Porcul netăiat la Ignat slăbeşte

De la o tradiţie pierdută în ceaţa veacurilor s-a menţinut până astăzi unul dintre evenimentele care este puternic asimilat, la români, cu creştinismul: sacrificarea porcului la Ignat,

De la o tradiţie pierdută în ceaţa veacurilor s-a menţinut până astăzi unul dintre evenimentele care este puternic asimilat, la români, cu creştinismul: sacrificarea porcului la Ignat, dis-de-dimineaţă, în ziua de 20 decembrie. "Dacă nu tai porcul la Ignat, apoi o să slăbească", susţin bătrânii satelor.

Tot bătrânii îndeamnă femeile să dea de pomană, în acea zi, străchini cu făină, pentru a fi protejaţi porcii rămaşi în viaţă şi susţin că nu este bine să lucrezi în ziua de Ignat pentru că "îţi vor rupe porcii hainele întinse pe gard".

Creştinismul a acceptat practica sacrificării porcului ca secvenţă ce va preceda mereu marea sărbătoare religioasă a Crăciunului. Felul în care este pregătit porcul după înjunghiere, "pârlirea", trecerea corpului animalului prin flacără, pare că este mai mult decât o tehnică de preparare, fiind legată de rituri străvechi ale "arderii pe rug".

Tăierea porcului de Ignat este un obicei pur românesc. La sfârşitul Evului mediu, obiceiul a fost "creştinat". În orice loc din România, Crăciunul începe cu postul, care durează şase săptămâni: 15 noiembrie - 24 decembrie. Postul presupune renunţarea la carne, ouă şi lapte (mâncarea "de dulce"), la dragostea fizică, la băutură şi plata datoriilor.

Obrazul uns cu sânge = sănătate

La români sunt multe moduri specifice de a întâmpina Crăciunul, care se manifestă foarte direct prin tradiţii cum sunt "Umblatul cu icoana" (care semnifică naşterea lui Isus) sau punerea de bănuţi în buzunarele copiilor, pentru ca anul următor sa fie îmbelşugat (în Mehedinţi). Există multe sate din Vâlcea sau Prahova unde porcul este sacrificat a doua zi de Crăciun sau chiar a treia zi (Dâmboviţa), din cauza interdicţiei de consum al cărnii de porc în prima zi.

În nordul Moldovei se pregăteşte masa de Ajunul Crăciunului cu mâncare de post şi nimeni nu are voie să descopere masa până nu intră preotul pe uşă. Porcul este stropit cu apă sfinţită (Dobrogea), este aşezat cu capul spre răsărit, pe frunte (în Moldova) sau pe ceafă (în Argeş, Braşov), îi este trasată cu cuţitul o cruce pe care se presară sare, simbol al curăţeniei.

Obiceiurile populare conservă dăruirea unei părţi din animalul sacrificat (pulpă, şorici, limbă) către preot, mediatorul cu Divinitatea. Ritualul este încheiat cu masa comună, numită, în general, "pomana porcului" sau "praznicul porcului"(Prahova). În Vâlcea sau Dobrogea, o bună parte din carne se prăjeşte, se sărează şi se păstrează în untură topită.

Există în toate zonele ţării obiceiul de ungere a obrazului cu sânge, fapt ce ar semnifica sănătatea pentru anul viitor. În Oltenia şi Muntenia se manifestă şi un potenţial supranatural al ceremoniei. Astfel, untura porcilor de culoare neagră este folosită în descântece sau vrăjitorii.

Pulpa de porc, de la supermarket

Conform statisticilor ANSVSA, în România există 1,5 milioane de gospodării în care sunt crescuţi 1,5 milioane de porci. De cealaltă parte, în Uniunea Europeană, numai 600.000 de gospodării concentrează peste şapte milioane de porci. Diferenţa între cele două "sisteme" este evidentă şi aceasta deoarece creşterea porcinelor în Occident este o activitate specifică fermelor de mare capacitate, cu multe capete, cu dotări ultramoderne şi cu investiţii anuale care permit "bunăstarea animalelor".

