Gâlceavă în jurul zvasticii de pe căluţ

Trei artişti români au acoperit cu desene controversate zidurile Galeriei de Artă Românească Artiştii şi-au expus lucrările în incinta Institutului Cultural Român din New York, în

Trei artişti români au acoperit cu desene controversate zidurile Galeriei de Artă Românească

Artiştii şi-au expus lucrările în incinta Institutului Cultural Român din New York, în cadrul unei expoziţii desfăşurate între 18 iunie şi 15 august.

Ei au acoperit zidurile Galeriei de Artă Românească cu graffiti, un mod de artă arhirecunoscut în Europa, dar mai ales în SUA, unde chiar a avut timpul să se demodeze. Titlul expoziţiei: "Freedom for Lazy People" ("Libertate pentru leneşi").

De ce să se demodeze? O dată pentru că moda, ca orice modă, trece, şi în al doilea rând pentru că municipalităţile au intervenit, în multe cazuri, cu scopul de a stopa acoperirea clădirilor cu graffiti - mai ales că autorii fenomenului sunt, uneori, neprofesionişti.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre artiştii noştri, de multă vreme apreciaţi în spaţiul artistic european, atât de apreciaţi, încât au atras atenţia unui important site de street art din SUA, Wooster Collective, care a organizat o întâlnire informală cu ocazia vernisajului de la New York.

Mai mult decât atât, artiştii au fost invitaţi să picteze sala Teatrului 37 Arts, pe Broadway, pentru premiera unui spectacol.

Reclamaţi la poliţie

Problemele au apărut în momentul în care cei trei au fost acuzaţi în revista românească "New York Magazin" (prin articolul "Zvastică şi sex în vitrina ICR - New York", semnat de John Gabrian Marinescu) că sunt lipsiţi de responsabilitate, de jenă şi că au degradat şi profanat zidurile prin "aplicarea unor viziuni de o îndoielnică şi proastă inspiraţie".

Au fost invocate, ca exemple proaste, un ponei tatuat cu o "zvastică", un urangutan cu un schelet uman deasupra şi o păpuşă din cârpă cu organul sexual vizibil.

"New York Magazin", prin colaboratorul său Robert Horvath, merge mai departe şi sesizează poliţia, acuzând expoziţia celor trei artişti de caracter antisemit, obscen şi ilegal. Poliţia din New York înregistrează sesizarea drept alarmă falsă sub numărul 13.320 din 25.07.2008.

Timişorenii care au speriat America

Nuclear Fairy şi Irlo, doi dintre cei trei tineri artişti care au contrariat opinia publică prin desenele de pe pereţii Institutului Cultural Român din New York, fac street-art (artă de stradă) în Timişoara.

Linda Barkasz îşi spune Nuclear Fairy, s-a născut în Arad şi pretinde că are puteri magice (de unde şi pseudonimul). Principala ocupaţie: desenatul pe ziduri, mai ales pe cele ale apartamentelor în care a locuit cu chirie.

Laurenţiu Alexandrescu, poreclit Irlo (o anagramă pentru ,,Lori"), este născut în Bistriţa şi a urmat Facultatea de Arhitectură din Timişoara, la care a renunţat pe parcurs.

Pereţii oraşului de pe Bega sunt însă împânziţi de desenele lui Irlo, iar cel mai cunoscut personaj este o fiinţă ciudată poreclită ,,Viermu". Cei doi street-artişti povestesc că duc o viaţă nomadă şi dorm de multe ori pe saltele, în case dezafectate. Irlo şi Nuclear Fairy desenează lucrări ironice, dar abordează şi subiecte mistice sau religioase.

De la puşcăriaşi cu halouri de înger până la câini uriaşi şi cai verzi pe pereţi, desenele însoţite de mesaje precum ,,Joci non-stop în filmul tău" au devenit parte din oraş. (Lavinia Bălulescu)

"Nu privilegiem nicio manieră artistică"

Horia Roman Patapievici (foto), director general ICR, a declarat, într-un interviu acordat "Deutsche Welle", că "expoziţia de la New York ilustrează perfect faptul că noi nu privilegiem în niciun fel vreo manieră artistică sau vreun program artistic anume".

Scriitorul a subliniat că ni se reproşează lipsa unei agende naţionale a programelor culturale. "Într-un fel, parcă providenţa divină a făcut să avem în oglindă cele două scandaluri. Se înţelege mult mai bine în lumina scandalului de la New York ce înseamnă pentru mine că Institutul Cultural Român este neutru din punctul de vedere al conţinutului programelor pe care le promovează.

Prin urmare, să ni se ceară să exportăm Eminescu pentru că el este o valoare naţională, dar să ne abţinem să exportăm <> şi graffiti pentru că asta în concepţia unora nu este expresia spiritualităţii româneşti, mi se pare absurd", a mai declarat el.