Realizările celor patru miniştri ai cercetării româneşti din 2018

Ne grăbim să facem un raport de activitate al Ministerului Cercetării şi Inovării (MCI) pentru 2018, de frică să nu apară unul între timp de genul celui produs de Lucian Georgescu, catalogat de Asociaţia Ad Astra, a cercetătorilor români de pretutindeni, ca „între laudă de sine şi fake-news”. E lung raportul, dar luaţi-vă un popcorn sau o cafea lângă şi lectura va fi mai plăcută.

Pe scurt:

• Buget iniţial de 1,67 miliarde, rectificat negativ de două ori, astfel că acum MCI operează cu 1,32 miliarde (o reducere de 20%);
• Cele 1,32 miliarde reprezintă 0,14% din PIB, dar nu ştim dacă vor fi şi executate până la final de an (poate trebuie poleit cu aur unul din clopotele Catedralei şi atunci …);
• Strategia Naţională de Cercetare prevede pentru anul în curs 0,72% din PIB pentru cercetare (de cinci ori mai mult decât s-a alocat în 2018);
• 4 (patru) miniştri s-au perindat pe la cârma Ministerului;
• S-au contractat proiecte de cercetare cu mai bine de un an întârziere faţă de data prevăzută la lansare;
• Nu s-a lansat nicio competiţie destinată dezvoltării/păstrării resursei umane (la fel ca în anul precedent);
• Programul Nucleu a păpat mai bine de 400 milioane pe anul în curs, în timp ce 1,6 miliarde au fost arvunite în baza unei sesiuni de depunere proiecte de 2 (două) săptămâni, timp în care cercetătorii au scris ce vor face în următorii 4 ani cu aceşti bani publici.

Vom trece mai jos peste cele patru ministeriate, explicând ce impact au avut fiecare pentru cercetare, în corelaţie şi cu articolele pe care le-am publicat pe blog în acest an.

1. Ministeriatul Georgescu

Mandatul dlui Lucian Georgescu s-a încheiat la sfârşit de ianuarie 2018, lăsând în urmă o execuţie bugetară execrabilă pentru 2017, de 1,4 miliarde lei din disponibilul de 2,2 miliarde (incluzând aici şi cele 487 milioane lei disponibile sub formă de credite de angajament). Tot d-lui era foarte vocal cum că execuţia bugetară a tehnocraţilor a fost slabă şi că el va face peste 100%! (luând în considerare creditele bugetare). Apropos, tehnocraţii au executat 1,8 miliarde lei, adică unul din cei mai buni ani din ultima decadă pentru cercetare. Dl Georgescu nu a reuşit în cele şase luni de mandat să finalizeze competiţiile de proiecte de cercetare deschise în 2016, în schimb a reuşit să lanseze o mega-competiţie de 435 milioane şi, culmea!, să o şi (semi)finalizeze. Am scris despre contrastul dintre gestionarea proceselor de evaluare ale celor două categorii de competiţii aici. Pe scurt: participanţilor la competiţia lansată de dl Georgescu (adică Proiectelor complexe realizate în consorţii CDI-PCCDI) li s-a permis să fie şi evaluatori, pachetul de informaţii al competiţiei a fost în dezbatere publică patru zile (în loc de 30, cât prevede legea), iar ulterior evaluării s-au modificat bugetele proiectelor câştigătoare, precum şi termenele de implementare, prin prelungire. În acelaşi timp, competiţiile destinate postdoctoranzilor (PD) şi formării de tinere echipe (TE) de cercecate au bătut pasul pe loc tot timpul mandatului. 

Dacă vă întrebaţi de ce nu s-au finalizat competiţiile PD şi TE, dl Georgescu poate să-i mulţumească (şi noi alături de d-lui) colegului Şerban Valeca, de la care a preluat mandatul. Acesta din urmă a intrat cu cizmele în Consiliile Consultative din subordinea MCI imediat după preluarea mandatului în ianuarie 2017. Astfel, Consiliul Naţional pentru Cercetare Ştiinţifică (CNCS) a fost ras şi membrii înlocuiţi cu alţii noi. Noul CNCS a fost nefunţional luni bune după aceea, acesta fiind organismul responsabil cu gestionarea evaluărilor pentu cele două competiţii, alături de UEFISCDI, care execută ordinele primite de la primul.