În schimb, fărâmiţată şi săracă, tot mai puţine animale mai rămân în proprietatea ţărănească din România: aceasta deoarece preţurile hranei sunt din ce în ce mai mari, făcând "nerentabilă" chiar şi creşterea unui animal "ieftin", cum este porcul.

În fapt, obişnuita birocraţie şi comoditate românească a autorităţilor, dar şi tradiţionalul "Ce-ai cu noi, bă?" al ţăranului român au dinamitat în acest an aplicarea unor norme europene, asumate cu angajament de statul român. Prelungirea acestei stări de fapt va reuşi doar să stârnească doar nemulţumirea rigizilor oficiali europeni, în contextul în care drumul pare unic: în toate cazurile, românul va ajunge să îşi cumpere pulpa de porc tot de la supermarket.

"Dacă renunţăm la tradiţii, pierde m turiştii"

În pensiuni, turiştii nu vor norme europene la sacrificiul porcilor. Străinii şi românii care aleg să petreacă sărbătorile de iarnă în pensiunile agroturistice româneşti preferă să vadă porcul pregătit în mod tradiţional, de la sacrificare şi până când - pe "componente", le ajunge în farfurie. "Am avut acum câteva zile un grup de 38 de persoane, din Galaţi, care mi-a solicitat, în mod expres, un porc pe care să-l pregătesc sub ochii lor. Şi asta mi se cere în fiecare sezon, indiferent dacă sunt români, italieni, americani sau germani", spune preşedintele Asociaţiei Naţionale de Turism Rural, Ecologic şi Cultural (ANTREC), Attila Dărăguş, care este, totodată, şi proprietarul unei reţele de pensiuni turistice din Ardeal.

După cum mai afirmă Dărăguş, şi alţi patroni din reţea au primit solicitări identice din partea turiştilor. "Străinii care ne calcă pragul vin pentru peisajele şi tradiţiile noastre, şi nu ca să se odihnească! Dacă am renunţa la ele, i-am pierde de clienţi", atenţionează preşedintele ANTREC. El este de acord totuşi că metodele autohtone de sacrificare a porcului în gospodărie sunt mai violente decât cele europene. "În Ungaria, în Slovacia sau în Germania, porcii sunt sacrificaţi prin electrocutare. Dar şi acest procedeu provoacă suferinţe animalului", arată Dărăguş.

O altă problemă cu care

s-au confruntat proprietarii de pensiuni a fost dotarea bucătăriilor. Normele europene impun multe - gresie, faianţă, vase de inox ş.a.m.d. "După norme, o bucătărie de la ţară ar trebui să arate ca una de la Hilton! Dar dacă n-am găti în vase tradiţionale, ci în cele de inox, bucatele noastre s-ar apropia la gust cu ce mănâncă turiştii la ei acasă. Unde veţi găsi sarmale mai bune decât cele gătite în ceaunul clasic sau în vase de lut?", întreabă, retoric, Attila Dărăguş.

Ţuica ţărănească, vămuită de Fisc

Ţuica va avea o compoziţie bine reglementată comunitar (prin CEE 1576/89), cu anumite limite de admisibilitate privind cantitatea de alcool metilic inclusă. Dacă ţuica este produsă pentru consum propriu, valorile dispar, cu alte cuvinte, producătorul nu are decât să se autootrăvească, în funcţie de reţeta folosită. Pentru "ţara birocraţiei" numită România, acest lucru poate fi înscris la categoria "veşti proaste", deoarece cel interesat va trebui să alerge pentru aprobări pe la mai multe instituţii. Pe de altă parte, se speră că astfel vor fi evitate evenimente nefericite, precum decesele clienţilor care achiziţionează de la "ţărani", o gamă largă de "ţuici de pufoaică".

