Isteria electorala

Spectacolul politic pare extrem de agitat si confuz, in primele luni ale acestui an. Noi actori, unii necunoscuti publicului, intra in joc si declama, concomitent cu protagonistii, parti din rolul

Spectacolul politic pare extrem de agitat si confuz, in primele luni ale acestui an. Noi actori, unii necunoscuti publicului, intra in joc si declama, concomitent cu protagonistii, parti din rolul principal, in timp ce actori consacrati schimba taberele, rolurile si se dueleaza cu fostii aliati. Figurantii sunt intr-o continua vanzoleala, grupuri se fac si se desfac, iar, in culise, se pregatesc loviturile de teatru. In dinamica ametitoare a acestei piese caracteristice anului electoral se pot distinge cateva fenomene ce se accentueaza de indata ce bate gongul alegerilor. Primul dintre ele si cel mai vizibil este fenomenul migratiilor politice, al trecerii parlamentarilor, primarilor, consilierilor sau persoanelor cu functii politice de la un partid la altul. Daca, intre alegeri, asemenea schimbari erau rezultatul politicii de racolare duse de partide, acum, ele sunt dictate mai ales de oportunism. Marginalizatii, nemultumitii cauta avantaje in alte formatiuni, vizand, in primul rand, locuri in viitoarea administratie locala sau in Parlament. Fenomenul afecteaza mai ales partidele slabe, iar, in acest mandat, PUR si PD s-au dovedit a fi cele mai vulnerabile. Apropierea campaniei electorale aduce chiar cate doua migratii pe zi: vineri, 13 februarie, senatorul PSD Nicolae Rahau s-a inscris in PRM, direct pe pozitia de candidat la Primaria Constanta, iar deputatul Nicu Cojocaru a demisionat din PUR, pentru PUNR. De la 1 februarie, nu mai putin de 7 deputati si senatori si-au anuntat divorturile politice de la tribuna Parlamentului, numar echivalent cu cel al migratiilor dintr-un an obisnuit. Cameleonismul politic, caruia nimeni nu a vrut sa-i puna capat prin legile electorale, este favorizat de votul pe liste si afecteaza grav imaginea clasei politice, alegatorii nemaistiind cu cine sa-si identifice alesii. Al doilea fenomen cu consecinte politice mai importante decat cel dintai cuprinde crearea unor partide noi si resuscitarea altora muribunde. Forta Democrata, a lui Petre Roman, incepe sa arate ca o formatiune intemeiata prin scindare. Chiar daca Roman nu a fost urmat imediat de un alai impresionant de pedisti, cele cateva filiale organizate pana acum ii au ca fondatori pe nemultumitii din PD. Forta Democrata aglutineaza incet aschii din structurile teritoriale ale partidului lui Traian Basescu, politicieni fara adapost si persoane care vor sa incepa o cariera politica. Creata mult prea tarziu pentru a capata notorietate si a se impune, Forta Democrata pare facuta pentru o alianta. Ca partid de centru stanga, ea isi are locul langa PSD, partid caruia ii face deja un serviciu, slabind structura organizatorica a PD. In plus, partidul de guvernamant, care si in 2000 a acceptat sa mearga la alegeri intr-o alianta, are, alaturi, un loc liber, dupa ruperea intelegerii cu PUR. Daca aceasta prezumtie se dovedeste corecta, partidul lui Roman va deveni foarte atractiv pentru aceia care cauta o cale ocolita de a ajunge la Putere. Muribund, Partidul Noua Generatie (PNG) a fost scos din coma de patronul Clubului "Steaua", Gigi Becali. O data cu el, a inceput sa palpaie si PUNR, tras pe linie moarta, ca si presedintele lui, generalul Mircea Chelaru. S-a vorbit despre o posibila alianta intre PNG si PUNR, iar ipoteza este perfect plauzibila. Gigi Becali nu poate rosti coerent decat o singura propozitie - "Iubesc patria si pe oameni!" - care se lipeste la fix pe filonul nationalist al PUNR. O alianta nationalista, chiar pitoreasca si neconvingatoare, ar putea subtia voturile lui C.V. Tudor, plecat acum cu sorcova filosemita. La soarta norocoasa a PNG viseaza o multime de formatiuni ecologiste, socialiste, taranesti, muncitoresti, insa putine dintre ele vor primi o oferta providentiala. Cum partidele mari nu au motive sa le duca in spate, se mai pot strange in jurul lui Victor Ciorbea, Emil Constantinescu sau Gigi Becali. Nu este, de aceea, exclus sa mai aiba loc cateva fuziuni sau aliante in prima jumatate a acestui an, care insa nu vor modifica semnificativ tabloul general al alegerilor. Unele vor fi generate de necesitatea gasirii unui prezidentiabil, fenomen exemplificat, deocamdata, prin PUR, care pare sa fi gasit intr-o personalitate de import - Lia Roberts - locomotiva electorala. In toata aceasta agitatie, cu inevitabilele valuri de tradari si demascari, alegatorilor le va fi greu sa-si pastreze reperele. Este insa putin probabil ca experimentele politice sa produca surprize electorale notabile. Este, mai curand, de asteptat ca partidele si personalitatile puternice - PSD si Alianta PNL-PD cu candidatii lor - sa se constituie pentru multa vreme in repere, tocmai pe fondul isteriei electorale.