Atacul clonelor

adevarul

Publicat: 20.09.2009 20:21

Ultima actualizare: 10.08.2022 06:23

Atacul clonelor

În ultimii patru ani, clonarea cardurilor a devenit un fenomen greu de stăpânit în România. Poliţiştii de la Combaterea Crimei Organizate, spun că, săptămânal, găsesc cel puţin un bancomat compromis.CLICK AICI PENTRU FOTOGALERIE!

Mai citeşte şi:

Cazul lui Iustin Covei, reţinut la Craiova sub acuzaţia de fraude cu carduri bancare, ilustrează un fenomen infracţional tot mai răspândit. „Suntem, din nefericire, printre cei mai pricepuţi clonatori din Europa”, spune unul dintre anchetatorii implicaţi în cercetarea reţelei din care făcea parte Iustin Covei.

Infractorii sunt la curent cu noile apariţii în tehnologia informaticii, iar metodele folosite depăşesc majoritatea sistemelor de protecţie pentru bancomate. Unii poliţişti afirmă că am fi, de fapt, printre „pionierii” acestor tipuri de fraude şi că „de la noi au plecat cei mai mari clonatori de carduri”.

Furturile de pe cardurile bancare sunt de trei tipuri. Victimele cele mai frecvente sunt clienţii băncilor care încearcă să scoată bani de la ATM-uri şi ale căror carduri sunt blocate sau „citite” de hoţi. O procedură asemănătoare se poate încerca la dispozitivele tip POS, folosite în mod normal pentru plata cumpărăturilor în magazine, restaurante sau la staţiile de benzină.

Foarte expuse fraudelor sunt şi persoanele care fac achiziţii cu cardul prin internet. Hoţii pot încerca să afle datele personale ale acestora, inclusiv codul PIN, prin proceduri de tip phishing. Ei invită potenţialele victime să răspundă, prin internet, la un set de întrebări, sub pretextul că banca doreşte să actualizeze datele clienţilor.

Hoţii cumpără „scule“ de pe internet

În prezent, dispozitivele de citire şi scriere a informaţiilor de pe carduri se pot achiziţiona prin intermediul internetului, de pe site-uri de licitaţii sau anunţuri. Aparatura, de tip MSR, însoţită de softuri drivere şi 80-100 de carduri blank costă între 500 şi 3.000 de euro. Cel mai utilizat dispozitiv pentru clonare este MSR 206, un instrument care permite atât citirea, cât şi scrierea cardurilor cu bandă magnetică.

Aparatul poate scrie şi citi 99 la sută din cardurile prezente pe piaţă. Tot de pe internet se poate achiziţiona şi skimmer-ul („pisica”) - gura falsă prin care se introduce cardul în bancomat. Preţul total al unui asemenea dispozitiv se apropie de 6.000 de euro. Instrumentele cele mai avansate folosite de clonatorii de carduri „experimentaţi” sunt achiziţionate, de obicei, din străinătate la preţuri cuprinse între 9.000 şi 11.000 de euro. Banii sunt însă repede recuperaţi, pentru că din această „afacere” se scot sume de ordinul milioanelor de euro.

Codul spărgătorilor de carduri

Spărgătorii de carduri folosesc un limbaj codificat în interiorul reţelei. Dispozitivul prin care se trece cardul când se efectuează tranzacţii financiare se numeşte „motan“, iar gura falsă aplicată peste orificiul de intrare a cardului în bancomat se numeşte „pisică“. Reţelele sunt foarte bine organizate.

Unii membri iau mulajul intrării cardului în bancomat apoi confecţionează „pisica”. „Gura” falsă este montată de alte persoane decât cele care se ocupă de „banda neagră” cu „ochiul” (camera care filmează PIN-ul, de obicei luată de la telefoanele mobile). În timp ce cardul victimei este scanat de „pisică”, „ochiul”, montat de obicei într-un ornament de plastic, filmează tastele folosite pentru introducerea codului PIN.

Toate datele sunt transmise către un telefon mobil prin bluetooth, apoi sunt încărcate pe un laptop. Informaţiile sunt transferate pe CD, apoi sunt trimise către „laborator”. Acolo sunt imprimate cardurile clonate.

De aici începe treaba „săgeţilor”, care scot banii. Poliţiştii spun că grupările de acest tip acţionează aproape întotdeauna în mai multe ţări. Datele obţinute de la bancomatele dintr-un stat sunt scrise în altul şi, de multe ori, banii se extrag din cu totul ală ţară. Acest mod de lucru îngreunează foarte mult depistarea infractorilor. ; Au contribuit redacţiile ADS din Braşov, Craiova şi Timişoara

Fraude în zonele turistice

Bucureştiul şi zonele turistice, mai ales Constanţa, Prahova şi Braşovul sunt preferate pentru infractorii care „ţintesc” bancomate şi POS-uri. În ultima perioadă însă, astfel de atacuri s-au înmulţit şi în Bacău, Craiova, Cluj, Iaşi şi Timişoara. De asemenea, infractorii români folosesc carduri clonate ale unor cetăţeni din Occident, pentru a scoate bani de la bancomate din România.