La cantităţi mai mari de 50 de litri de ţuică, chiar destinaţi exclusiv consumului propriu, producătorii trebuie să întocmească o documentaţie stufoasă şi să achite, sub formă de taxe, sume de bani deloc neglijabile. Pentru comercializarea ţuicii de casă, un proprietar de cazan de ţuică doritor să se afle în legalitate trebuie să parcurgă nu mai puţin de 11 etape. În plus, Fiscul va rămâne cu ochii pe el: această instituţie sigilează cazanul după fiecare folosire şi tot ea îl desigilează atunci când producătorul depune o solicitare scrisă în acest sens, pentru a relua producţia.

"Obiceiurile fiecărui stat trebuie să rămână neatinse, dar cu valorile europene neafectate"

Primul Crăciun european şi cum ar trebui să împăcăm tradiţiile cu normele UE. Aceasta a fost tema pe care am abordat-o cu doi europarlamentari şi chiar cu şeful reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşt.

Adrian Severin:
"Nu vreau să mă pronunţ, deocamdată, dacă şi de ce românii respectă sau nu aceste obiceiuri europene (cu sacrificiul porcului, contorizarea cazanului de ţuică, transportul animalelor etc.), eu n-am abordat până acum acest subiect. Răspunsul meu ar porni însă de la o altă idee: cea a subsidiarităţii, ca principiu fundamental al construcţiei europene. Vreau să spun că trebuie să vedem ceea ce este cu adevărat important pentru coeziunea europeană.

Există, desigur, o serie de raţiuni care fac să se pună problema acestei coeziuni, aceasta deoarece, de principiu, obiceiurile fiecărui stat trebuie să rămână neatinse, chiar şi în acest caz, cu obiceiul sacrificării porcului şi cu celelalte. În măsura în care valorile europene rămân neafectate, nu avem nicio problemă. Mai departe, înţelegeţi, trebuie să intervină specialiştii, care să umble la <> ".

Rovana Plumb:
"Tradiţia sigur că trebuie respectată, iar Ignatul este una dintre sărbătorile cele mai importante pentru români. Nimeni nu ne-ar putea interzice să renunţăm la ea. Să nu uite însă românii că regulile impuse de Uniunea Europeană au în vedere şi sănătatea noastră... După cum bine se ştie, rezistenţa omului la diverse boli a scăzut destul de mult în ultimii ani, şi nu ne mai putem permite să riscăm mâncând tot ce ni se oferă la <> !

În plus, dacă este vorba şi de protecţia animalelor, există norme stricte în UE! Orice s-ar spune, porcul este chinuit în momentul sacrificării clasice, prin înjunghiere! Eu, personal, nu am asistat niciodată şi nici nu cred că aş rezista să văd cum este chinuit. Am trei căţei acasă, aşa că - vă daţi seama! - realizez foarte bine ce înseamnă să iubeşti şi să respecţi animalele... Din ce ştiu eu, în mai toate statele din UE, admise mai de mult sau mai recent, sacrificarea animalelor a devenit mai blândă".

Donato Chiarini:
"Am venit în <> acum mai bine de un an şi îmi amintesc cu plăcere de noaptea care a marcat aderarea României la Uniunea Europeană. Satisfacţia de pe chipurile românilor şi ale autorităţilor care participau la ceremonii marca atunci primul succes după un drum lung şi zbuciumat. Mă bucur că am putut fi alături de dvs. în tranziţia de la o ţară candidată la un stat membru al Uniunii.

Mai sunt puţine zile până la primul Crăciun european al tuturor românilor, primul Crăciun de la reîntoarcerea în marea familie europeană, primul Crăciun petrecut după datini vechi şi noi în acelaşi timp. Este adevărat că mai e mult de lucru pentru ca România şi românii să contribuie la construcţia europeană pe măsura poziţiei sale strategice în centrul Europei.

Sunt convins că, păstrând entuziasmul şi optimismul poporului român pentru Uniunea Europeană, tineretul dumneavoastră bine pregătit şi serios va avea un cuvânt important de spus, astfel încât Europa noastră, a tuturor, să fie un succes".