Lungul drum al pepenilor de Dăbuleni
0
La 70 de kilometri de Craiova, zeci de producători aşteaptă la marginea şoselei cumpărători din toată ţara. Peste 2.000 de oameni îşi câştigă traiul doar din cultivarea pepenilor. Mulţi dintre ei, de cum dă fructul, se mută pe câmp pentru a păzi recolta din care trăiesc până anul următor.
La intrarea în Dăbuleni, zeci de căruţe pline-ochi cu lubeniţe de toate soiurile şi dimensiunile aşteaptă ca trecătorii să se oprească şi să negocieze preţul de achiziţie. Afacerea merge bine, chiar şi în an de criză.
Citiţi şi:
Vânzătorii de pepeni din Dăbuleni ţin încă de preţ
Hunedoara: Pepeni de Dăbuleni vânduţi între blocuri
Cluj: Pepenii olteneşti sunt de fapt din Grecia!
„Eu nu am investit nimic în ei, că nu am luat seminţe de calitate. Într-adevăr, nici fructele nu sunt voluminoase, au câte trei-patru kilograme fiecare. Dar sunt zemoase şi dulci ca mierea”, spune Lelioara Boulean (53 de ani). Preţul este de 50 de bani pe kilogram, dar numai pentru cei care cumpără marfă angro.
La câţiva metri distanţă, optimismul producătorilor scade. 2009 nu se anunţă un an atât de bun cum sperau unii. „Pentru că sistemul de irigaţii mi s-a defectat, am fost nevoită să fac o fântână“, povesteşte Mariana Roşca (54 de ani). Cea mai mare investiţie a făcut-o însă în seminţe.
„Am băgat zeci de milioane numai în seminţe, că sunt de calitate, iar acum mă rog să scot măcar pe jumătate din investiţie. Nu sper să fac avere din această îndeletnicire, ci doar să supravieţuiesc. Am dat până acum o căruţă şi am luat vreo 1.500 de lei”, mai spune femeia. Pe an, ţăranii spun că trebuie să cheltuiască aproximativ 5.000 de lei pe hectar, pentru seminţe, irigaţii, îngrăşăminte şi alte tratamente chimice. Profitul poate ajunge la cel mult 12.000 de lei.
„Reşedinţă“ de vară pe câmp
Toată familia munceşte la afacerea cu pepeni. Dacă femeile stau să vândă în pieţe, iar băbaţii în putere se ocupă de transport, bătrânii se mută din primăvară pe câmp, să păzească recolta. „Păzesc să nu se fure ceva, cu câinele. Am venit aici de când a dat rod.
Lubeniţele astea mai frumoase le cărăm la piaţa din Piteşti, le dăm cu 1,5 lei kilogramul. Nora şi băiatul au plecat la piaţă cu duba încărcată dar, dacă epuizează marfa, se întoarce să mai facă o dată plinul, şi tot aşa”, a explicat Dumitru Ciolacu (78 de ani).
„Parcă aş avea aur“
Primarul din Dăbuleni spune că negoţul cu lubeniţe este o mândrie pentru oraş. „Dintre cele 3.500 de gospodării, peste 2.000 au hectare întregi cu pepeni verzi. Oamenii merg în toate colţurile ţării să le vândă”, a declarat Nicolae Drăgoi.
De altfel, şi cei mai mulţi dintre agricultorii din Dăbuleni spun că preferă să-şi încarce marfa în camioane şi să plece cu ea către pieţe mai profitabile. „Mâine-dimineaţă iau calea Iaşiului. E departe, dar, dacă dau kilogramul cu 1,8 lei, rentează. Intră două tone de lubeniţă şi pot să scot zeci de milioane de lei vechi, doar profit. Dacă merge treaba, de ce să renunţ?“, a spus Gheorghe Vintilă (56 de ani), producător.
Şi Grigore Gamen (45 de ani) preferă să meargă până la Oradea cu recolta pe anul acesta, chiar dacă drumul este lung, iar „cazarea“ în piaţă nu este deloc confortabilă. „La ce să mă duc în Craiova? Să mi se pălească pepenii în cărucior? Fac un efort mai mare, dar măcar merită.
Preţul angro este de maximum 80 de bani/kg Foto: Lucian Muntean
La Oradea o să merg peste vreo două zile. Anul trecut m-am întors tot de-acolo cu bani de mi-am cumpărat o maşină. Eu până acum n-am simţit criza, deci mă gândesc că nici acum n-o fi dezastru”, a explicat bărbatul.
