Exclusiv De ce instituțiile din România au eșuat în fața acțiunilor subversive ale Rusiei. Explicația unui expert de la Cambridge: „Trebuie să o spunem răspicat”
0O echipă de cercetători români și ucraineni a realizat un studiu, diseminat și de NATO, despre acțiunile subversive ale Rusiei în alegerile prezidențiale. Într-o analiză pentru „Adevărul”, experții explică modul în care au profitat rușii de slăbiciunile instituțiilor statului.
Nu mai reprezintă un secret faptul că Federația Rusă a căutat să se implice în alegerile prezidențiale din România. Și chiar a reușit să o facă, deși nu și-a atins în totalitate obiectivul. Desigur, România nu a fost prima țară în care rușii au desfășurat acțiuni subversive. Din Statele Unite ale Americii și până în Ucraina, din Franța până în România, rușii au acționat subtil, iar în multe cazuri au reușit cel puțin să influențeze masiv opinia publică.
O echipă de cercetători români și ucraineni a realizat un studiu de ultimă oră pe tema acțiunilor subversive ale Rusiei în România, studiu diseminat de NATO. „Rețele de influență: decodificarea amestecului străin în alegerile din România” se cheamă studiul ce a fost publicat de apreciatul think tank britanic The Foreign Policy Centre. Concluziile studiului se găsesc AICI.
Ce au vrut să arate experții
Într-o analiză pentru „Adevărul”, experții care au realizat acest studiu reliefează tacticile și tehnicile folosite de ruși pentru a dezinforma și a manipula societatea românească, dar și pe cele din alte țări membre UE și NATO. Cercetător și doctor în Relații Internaționale la Cambridge, Andra Martinescu a condus grupul de experți români și ucraineni, în rândul cărora s-au regăsit experți în științe politice și membri ai unor organizații reprezentative pentru societatea civilă.
Experta vorbește despre faptul că răspunsul neconvingător al autorităților, al serviciilor militarizate și al politicienilor la acțiunile hibride venite dinspre est au fost printre factorii care i-au determinat să se mobilizeze și să facă acest studiu. Și chiar dacă CCR a reacționat tardiv și a anulat alegerile, instituțiile statului nu s-au arătat deloc responsabile, nu au fost capabile să acționeze proactiv și au ajuns să-și compromită în mare măsură imaginea.
„Noi, ca echipă, ne-am mobilizat ad hoc, români din diaspora și ucrainieni, pentru că cei responsabili tăceau - poate ar fi continuat să o facă dacă nu exista presiune din spațiul civic. Parte dintre noi eram implicați în observarea independentă a votului în străinătate, încă din 2019. De mulți ani, ne luptăm și pentru un Cod Electoral care să unifice legislația electorală, pentru ca alegerile să fie mai predictibile, să nu mai fie atât de ușor de manipulat sub presiunea intereselor politice și a deciziilor arbitrare, fără temei. Știm cât de fragil este exercițiul democratic”, spune Andra Martinescu.
Pentru ca acest raport să vadă lumina zilei, mare parte a muncii de cercetare a fost pe teren, inclusiv în Ucraina. Așa au realizat efectele propagandei și a manipulării rusești, inclusiv în Ucraina. Un element în comun între Ucraina și România este și faptul că mulți ucraineni, la fel ca mulți români, au ajuns dacă nu să simpatizeze cu Rusia, cel puțin să adere la multe dintre ideile inoculate de la Moscova.
„Prin munca de teren, am resimțit impactul războiului și al dezinformării rusești în Ucraina. Adeseori, familii întregi erau dezbinate sub asaltul manipulării; propaganda/îndoctrinarea rusească îi determina pe mulți, prin prisma trecutului, a nostalgiei față de Uniunea Sovietică, a oportunismului, nemulțumirii sau a altor afinități, să nege agresiunea „fraților ruși”, așa cum mi s-a spus în timpul unui interviu de cercetare. Pur și simplu negau această posibilitate, chiar și sub teroarea deliberată care se răsfrângea în principal asupra comunităților civile, indiferent de apartenența etnică. Asemenea cazuri demonstrează cât de insidioasă poate deveni manipularea informațională în polarizarea unei societăți - în fond, acesta este și scopul, dezbinarea, facționalizarea menite a slăbi frontul unit, de la rezistența în fața invaziei, până la încrederea în procesele democratice, în alianțe etc”, mai spune Andra Martinescu.
