori din rândul membrilor de partid

În oraşele principale din Moldova trebuia organizată supravegherea locurilor şi localurilor unde de regulă îşi petreceau timpul turiştii din străinătate, fiind vizaţi în mod special cei veniţi din Statele Unite, Germania Federală, Israel, dar şi România. Astfel, erau menţionate în mod special spaţiile din preajma hotelurilor Inturist din Chişinău (azi Hotelul Naţional), Octombrie din Bălţi şi Drujba din Tiraspol.

În cadrul delegaţiei oficiale a RSS Moldoveneşti care pleca la Moscova la Jocurile Olimpice de vară a fost inclus un număr important de persoane special pregătite de KGB pentru acest eveniment. În rândurile acestora erau 36 de agenţi şi 25 „persoane de încredere". Aceste detalii ne vorbesc de faptul că regimul comunist a dus o activitate foarte intensă de racolare a agenţilor şi oamenilor de încredere, mai ales în perioada unor evenimente importante, pentru a păstra intactă imaginea regimului pe arena internaţională. Majoritatea acestora erau membri de partid, de aceea este eronată şi falsă părerea exprimată de penultimul şef al KGB de la Chişinău, Gheorghe Lavranciuc, potrivit căreia „niciun lucrător de partid nu a colaborat cu KGB-ul".