Vasile Manea (45 de ani) vinde de câţiva ani la Târgovişte şi nu se plânge de muşterii: „Mă duc la Dâmboviţa, pentru că acolo chiar se caută pepenii. La Craiova, trecătorii abia întorc privirea spre mine, pentru că sunt obişnuiţi cu lubeniţele, fiind de-ai zonei. Dar prin Dâmboviţa oamenii se uită la mine de parcă aş avea aur“.
Pepenăriile cele mai căutate
În Capitală, comercianţii aduc fructele din Fundeni, judeţul Călăraşi, din Amara, judeţul Ialomiţa, din mai multe localităţi din Brăila şi din Teleorman. În Bistriţa şi în Satu Mare, pepenii vin tot din Teleorman, dar şi din Pişcolţ, o localitate aflată în apropiere de Carei.
La Timişoara cei mai mulţi comercianţi recunosc că produsele vin, de fapt, din Ungaria. De asemenea, ţările de unde se importă cantităţi importante de pepeni sunt Grecia şi Turcia. „La început lumea se ferea să cumpere de la noi, dar acuma tot mai multe persoane ne cer marfă din import”, a spus Geza Szabo, un comerciant venit la Baia Mare din Călăraşi.
Marcă „împrumutată“ pentru lubeniţe din import
În pieţele din Bucureşti, cei mai mulţi comercianţi se laudă cu pepenii româneşti. Puţini sunt cei care recunosc că pepenii din import se coc mai repede şi arată mai bine. „Toţi pepenii sunt aduşi din Grecia sau din Turcia. În Dăbuleni nici măcar nu cresc pepeni atât de mari. Au fost pe piaţă şi pepeni româneşti, dar foarte mici şi foarte puţini”, a spus Daniela Ignat, vânzătoare în Piaţa Matache.
Majoritatea vânzătorilor de legume şi fructe din Bucureşti, dar şi din judeţele limitrofe se aprovizionează cu marfă de la Piaţa de Gros din cartierul Berceni din Capitală. Este mai ieftin şi mai comod decât să meargă direct la producător.
În cele mai multe cazuri produsele din import cumpărate din angrouri sunt vândute apoi cu amănuntul, sub branduri româneşti. De la acestă regulă nu fac excepţie nici pepenii verzi, care ajung pe tarabele din pieţe sub numele de „pepeni de Dăbuleni”.
Toţi „au rude“ la Dolj
„Noi aducem pepeni din Spania şi din Ungaria în toată ţara. De aici se aprovizionează unele magazine din Capitală şi comercianţii din judeţele limitrofe. Ştiu că unii dintre vânzătorii din pieţe, dar şi cei ambulanţi de pe marginea drumului spun că produsele sunt sută la sută româneşti. Odată am recunoscut pepeni cumpăraţi de la mine la un vânzător de pe DN1, care se jura că sunt de la Dăbuleni. Erau din Ungaria”, a povestit Ştefan, administratorul unei societăţi din Piaţa de Gros.
Comercianţii ambulanţi au mereu„rude“ la Dăbuleni
La zece kilometri de Capitală, în localitatea 1 Decembrie, sunt zeci de vânzători ambulanţi de pepeni. Doi puşti păzeau, vineri, 20 de pepeni într-o staţie de autobuz de la periferia comunei. „Aseară au fost culeşi de la Dăbuleni. Bunicii noştri, sunt de acolo. Sunt proaspeţi”, încerca să-şi convingă potenţialii clienţi Alex, unul dintre puştani. După încă 10 kilometri, în comuna Adunaţii Copăceni, pepenii vin tot de la Dăbuleni.
După câteva întrebări, tanti Ana recunoaşte: „Nu ştiu de unde îi aduc băieţii. Noi avem certificate de producător, dar doar pentru legume. Lubeniţele cred că le iau din angro”.
Şi în Giurgiu pepenii poartă aceeaşi marcă din Dolj. Se vând cu 1,4 lei kilogramul. „Suntem din Dăbuleni. Toată familia se ocupă cu agricultura de mult timp”, a încercat să convingă Rodica Grigore, una dintre vânzătoare. Ea nu ştie însă nici un alt producător din localitatea doljeană pe motiv că „s-a mutat de curând“.
Dumitru Ciolacu adună lubeniţele coapte Foto: Laurenţiu Nica
Export „subţire”
În primul trimestru al lui 2008 s-au exportat 0,8 tone de pepene, în valoare de 1.700 de euro. Anul acesta, în aceeaşi perioadă, cantitatea a crescut la 2,5 tone, în valoare de 3.900 de euro. În primul trimestru din 2008 s-au importat 328,2 tone de pepene, în valoare de 386.700 de euro, respectiv 286 de tone, în valoare de 308.200 euro, în 2009.
Se încarcă comentariile...