Suntem printre cei mai vulnerabili în fața propagandei ruse
Vestea proastă este că societatea românească a dezvoltat mult mai puțină imunitate la propaganda rusă decât Ucraina sau statele baltice.
„Luând exemplul Ucrainei, al Moldovei, al statelor baltice care și-au dezvoltat capabilități de combatere a dezinformării, unde se plasează România?. Şi, oricât am vrea să credem în „excepționalismul românesc”, într-un context regional unde războiul, așa cum s-a văzut, se răsfrânge sub diferite forme peste granițe, este chiar de neimaginat ca România să fie o țintă pentru Rusia și alți actori statali specializați în destabilizare?”, sunt întrebări la care răspunsul Andrei Martinescu ar trebui să dea de gândit în țară. Pentru că, spune ea, rușii s-au infiltrat deja adânc în România.
„În cazul României, nu vorbim numai despre interferență, ci și despre o infilitrare rusească, cu rădăcini profunde în trecut. Rusia se folosește de aktivka (acțiuni destabilizatoare), practici bine testate încă din timpul Uniunii Sovietice - spre exemplu, operațiunile Progres, de infiltarare a unor agenți de influență în inima decizională a altor state, inclusiv din blocul sovietic, sau prin folosirea de proxiuri. Arhivele Mitrokhin, un arhivist KGB care a dezertat în vest, precum și multe alte surse primare, oferă exemple grăitoare în spectrul metodelor, tacticilor și intențiilor URSS/Rusiei”, explicǎ specialista.
Și tot Andra Martinescu a remarcat, inclusiv în spațiul media, negarea interferențelor Rusiei. Vinovate sunt în primul rând instituțiile de stat și clasa politică, partidele care fără excepție, atât cele aflate la putere, cât și cele din opoziție s-au întrecut în populisme și în gafe care au favorizat partidele radicale.
„Observ în spațiul media și de opinie negarea unei interferențe, tot felul de paralele cu Revoluția din ’89. Consider că acesta este un mod liniar de interpretare a ceea ce s-a întâmplat. În fond, vorbim despre un cumul de factori care au compromis alegerile, dar și credibilitatea României, prin concursul incompetenței instituționale, al comportamentului politic extractiv, al deciziilor ce frizează logica strategică, mai ales transferul voturilor PSD-PNL înspre partidele și reprezentanții de extremă dreaptă etc. Mai mult, alegerile din Moldova și Georgia ar fi trebuit să impună un minim de pregătire înspre reziliență, de internalizare a potențialelor riscuri, de comunicare transparentă. Instituțiile, clasa politică se fac vinovate de favorizarea acestui climat vulnerabil, permițând o vastă manifestare anti-sistem, dar și o interferență externă malignă”, mai afirmă experta.
Ce au reușit să facă rușii
Un alt participant la studiu, Sorina Stallard, vorbește despre complicitatea anumitor forțe interne, care i-au ajutat direct pe ruși sau au făcut-o indirect, prin simpla lor inacțiune:
„Așa cum puncta și istoricul Oliver Jens Schimtt, regimurile totalitare din ultima sută de ani au fost susținute chiar de forțe din țară. Forțele externe pot influența, dar pentru a reuși trebuie să găsească un teren propice pentru propagare. Ceea ce am descoperit prin această investigație este un abis de informație și locul unde educația a fost îngropată decenii de-a rândul. Operațiunea de influență a amplificat din toate punctele de vedere și fricile, și nevrozele, și lipsa de încredere în instituțiile publice, în surse credibile și chiar în semeni”.
Cercetătorii au discutat inclusiv cu votanții partidelor radicale și cu cei ai mișcărilor extremiste, pentru a înțelege mai bine felul în care oamenii au fost expuși unor manipulări și pentru a determina narativele folosite de autorii persuasiunii.
