Cetatea Rasnovului - concesionata unui italian pe o jumatate de veac

Un grup de englezi urca pieptis drumeagul pavat; intra pe sub bolti de piatra, suie si coboara scari. La intrarea in curtea interioara a Cetatii Rasnovului, cetatenii platesc fara sa clipeasca taxa de

Un grup de englezi urca pieptis drumeagul pavat; intra pe sub bolti de piatra, suie si coboara scari. La intrarea in curtea interioara a Cetatii Rasnovului, cetatenii platesc fara sa clipeasca taxa de 45.000 lei si arunca o privire incantata imprejur: carti postale si pliante, casute in panta, cu flori multicolore la ferestre, pereti spoiti cu pamant si decorati artistic cu obiecte de uz taranesc, o fasie de iarba pe care stau expuse care, sanii de lemn, un jug cu lanturi de "priponit" iobagii... Tabloul cu iz turistico-medieval e completat de flamuri de plastic purtand insemnele cetatii, scuturi de tabla care impodobesc buticul cu suveniruri si de firma "Taverna Balerca Sfaramata". Zidurile vechi si stradutele inguste se opintesc spre varf, unde troneaza o luneta moderna pentru belvedere - cu 10.000 de lei, se pot zari, pret de un minut si jumatate, crestele muntilor, olanele caselor din localitate si aburul vailor inverzite dimprejur. Ghida - o tinerica spirt, profesoara de limbi straine - ia in primire vizitatorii si ii duce in prima sala a muzeului. Le arata mai intai atractia numarul 1 - scheletul unei femei, descoperit in gradina cetatii. Craniul si osemintele, luminate artistic si amplasate sub podea, pe locul fostei temnite, pot fi admirate printr-un gemulet de sticla. Ideea prinde, nu e turist care sa nu se iteasca indelung prin ferestruica transparenta. Nu se cunoaste nici o informatie concreta despre identitatea decedatei, dar ghida insira ceva despre o legenda locala care etc., etc. Pe pereti, reproduceri dupa gravuri avand drept subiect alchimia (!), in vitrine, ventuze anti-raceala, eprubete si ustensile de sticla cu care se mai lucreaza si azi, bine-mersi, prin laboratoarele de chimie din tara. A doua incapere, cu panouri ilustrate despre istoricul locurilor, se apropie mai bine de ideea de muzeu. E clar ca gaselnitele cu scheletul si cu fantana de-afara (sapata, chipurile, de doi prizonieri turci) sunt atractii comerciale, menite sa compenseze saracia de exponate. Obiectele originale au fost retrase de muzeul-mama din Brasov, in 2001. Cei care au vazut locurile cu cativa ani in urma spun ca acum arata altfel. Schimbarile se datoreaza italianului Alberto Drera - "investitor", cum se prezinta singur. In 2001, a incheiat contract cu Primaria Rasnov, proprietara cetatii, si a reusit sa ia in administrare zidurile in paragina, pe o perioada de 50 de ani. In contract, se obliga sa investeasca 1,5 milioane euro pentru restaurare. Pana acum, spune ca a cheltuit 300.000 de dolari. Drera se grabeste. Are o sedinta cu localnicii proprietari de gospodarii agroturistice. In cele 5 minute pe care ni le poate acorda, enumera planurile de viitor: introducerea cetatii in circuitul turistic, transformarea ei intr-un orasel-muzeu unitar, cu pensiuni, cuptor de paine, cafenele, buticuri de suveniruri, crama cu vin vechi; aici vor avea loc festivaluri, concerte, deja numarul vizitatorilor a crescut de 10 ori. Lucrarile de restaurare sunt supravegheate de specialisti de la Ministerul Culturii, mai spune, pe fuga, italianul. Ciudat, fiindca fatada renovata a cladirilor pare destul de friabila. O serie de elemente de decor tradeaza lucrul de serie, frizand kitsch-ul: ciocanele de usa din metal, cu cap de leu, un Crist imens, rastignit pe peretele celei mai inalte case - sculptura se vede urat si de jos, de la poalele dealului -, intrerupatoare de lumina electrica amplasate la vedere... "Macar aici se face ceva", comenteaza un turist. "Ati fost sa vedeti Cetatea Fagarasului? A ajuns WC public si depozit de gunoaie". Se face intr-adevar ceva, dar nu intotdeauna cum trebuie, spune Marina Iliescu de la Institutul National al Monumentelor Istorice, sefa de proiect la cetate. Lucrarile initiale de reparatie, platite de Drera, au fost binevenite, dar acum investitorul se grabeste sa faca sapaturi si sa ridice noi constructii fara autorizatie si fara proiecte avizate de institutiile de resort. A fost atentionat sa se opreasca, adauga dumneaei, dar excesul de zel al italianului e incurajat de administratia locala. Normal, sunt interese comerciale in joc, iar avizele dureaza. "Italianul e singurul care s-a oferit sa faca ceva", e de parere primarul de Rasnov, Gheorghe Soiu. "Pe-aici pasteau oile, iar constructiile vechi erau folosite pe post de grajduri. Totul s-a daramat si mai rau cand cu filmarile la "Dacii" si la "Nemuritorii" - atunci s-a tras cu ghiuleaua de tun. Institutiile de cultura n-au ridicat un deget, n-au dat un ban". Primarul e sigur ca cetatea, odata refacuta, o sa "ridice" zona, asa cum s-a intamplat in Bran.