Interviu cu astronomii care îţi explică de ce ne fascinează superluna şi cât de bună e Marte pentru omenire

Publicat: 28.09.2015 16:40

Ultima actualizare: 10.08.2022 22:27

Seara în care Luna a fost vedetă. FOTO Guliver/GetyImages

Luna s-a făcut mare, roşie şi s-a prezentat pe cer în primele ore din 28 septembrie. Evenimentul a fost un prilej numai bun să aflu mai multe despre fenomen şi astronomie, discutând cu specialişti de la Observatorul Astronomic din Bucureşti.

Mare parte din ştirile ultimelor zile şi luni au făcut referire la eclipsa totală de lună sângerie, care trebuia să aducă multă iubire şi ponei roz în viata oamenilor sau, dimpotrivă, apocalipsă. Titlurile care par scoase dintr-un film de groază şi au cuvântul preferat sângeriu aproape că te fac să crezi că urmează un nou scenariu apocaliptic la care vom fi părtaşi. Adrian Şonka şi Mihai Dascălu de la Observatorul Astronomic mi-au explicat ce este cu această eclipsă totală de lună sângerie, dar şi alte câteva mici curiozităţi care s-ar putea să surprindă.

Frica oamenilor de necunoscut e alimentată perfect pe Internet

Adrian Şonka şi Mihai Dascălu sunt colaboratori la Observatorul Astronomic din 1999 şi din 2000, respectiv 2003 sunt încadraţi permanent ai instituţiei. I-am întrebat despre eclipsa totală de lună şi, spre dezamăgirea multora, au răspuns că este un eveniment obişnuit, care se desfăşoară, de fapt, de două ori pe an. „Oamenilor le e frică de ce nu cunosc şi cred orice li se dă. Nu toată presa face asta, însă acea parte care mizează pe dezinformare prin exagerări şi denaturări ne face viaţa mai grea. Noi trebuie să dezminţim ce apare în presă, pe lângă furnizarea datelor pe care le avem”, explică cei doi.

Dacă te-a speriat posibila apocalipsă din 28 septembrie, trebuie să ştii că fenomenul eclipsei totale reprezintă, de fapt, aliniare celor trei corpuri din apropierea noastră: Luna, Pământul şi Soarele. Timp de câteva ore, Luna nu mai “vede” Soarele pentru că Pământul este “peste” el. Orice corp are umbră şi penumbră, iar Luna trece în mişcarea obişnuită prin conul de umbră. Motivul pentru care acest eveniment nu are loc de mai mult de două ori pe an este că Luna se roteşte în jurul Pământului, însă nu mereu în acelaşi plan. Acelaşi lucru este valabil şi pentru Soare, eclipsa solară având loc de până la cinci ori pe an.

În ceea ce priveşte afirmaţiile uşor “bombastice” furnizate de NASA în ultimii ani, aceştia spun că e probabil să fi venit pe fondul schimbării PR-ului. Un exemplu bun ar fi afirmaţiile despre gaura neagră din “apropierea” Pământului. E aproape ce-i drept, doar că la 30.000 de ani-lumină. „Acestea sunt scăpări. Cu toţii suntem beneficiari ai comunicării NASA şi când se publică ceva, de obicei, există o bază ştiintifică, doar 0,1 % din informaţiile furnizate având scăpări”, susţin astronomii.

Planeta pe care să plecăm când ne-o fi mai greu

Ne place Pământul, dar apocalipsa aceea tot va veni cândva, fie că o provocăm noi cu încălzirea globală, fie că un cataclism care nu mai ţine de noi ne rade. Şi, totuşi, unde plecăm, dacă plecăm? Referitor la cea mai bună planetă ca substituent al Pământului, măcar aici toată lumea este de acord că rămâne Marte. “Este singura planetă pe care nu este nici cald, nici frig peste limita suportabilă. Poţi găsi apă în stare solidă şi să o faci lichidă, dar problema este cu atmosfera. Nu este propice pentru noi” este explicaţia oficială, dacă vrei să te muţi. I-am întrebat însă de Elon Musk şi planul său, însă au spus că asta e mai mult o teorie de film.

Citește și: Marte trebuie bombardată cu bombe termonucleare, susţine Elon Musk

Dincolo de experimente, mai sunt şi celelalte “detalii” ale vieţii pe care pe Pământ le-am controlat, dar nu ştim cum se întâmplă în spaţiu. Spre exemplu, nu ştim cum cum s-ar dezvolta un copil în spaţiu, iar un astfel de experiment nu ar fi tocmai etic.

Vestea bună, conform lui Mihai şi Adrian, este că Pământul nu va suferi schimbări notabile în următorii ani. Câteva zeci de mii de ani mai exact. Aceştia au spus că mai degrabă ne-am gândi dacă rasa umană va suferi schimbări ea însăşi ţinând cont de tot ce se întâmplă şi prin ce transformări poate trece.

Dacă tot e Pluto la modă pentru imaginile pe care NASA ni le-a prezentat de curând, am vrut să aflu şi de ce nu mai este planetă. “Locul unde se află Pluto în sistemul solar este împărţit cu multe obiecte, multe la fel de mari sau chiar mai mari decât Pluto. Există din 2006 o definiţie a planetei, care este mult mai ştiinţifică decât până acum, pentru că se iau în calcul aspecte precum mărimea obiectelor sau poziţia lor. Înainte se folosea definiţia grecilor din Antichitate, care ţineau cont doar de cum se vedea de pe Pământ” este explicaţia privind acest corp îndepărtat, dar tot mai popular. Aşadar, Pluto nu este planetă tot dintr-o decizie a oamenilor şi nu cât de mică este motivul pentru care i s-a luat acest “titlu”, ci locul în care se găseşte în spaţiu.

Spre final, Adrian şi Mihai mi-au povestit despre cele mai notabile evenimente astronomice la care au luat parte. Adrian oscilează între eclipsa totală de Soare şi supernova pe care a avut ocazia să o vadă într-o seară de observaţii. „S-a putut vedea în timp real cum «exploda» steaua, printr-un punct luminos care se aprindea şi se stingea foarte vizibil. Frumuseţea evenimentului unei străluciri atât de evidente o regăseşti atunci când înţelegi ce se întâmplă de fapt acolo. Este foarte tare”, susţine el. Pentru Mihai, evenimentul său preferat este meteoritul care a căzut pe 7 ianuarie şi căruia îi calculase coordonatele. Cei doi au fost şi în căutarea posibilelor fragmente, deşi ştiau că şansele să ajungă ceva la sol au fost foarte mici.