„Noi am avut interviuri de la firul ierbii cu suporteri și votanți ai lui Călin Georgescu, dar și suporteri ai mișcărilor extremiste, să le spunem așa. În majoritatea cazurilor s-au complementat practic analiza de date folosind softul Osavul. Și a fost făcută în colaborare cu echipa din Ucraina. A fost necesar să întreprindem interviurile pentru că una este să analizezi ce fel de narative sunt propagate în spațiul online și alta este, ca în timpul unui interviu semistructurat sau focus group, aceleași narative să fie redate, repetate. Deci în majoritatea cazurilor asta s-a întâmplat. Izolaționismul, programul acesta de România pe primul loc, un fel de Romania First, foarte multe dintre acestea au fost repetate și în timpul interviurilor”, susține Andra Martinescu.
Toate indiciile duc spre oamenii Moscovei, agenți de influență și fabrici de boți care au acționat și acționează în mare măsură nestingheriți. Nu este însă foarte simplu de adus dovezi în fața legii, din motive obiective. Totuși, se pot trage concluzii și se poate stabili un modus operandi, un tipar privind acțiunile duse de Rusia.
„Mâna lungă a Rusiei poate să fie dovedită istoric. Adică putem să stabilim un modus operandi. E foarte greu din punct de vedere legal, pentru că țara nu cred că are un cadru juridic corespunzător prin care să ataci astfel de campanii susținute de dezinformare și de influență. Dar se poate stabili un mod de operare. Adică tacticile și strategiile pe termen lung prin care Rusia acționează ca să destabilizeze. Inclusiv arsenalul”, mai spune experta de la Cambridge.
Călin Georgescu, un pion util în jocul geopolitic al Rusiei?
Unul dintre colegii săi, Mihai George Forlafu, este cyber arhitect la Microsoft și se referă la felul în care a decurs cercetarea și atrage atenția asupra faptului că mișcările radicale și radicalizarea în general sunt tot mai evidente în România, iar măsurile întârzie să apară.
„Pe lângă analiza tehnică a atacurilor cibernetice, a operațiunilor de influență, cercetarea noastră a integrat o secțiune arhivistică, parcurgând toate articolele din presa românească despre Călin Georgescu din anii 1990 și până în prezent, devoalându-i tendințele oportuniste, practicile de extorsiune, fiind profund înrădăcinat în vechiul sistem. Nu este de neimaginat că un asemenea personaj sa devină un pion util în jocul geopolitic al Rusiei. Mai mult, această tendință de radicalizare trebuie combătută de la firul ierbii, din inima comunităților alienate, nu numai în România, dar și peste hotare”, explică Forlafu.
O problemă mare este, mai spune Andra Martinescu, și faptul că nu există niciun fel de comisie în cadrul Parlamentului României care să cerceteze cum s-a ajuns în această situație.
Când lipsa de comunicare a autorităților naște conspirații
„Bineînțeles, bănuim că există o investigație de amploare dusă în România. Adică, sperăm că există. Totuși în asemenea cazuri aș fi considerat necesar să existe și o comisie în cadrul Parlamentului, ca să existe și un control democratic asupra investigațiilor. Se creează un precedent. În absența unei comunicări clare, transparente din partea instituțiilor la fiecare pas, adică nu numai între tururi sau prin anularea tururilor, teoriile conspiraționiste prind tot mai mult”, evidențiază Andra Martinescu.
În altă ordine de idei, interferențele Rusiei nu vin din neant, ci au anumite ținte și profită de vulnerabiliăți deja existente și evidente. Campania venită din est exploatează foarte bine polarizarea societății, situația dificilă a unei părți a populației și nemulțumirile privind scăderea nivelului de trai, pe fondul problemelor economice și a incapacității autorităților de a le rezolva. În plus, nu este singura campanie care a țintit România, dar și alte state membre ale Uniunii Europene și NATO.
Vulnerabilitățile României care facilitează acțiunile Rusiei
„Trebuie să știm că interferența nu se realizează în neant. Interferența malignă încearcă să exploateze vulnerabilități, rifturi, diviziuni sociale deja existente. Și am observat, de asemenea, în analiza mesajelor, a narativelor de mai înainte, sunt grupuri care contribuiau la ample campanii de dezinformare în timpul pandemiei COVID-19. Aici trebuie să privim care sunt actorii statali care ar avea asemenea capabilități. Desigur, Rusia, să zicem că a început să acționeze încă din timpul pandemiei, poate chiar mai devreme. Pentru că infiltrarea în spațiul românesc continuă încă din anii din anii '90, ca să nu mai vorbim de cea a agenților KGB din perioada comunistă”, arată cercetătoarea.