Cercetătorii din cadrul Institutelor Naţionale de Cercetare-Dezvoltare care nu şi-au primit salariile în primele luni ale anului tot lui Lucian Georgescu trebuie să-i mulţumească. D-lui a fost cel care a lansat în 27 decembrie 2017, ora 16:21, „competiţia“ pentru Programul Nucleu. Punem în ghilimele „competiţia“ pentru motivele descrise pe larg aici şi aici. Au fost puse la bătaie 448 milioane lei pentru 2018, iar cercetătorilor li s-a cerut ca până în 5 ianuarie a.c. să scrie proiectele în baza cărora să primească aceşti bani. Imaginaţi-vă acum cercetătorul cu o sticlă de şampanie în stânga şi cu laptopul în dreapta, scriind de zor pe proiect, că deh, termenul de 5 ianuarie bătea la uşă, el nu putea zice „las’ că fac la anu’“, iar milioanele ce urmau a fi cheltuite trebuiau justificate. Milioane din bani publici, să ne înţelegem. 

Ca să încheiem cu Lucian Georgescu, în timpul mandatului d-lui, Doi Mici şi un Anc au început să fie cenzuraţi pe pagina de Facebook a Ministerului (detalii aici), practică ce s-a cronicizat în timpul mandatului dlui Burnete, continuând în prezent. 

2. Ministeriatul Burnete

Cu paragraful de mai sus facem introducerea ministeriatului Burnete (sfârşit de ianuare - sfârşit de august). Parafrazând o zicală populară: Spune-mi ce consilieri ai, ca să-ţi spun cine eşti. Zicem asta pentru că dl Burnete şi-a luat printre consilieri şi un anume Florin Otrocol, care la plecarea din minister, în urma demisiei şefului, s-a supărat atât de tare pe secretarii de stat (Lucian Georgescu şi Ciprian Preda) că le-a dedicat un articol cu titlul „Cum să te pupi în cur singur“. Da, acesta este limbajul unui fost consilier al ministrului cercetării. Dl Otrocol a crezut de cuviinţă să blocheze conturile „Micilor“ pe pagina de Facebook a MCI, nu doar Doi Mici şi un Anc, cum era până acum. În prezent avem o petiţie nesoluţionată în termenul legal de 30 de zile prin care ceream deblocarea conturilor. Sincer, nici nu ne mai interesează să comentăm pe pagina de FB a meciştilor…

D-lui Burnete i-am dedicat un articol pe blog în luna martie, intitulat: Vine, vine primăvara, decidenţii politici din cercetare culeg ghiocei. Titlul era firesc în contextul în care spuneam în articol „Suntem la final de martie 2018. Nu aţi lansat nicio competiţie şi nici nu sunt în dezbatere publică pachete de informaţii pentru competiţii noi. În 2017 a fost „secetă“ cum am spus mai sus. Ne întrebăm cu ce se ocupă guvernanţii noştri zilele acestea, în afară de culesul ghioceilor?“. 

Ca să vedeţi ce fac schimbările repetate de minştri şi entropia pe care o induc în sistem (de parcă nu ar fi destulă abrambureală - apropos, aruncaţi o privire şi pe articolul nostru Abrambureala cu cei 448 milioane lei ai contribuabililor continuă la Ministerul Cercetării) dl Burnete a venit la cârma MCI, preluând mai multe dosare nefinalizate de predecesor. De preluat le-a preluat, dar … mai trebuie şi finalizate. Astfel, pachetul de info pentru „Proiecte de investiţii pentru instituţii publice de CD/universităţi“ s-a lansat în dezbatere publică în 22 decembrie 2017. Ghiciţi când s-a lansat efectiv competiţia! Final de august 2018. Adică după vreo câteva luni bune de la terminarea consultării publice dl ministru probabil că a fost tras de mânecă de vreun secretar de stat sau director de prin MCI şi i s-a spus: uite! puteţi lansa competiţia asta. Scoatem dosarul din sertar şi îi dăm drumul. Zis şi făcut! Cu toate astea, rectificarea negativă nr. 1 fusese deja operată, tocmai pentru că MCI nu a reuşit să cheltuie banii ce i s-au dat la început de an, iar Ministerul Finanţelor şi-a dat seama că nici nu are cum până la finele anului. 

Ministeriatul dlui Burnete a dus ‘jde premii şi ţâşpe sute de medalii la Salonul de Inventică de la Geneva, aşa cum vă detaliem în articolul de blog de aici. Spuneam acolo că „Salonul de Inventică de la Geneva este o maşinărie de făcut bani pentru organizatori; un mod de a îşi cumpăra o medalie şi un oarecare prestigiu pentru participanţi (în rândurile celor care nu înţeleg ce înseamnă cercetarea şi inovarea – iar aici, regretabil, trebuie să includem conducerea MCI) şi o chestie total necunoscută pentru majoritatea lumii care face cercetare veritabilă*, pentru că timpul acestora este preţios şi nu îşi pierd vremea cu prostii fără niciun rost!“. Cu toate acestea, MCI a cheltuit pentru deplasarea delegaţiei Româneşti în Elveţia cu 36.000 de euro mai mult decât bugetul unui proiect de cercetare destinat formării de Tinere Echipe.

