Lumea sub lupa - Un "smen" gazetaresc, o rapire bizara si prea multe intrebari

La nici trei zile de la anuntarea eliberarii celor patru ostatici romani din Irak, urmata de revenirea la Bucuresti a celor trei jurnalisti, insotitorul lor fiind retinut de americani, era firesc sa

La nici trei zile de la anuntarea eliberarii celor patru ostatici romani din Irak, urmata de revenirea la Bucuresti a celor trei jurnalisti, insotitorul lor fiind retinut de americani, era firesc sa reapara intrebarile despre aceasta deplasare la Bagdad, o adevarata capcana cu multe necunoscute. N-o face doar presa romana, ci si publicatii straine, care, nu de putine ori, remarca fara ocolisuri caracterul "bizar" al respectivei calatorii. In context, reamintim ca, intr-un interviu dat la Delta RFI, Nicolas Hennin, ziarist la RFI, specialist in problema irakiana, spunea: "Suntem in mod clar in fata unei afaceri foarte incurcate", existand "piese ale acestui puzzle care nu si-au gasit inca locul. Sunt inca intrebari la care nu avem raspunsuri". Mai mult decat atat, si el vorbeste de "latura externa a rapirii" cu implicatii dambovitene. Dar, desi ar parea paradoxal, in vreme ce multi vor sa afle cum s-a ajuns la deznodamantul fericit al crizei ostaticilor, pe noi ne preocupa, nu intamplator, organizarea deplasarii in Irak a gazetarilor respectivi si obiectivul lor profesional. Dintr-o atare perspectiva, s-o spunem raspicat: daca revenirea lor acasa o salutam cu entuziasm, adaugam, in schimb, ca nu e vorba nici pe departe de eroi sau de gazetari care au plecat pentru a relata despre criza politica, sociala ori economica din Irak, sa vada la fata locului efectele violentei de proportii ori sa discute cu localnicii, aflati in pragul unui razboi civil. Nu, ei s-au dus pentru ca da bine la CV si pe un aranjament: sa faca interviuri cu premierul siit Iyad Allaui, aflat pe faras la acea ora, si cu nu mai stim ce demnitari, care nu s-au mai regasit in guvernul format intre timp. Pe cine, deci, din Romania interesau respectivele interviuri? Si asta in momentul in care un sondaj arata ca 55% din romani dezaprobau prezenta trupelor noastre in Irak. Scurt si cuprinzator: a fost un "smen", cum se zice neortodox, al gazetarilor respectivi, care a sfarsit prost, a pus o tara pe jar si putea sa se incheie tragic. Lasam la o parte ca ei au plecat la Bagdad caine surd la vanatoare, adica fara a sti ori ignorand deliberat elementare reguli de protectie intr-o tara orientala aflata, practic, in razboi civil, cu celule teroriste nenumarate, ce-i vaneaza pe straini si indeosebi pe gazetari, pe care-i considera "spioni" ori colaborationisti ai "fortei de ocupatie". Sa nu fi stiut ei macar atat: ca Franta, de pilda, nu mai are ziaristi in Irak, la cererea expresa a presedintelui Chirac; ca gazetarii anglo-saxoni umbla insotiti de garzi inarmate pana in dinti; ca ziaristii locali sunt vanati daca isi ajuta colegii straini in filmarea sau relatarea unor evenimente? Sa nu fi stiut ca, la lasarea intunericului, nu se pleaca hai-hui din hotel? Dar, daca au stiut si au facut-o deliberat? Pretul platit, atat de ei, cat si de o tara intreaga, e prea mare si nu a meritat.