În ultimii ani cu precădere, rușii au găsit noi ferestre de oportunități de care au profitat.
„Au profitat de nemulțumirile populației, multe dintre ele întemeiate. Și de faptul că oamenii se simt cumva abandonați. Au profitat și de lipsa de comunicare a instituțiilor statului. Să-i spunem incompetența instituțională, lipsa de comunicare și alte cauze exogene, cum ar fi criza costului vieții, după care nemulțumirile din timpul pandemiei”, explică ea.
Populismul tuturor partidelor, ajutor nesperat pentru ruși
Populismul arătat de absolut toate partidele, nu doar cel al formațiunilor eurosceptice, a fost o altă portiță ușor de exploatat de forțele externe. Interesant este că inclusiv diaspora a fost expusă unor intoxicări.
„Ce pot să vă spun și ce am observat și din diaspora este că încă înainte de pandemie se contura un discurs populist prin concursul instituților. Se organizau și nu spun că e ceva greșit în asta, că trebuie menținut cumva un vector cultural în coalizarea comunităților din străinătate, dar s-a pus foarte mult accent pe asta și practic partidele sau mișcările extremiste s-au urcat pe acest val, pe toate proiectele finanțate de guvernul român și acolo s-a făcut campanie de la firul ierbii. Și încă cu mult înainte de pandemie. A fost, și o spun răspicat, și concursul instituțional în propovăduirea populismului. Adică populismul nu ține numai de extrema dreaptă, a fost folosit și instrumentalizat de tot spectrul politic. Adică și de stânga și putem spune că și de dreapta, absolut toate partidele din România au abuzat sau au încercat, au conchetat cu ideea asta, deși unele nici nu recunosc. A existat un oportunism politic. Și aici putem menționa de la partidele radicale, gen AUR și SOS până la, să spunem, PNL, USR, PSD, adică partide care au pretenția că sunt pro-occidentale. Practic toată lumea, întreg spectrul politic. Fără excepții, ca să fie clar”, mai spune Andra Martinescu.
Avertismentul cercetătorilor ucraineni
În timp ce politicienii și instituțiile statului au persistat în inacțiune, acțiunile subversive ale rușilor nu doar că au crescut în intensitate, ci s-au rafinat și perfecționat. E concluzia cercetătorilor ucraineni care au luat parte la acest studiu.
„Tehnicile și tacticile de interferență străină devin din ce în ce mai sofisticate. Este esențial să deținem competențele și capacitățile tehnologice necesare pentru a identifica rapid și precis astfel de ingerințe. În contextul interferenței străine în alegerile din România, expertiza și mobilizarea societății civile românești, combinate cu know-how-ul și instrumentele tehnologice ale Osavul - în special în domeniul inteligenței artificiale - au permis în același timp o înțelegere clară, timpurie și informată asupra a ceea ce s-a întâmplat în campanie, dar și pe parcursul votului”, explică colegii ucraineni ai grupului de cercetători români.
Autorii studiului au remarcat și că, dincolo de specificul acțiunilor rusești în România, Moscova se adaptează și își adaptează narativele în funcție de situația și de nemulțumirile existente în fiecare stat vizat.
„Narativele sunt subtil adaptate la fiecare context local, adică se identifică nemulțumirile, vulnerabilitățile pe care se pot urca, pe care le pot exploata și apoi treptat își adaptează mesajul ca să reflecte cumva doleanțele, aspirațiile oamenilor, ale comunităților, în special cele vulnerabile. Aduce însă și propriile mesaje, iar aici observăm, spre exemplu, tot ce a spus Georgescu privind războiul din Ucraina și sprijinul acordat de România, că sistează sprijinul acordat Ucrainei, că statul român trimite bărbații la luptă ca să moară pentru Ucraina. Astea sunt mesaje și narative care au fost propovăduite în discursul oficial rusesc și inserate într-un cumul, într-un calup de narative care, de asemenea, erau adaptate la contextul local”, mai explică Andra Martinescu.