„Realizarea“ principală a ministeriatului Burnete este lansarea competiţiei „Proiecte de dezvoltare instituţională – Proiecte de finanţare a excelenţei în CDI“ în 13 iulie, cu termen de depunere până în 27.07. Spuneam în articolul nostru de blog dedicat acestei competiţii că „este pornită în luna iulie, când până şi cercetătorii mai ies din laboratoare şi se duc să sintetizeze vitamina D la soare, care pe unde pot. Celor rămaşi pe baricade (sau întorşi din concediu) li se dau două săptămâni să conceapă proiecte de dezvoltare instituţională în valoare de 8 milioane lei. Deci 8 milioane lei de pus pe hârtie, coerent şi cu potenţial maxim de valorificare a banului public, în DOUĂ săptămâni, să ne înţelegem.“ Printre criteriile de punctare a excelenţei în CDI se numărau: (i) premiile Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (cea în care sunt membri Ecaterina Andronescu, Ion Iliescu, Teodor Meleşcanu etc.), puse în aceeaşi oală cu Premiile Academiei Române; (ii) Premii internaţionale câştigate în sistem competitiv. Şi aici unitatea de măsură e KILOGRAMUL. Premiile de la Geneva, despre care am mai vorbit, pot fi basculate aici!; (iii) Câte kilograme de maculatură a produs instituţia în ultimii 4 ani, ca medie aritmetică. Adică nu contează că rezultatele cercetării au fost publicate sub forma unor articole ştiinţifice în reviste precum Nature, Science ş.a.m.d., ce contează e NUMĂRUL.

Dl Burnete a mai dorit să-şi pună la centură şi o a doua mare realizare, anume o nouă lege a cercetării, dar nu i-a ieşit decât pe jumătate. În 24 iulie s-a lansat în dezbatere publică un proiect de Ordonanţă care abroga actuala lege a cercetării. Ordonanţă, da? Nu lege în Parlament ci se trezeşte Guvernul să schimbe legea cercetării. Asociaţia Ad Astra, a cercetătorilor români de pretutindeni, a reacţionat spunând că modificarea leagislaţiei în domeniu printr-o ordonanţă ar avea mai degrabă impact negativ, mai ales prin prisma propunerilor incluse în text, printre care tragerea pe linie moartă a principalei unităţi executive în domeniul cercetării (UEFISCDI), precum şi înlăturarea mecanismelor de finanţare instituţională de bază şi de finanţare instituţională complementară de susţinere a performanţei. 

Chiar dacă Ordonanţa nu a fost adoptată în forma propusă, majoritatea prevederilor acesteia au fost preluate în alte două legi de aprobare a două Ordonanţe mai vechi de modificare a legii cercetării - este vorba de Legea 222 din 31 iulie 2018 de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 6/2011 şi respectiv Legea 241 din 12 octombrie 2018 de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 41/2015. Cele două legi modifică deci conţinutul unor Ordonanţe date cu ani în urmă şi care nu au intrat pe agenda încărcată a parlamentarilor decât după 7 şi respectiv 3 ani. De remarcat însă că prima dintre cele două legi este aprobată la doar şapte zile după lansarea în dezbatere publică a proiectului de Ordonanţă iniţiat de dl Burnete. Cu alte cuvinte aşa-zisa dezbatere publică e praf în ochi. A doua lege apare în timpul ministeriatului dlui Viorel Ştefan, numit interimar după demisia dlui Burnete. 

3. Ministeriatul Ştefan

Şi uite aşa ajungem la interimatul dlui Ştefan, peste al cărui CV ne-am uitat pentru a vedea ce l-a recomandat ca interimar la cercetare. Intuim că e vorba de doctoratul din 2002 de la Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galaţi, alma mater a ministrului #2 al actualei guvernări, dl Lucian Georgescu. De remarcat că în timp ce trudea la terminarea tezei domnul student doctorand Ştefan era şi preşedinte al NAVROM SA Galaţi şi preşedinte al Comisiei de Buget Finanţe de la Senat…

În timpul acestui mandat s-au contractat proiectele din cadrul competiţiilor deschise în 2016: PD, TE şi PCCF. Adică a fost nevoie de cinci miniştri ai cercetării pentru a finaliza cele 3 competiţii (incluzând aici şi preşedintele ANCSI-ului din vremea tehnocraţilor), contractarea făcându-se la peste un an de la termenul limită stabilit în pachetele de informaţii ale acestora. 