Reţele anihilate de poliţie şi procurori

În primăvara anului 2008, o reţea de falsificatori, formată din 15 membri, avea un om angajat la o benzinărie din Lugoj. Acesta avea în mânecă un dispozitiv de copiere a cardurilor. Acesta servea la copierea benzii magnetice a cardurilor folosite de clienţii benzinăriei. Infractorul trecea cardul prin aparatul bine mascat la încheietura manşetei, profitând de un moment de neatenţie din partea clientului, apoi resttituia cardul clientului.

Corpuri delicte ridicate de poliţie Foto: Mediafax

Hoţul mai avea şi un dispozitiv lipit cu bandă adezivă la brâu, care stoca datele furate de pe carduri. La ieşirea din tură, informaţiile erau transmise unor specialişti în calculatoare care făceau copii ale cardurilor, iar în final alţi membri ai filierei mergeau la bancomate şi scoteau diferite sume, nu mai mari de 2.000 de lei, ca să nu bată la ochi. Poliţiştii estimau că, numai în acest caz, pagubele produse depăşesc 200.000 de lei noi.

În aprilie 2007, un agent al Poliţiei Rutiere Timiş a fost arestat sub acuzaţia că e liderul unei reţele de falsificatori care clonau carduri din Occident şi scoteau banii din bancomatele din Timişoara.

În martie 2009, Ovidiu Călin Andraş (21 de ani), fiul directoarei filialei BCR Caransebeş, a fost arestat sub acuzaţia că a furat datele a peste 400 de cetăţeni italieni, a clonat cardurile şi a scos sute de mii de euro din bancomatele din Banat, alături de alţi cinci tineri.

În septembrie 2009 au fost arestate o trupă, formată din şapte timişoreni, care cumpăra aparatură de citit carduri din Bucureşti, şi alta, formată din 14 bucureşteni, care confecţiona aparatura. Ea se monta pe bancomate din Italia, Franţa, Marea Britanie. Cu cardurile clonate se scoteau bani din România.

În ianuarie 2009 au fost reţinuţi la Craiova patru suspecţi acuzaţi că au comis fraude încă din anul 2007. Doi dintre arestaţi au fraudat mai multe bănci din Italia, unde au instalat skimmere, prejudiciul fiind estimat la 100.000 de euro. Ceilalţi doi acuzaţi aveau în maşină aparatură pentru falsificarea cardurilor, dispozitive artizanale, feţe de bancomate, mulaje de ghips pentru confecţionarea lor, precum şi suma de 4.430 de lei, 5.600 de euro şi 2.100 de lire sterline.

Cum să ne protejăm cardurile

Poliţiştii recunosc faptul că nu există o metodă infailibilă pentru depistarea bancomatelor cu „pisică”. Totuşi, clienţii băncilor sau persoanele care cumpără cu cardul pot evita să devină victimele hoţilor, dacă sunt precauţi înainte să introducă propriile carduri în ATM sau înainte să accepte o tranzacţie cu cardul prin internet.

La ATM-urile bancare, anchetatorii susţin că, la o privire mai atentă, dispozitivele de clonare aplicate pe bancomatele compromise se pot observa. Mai mult, în locaţia unde se află bancomatul poate exista chiar un pupitru fals, de aceeaşi culoare şi formă, care conţine un cititor al cărţii de credit, denumit skimmer („pisică”).

Acesta e instalat pe fanta bancomatului, unde intră cardul. De aceea, dacă observăm că fanta pentru card este mai nouă decât restul aparatului sau dacă tastatura este diferită de cele pe care le vedem în mod frecvent la ATM, este recomandabil să ne adresăm direct băncii pentru a ridica bani.

Dacă hoţii încearcă să afle codul PIN prin aplicarea unei tastaturi false deasupra celei a bancomatului, această tastatură falsă se poate desprinde prin mişcarea ei.

Dacă hoţii încearcă să afle codul PIN prin observarea directă sau prin filmarea momentului în care este tastat codul, o bună metodă de protecţie este mascarea tastaturii cu palma în timpul introducerii codului PIN.

Hoţii pot utiliza camerele de supraveghere video din magazine sau pot instala microcamere spion în cutiuţele pentru broşuri fixate pe lateralul bancomatelor. Aceste microcamere au obiectivul îndreptat spre tastatura unde se tastează codul PIN şi pot transmite informaţia pe o distanţă de 200 de metri până la receptor.

În magazine, restaurante sau staţii de benzină, casierii - hoţi pot avea dispozitive lipite pe mână, sub cămaşă, pe lângă care trec cardul ca să îl citească. De aceea, nu permiteţi vânzătorului să plece cu cardul în altă cameră, să-l treacă pe sub tejghea sau alte manevre similare.

La achiziţiile online, nu introduceţi codul PIN în nicio pagină de web (vezi recentele cazuri de phishing care au ţintit
Raiffeisen Bank). Tranzacţiile web corecte pot solicita cel mult CVV-ul (numărul scris pe spatele cardului), dar în niciun caz codul PIN.