„Fiecare dintre noi are datoria de a face acest lucru”
Expertul în comunicare Alina Balațchi Lupașcu subliniază că, în acest context, inclusiv oamenii de rând au datoria să se mobilizeze: „Din perspectiva societății civile, ca expert în comunicare, dar și ca expat, am văzut cât de esențială este implicarea activă în viața socială și politică. Fiecare dintre noi are datoria de a face acest lucru, doar astfel putem contribui la construirea unei societăți mai stabile, mai echitabile și predictibile, în care deciziile politice, economice și sociale să reflecte nevoile și aspirațiile noastre comune. Sperăm înspre mai mult discernământ la alegerile din mai”.
Spre deosebire de Țările Baltice sau Polonia, România se dovedește mai vulnerabilă, la toate nivelurile, este concluzia Andrei Martinescu și a colegilor săi. Iar serviciile secrete militarizate au eșuat la fel de lamentabil ca și celalalte instituții, consideră ea.
Eșecul lamentabil le aparține și serviciilor militarizate
„Comparativ, România, din acest punct de vedere al vulnerabilității față de campanii de influență, dezinformare, stă mult mai prost decât statele baltice, care deja și-au integrat cumva o cultură de identificare a canalelor de dezinformare, de identificare a operațiunilor de influență. Ei și-au dezvoltat anumite capabilități ca să identifice, ca să contracareze, să prevină. Ori eu cred că România nu a făcut asta. Și a ignorat complet, cu toate că avem un directorat național pentru securitate cibernetică, avem un centru de reziliență cibernetică, avem servicii secrete militarizate. A fost o nepăsare. Asta trebuie să o spunem răspicat”, punctează Andra Martinescu.
Dincolo de lipsa capacității de comunicare, autoritățile în general, incluzând serviciile, au dat dovadă de multă neglijență și superficialitate. Andra Martinescu nu are niciun dubiu: e vorba și de incompetență.
„A existat o incompetență în materie de comunicare, mai este și cultul secretomaniei, faptul că nu avem o structură clară sau măcar un registru al riscurilor cu care se confruntă România. Spre exemplu, există un registru al riscurilor de securitate națională în Marea Britanie, care se reînnoiește la fiecare doi ani și care expune riscurile și care sunt parametrii de acțiune pentru a le contracara la nivel instituțional. Ce instituții, ce pași trebuie să urmărească. Britanicii au fost și ei expuși propagandei rusești în timpul Brexitului și a pandemiei, dar au învățat, la fel ca balticii, cum să se apere. Și de aceea partea de securitate a informației a devenit prioritară. Securitatea cibernetică, securitatea informațională figureaz în registrul național al riscurilor. Și balticii au dezvoltat o adevărată cultură asupra securității informaționale, de contracarare a astfel de amenințări cibernetice în spatele informațional și cibernetic. Prin campanie de media literacy, prin campanie de informare. La nivelul comunităților, mergând de la firul ierbii. Au un centru de excelență NATO acolo”, reliefează experta.
„Am fost compromiși”
La fel de grav este faptul că existau suficiente elemente pentru ca autoritățile să își întărească vigilența, mai ales într-un moment precum cel al alegerilor. Însă deși experții au încercat să tragă nenumărate semnale de alarmă, cei care ar fi trebuit să vegheze și să prevină orice acțiuni subversive au rămas încremeniți. Se poate vorbi chiar despre o compromitere, susține Andra Martinescu, care avertizează că România va avea mult de lucru pentru a-și recâștiga credibilitatea în rândul aliaților săi.
„Când vorbesc despre incompetența autorităților, a serviciilor, a instituțiilor, mă refer la faptul că nu au fost capabili să reacționeze. Știu că se discută în România despre amenințări hibride, explică acest lucru tot felul de tink-tankuri și numeroși experți. Adică se pare că experții vorbesc despre asta atâta timp cât nu sunt ascultați. Problema e că la nivelul instituțiilor nu există o cultură strategică. Adică, în România suntem extrem de vulnerabi. Și mai rău este că am impresia că am fost compromiși. Acum trebuie să se ducă o luptă crâncenă pentru recâștigarea credibilității în interiorul alianței. Să nu uităm că noi insistam că suntem un pilon, o oază de stabilitate în această zonă. De fapt, s-a dovedit că lucrurile nu stau deloc așa”, încheie Andra Martinescu.
Se încarcă comentariile...