De competiţiile PD şi TE v-am mai vorbit mai sus, dar de PCCF nu. Acronimul înseamnă „Proiecte complexe de cercetare de frontieră“. Am putea spune deci că aceste proiecte sunt la limita cunoaşterii, cele mai cele, alesele între alese, ce poate da mai bun România. Dar nu e chiar aşa, fapt dovedit de bugetele consistente acordate proiectelor din cadrul Programului Operaţional „Competitivitate“ (POC) – Axa prioritară 1 (adică Cercetare), unde în medie se primeşte cam 13 milioane lei per proiect în timp ce amărâtele de PCCF-uri primesc 8,5 milioane per proiect. Detalii găsiţi în articolul nostru Miliardele de lei pompate de UE în cercetarea românească se înfundă într-un POC. Apropos de aceste POC-uri, dl Burnete căuta la un moment dat evaluatori naţionali care să lucreze pro bono, în condiţiile în care Ministerul pe care-l conducea nu era în stare să cheltuie puţinul ce-i revenea (rectificările negative venind astfel firesc). 

Revenind la PCCF-uri, printre câştigătorii împinşi la finanţare de pe lista de rezervă se numără Dr. Raluca van Staden. Doamna în cauză a fost nevoită să retracteze în 2012 un articol dintr-o revistă ştiinţifică pe motiv că datele incluse nu susţineau concluziile. Un lucru foarte grav care ar fi trebuit să atragă suspendarea respectivei cercetătoare de la competiţiile naţionale pentru un număr de ani. Întrebăm şi noi: ce garanţie avem că cei 8,5 milioane lei pe care-i primeşte nu se vor duce tot pe articole ştiinţifice retractate ulterior? Apropos, cel retractat deja avea ca surse de finanţare 3 proiecte, din care două din fonduri naţionale. Oare s-a dus Curtea de Conturi să recupereze banii contribuabilului român?!

Aceste PCCF-uri au fost evaluate în primă fază cu evaluatori străini, conform pachetului de informaţii. Ulterior, dl Georgescu a hotărât că românii sunt cei mai tari şi nu avem nevoie de câştigători ai premiului Nobel să vină să ne evalueze şi să ne dea sfaturi. Aşa că s-a trecut la evaluatori naţionali, inclusiv pentru şedinţele de panel care au hotărât câştigătorii acestei competiţii. Iar despre aceste paneluri obscure avem ce povesti, dar un lucru e cert: nu ştim cine le compune şi „ce hram poartă“, dar taie şi spânzură în orice competiţie naţională, modificând chiar punctaje finale (vezi comunicat Ad Astra, intitulat Înapoi în epoca „de aur“ cu finanţarea proiectelor de cercetare). 

Înainte să terminăm cu ministeriatul dlui Ştefan să mai punem o bomboană: în 9 octombrie dl Ştefan lansează în dezbatere publică pachetul de informaţii aferent competiţiei Cooperare cu Agenţia Universitară a Francofoniei. Ghiciţi cine este propus ca operator de program? Institutul de Fizică Atomică (IFA), după modelul mai vechi, folosit de predecesorul Lucian Georgescu, în care Agenţia Spaţială Română gestionează competiţii în cadrul proiectului DANUBIUS (detalii aici). 

4. Ministeriatul Hurduc

Preluând ştafeta la final de octombrie (punem ceva pariuri pe câte luni va dura prezentul ministeriat?) dl Hurduc a (i) lansat competiţia de mai sus; (ii) semnat un memorandum prin care ALFRED primeşte 50 de milioane de lei;  (iii) lansat în dezbatere publică PHG şi Notă de fundamentare privind aprobarea Listei instalaţiilor şi obiectivelor speciale de interes naţional finanţate din fondurile Ministerului Cercetării şi Inovării şi ultimul, dar nu cel din urmă (iv) a lansat noul Program Nucleu, în cadrul căruia cercetătorii au avut la dispoziţie două săptămâni termen să scrie proiecte pentru următorii patru ani, finanţate cu cel puţin 1,6 miliarde lei de la bugetul central. 

Să detaliem: 

i. aici e simplu: toţi francofonii sunt invitaţi să depună proiecte în această competiţie, evaluarea acestora urmând a fi gestionată de Institutul de Fizică Atomică. Bonne chance à tous!

ii. Imediat după instalarea în fotoliul ministerial dl Şerban Valeca a promovat un HG (81/27.02.2017) de modificare a Strategiei Naţionale de Cercetare. Ştiţi voi, aceea la care au lucrat peste 1.000 de cercetători, ‘nşpe comisii şi s-au cheltuit cel puţin 3,5 milioane de lei. Dl Valeca a hotărât că aceştia au greşit prin neincluderea în Strategie şi a reactorului nuclear de la Mioveni, adică proiectul de suflet al d-lui, de pe vremea când era preşedinte al Consiliului Ştiinţific al Institutului de Cercetări de la Mioveni, cunoscut şi sub acronimul ALFRED. Astfel, România are în prezent trei proiecte majore de infrastructură de cercetare, ELI-NP, DANUBIUS şi ALFRED, ultimul fiind reactorul nuclear. (extras din articolul nostru de aici). Acest ALFRED primeşte 50 de milioane lei de la bugetul de stat, discreţionar şi fără nicio evaluare de impact sau fezabilitate. Comparaţi acest buget cu cel de 41 de milioane (suplimentat de la 35) alocat pentru finanţarea a 166 de proiecte postdoctorale destinate tinerilor cercetători.

iii. Rămânând în sfera ALFRED, acesta se doreşte a fi inclus în lista Instalaţiilor şi Obiectivelor Speciale de Interes Naţional (IOSIN). Pentru a se putea face asta s-a modificat rapid legislaţia din 2004 care prevedea că un IOSIN trebuie „să prezinte capabilităţi demonstrate pe parcursul anilor şi perspectivă de utilizare în activităţi de cercetare-dezvoltare“. Aşadar, era necesară nu doar o activitate prealabilă demonstrată dar ŞI de perspectivă. Aceste prevederi s-ar fi bătut cap în cap cu ALFRED-ul fostului ministru, Şerban Valeca. De s-ar fi bătut cap în cap? Pentru că ALFRED nu există şi nu a demonstrat încă nimic. Despre restul IOSIN-urilor şi modificările legislative făcute cu dedicaţie am scris aici.

iv. Nici aici nu prea e de comentat - fiind bună ştirea pentru secţiunea de „no comment“, cifrele vorbind de la sine. Deci se dau aproximativ 1,6 miliarde lei de la bugetul de stat pe patru ani (cam 400 milioane intră în INCD-urile României anual) sub forma unei „competiţii“. Pentru justificarea acestora în faţa Curţii de Conturi li se cere cercetătorilor români din INCD-urile patriei să scribălească ceva acolo, sub formă de obiective şi rezultate estimate pe următorii patru ani, având timp de gândire fix două săptămâni. Repetăm: două săptămâni în care trebuie scrise proiecte în valoare de 1,6 miliarde lei, adică cam de 3x cât s-a investit până în prezent în Catedrala Mântuirii Neamului.

Este musai să amintim şi de începutul cu stângul al ministrului Hurduc, taxat printr-un comunicat dur al Asociaţiei Ad Astra, în care se spune: „Spre marea noastră dezamăgire, imediat după nominalizare, domnul profesor a afirmat şi susţinut public o serie de fantezii pseudoştiinţifice privitoare la evoluţia speciilor, originea omului şi călătoria în timp. Astfel s-a expus ridiculizării publice şi riscă să compromită imaginea comunităţii ştiinţifice româneşti pe care o reprezintă“.

Ne oprim aici, în speranţa că v-am adus ceva lumină în privinţa activităţii din 2018 a MCI şi aşteptăm cu nerăbdare raportul oficial al meciştilor, pentru a le pune în oglindă. 

Autori:

Octavian Micu este doctor în fizică teoretică la University of Alabama, Tuscaloosa, AL, U.S.A. şi îşi desfăşoară activitatea în domeniul fizicii găurilor negre şi a gravitaţiei cuantice.

Mihai Miclăuş este doctor în biologie moleculară la Universitatea Rutgers din S.U.A., şi îşi desfăşoară activitatea în domeniul biologiei moleculare a plantelor.

Lucian Ancu a activat la nivel de vârf în fizica particulelor elementare până recent. În decursul a mai bine de zece ani a contribuit la căutările pentru bozonul Higgs la Fermilab şi apoi la descoperirea acestuia la CERN.

*Cu excepţia textelor semnate cu numele asociaţiei, articolele individuale nu reprezintă punctul de vedere al Ad Astra, ci reflectă opiniile personale ale bloggerului care semnează textul.