Cercetătorii au o hartă de înaltă rezoluţie care dezvăluie secretele Stonehenge

Stonehenge este o atracţie şi pentru turişti, dar şi pentru credincioşii multor culte. FOTO Reuters

Complexul Stonehenge, cel mai cunoscut monument din Marea Britanie, are multe secrete. Sau cel puţin avea până la ultimul studiu. Specialiştii au ajuns la concluzia că nu este o construcţie singulară, ci este parte a unui complex de 17 sanctuare.

Printre surprizele descoperite de cercetători se află şi urmele lăsate de aproximativ 60 de pietre uriaşe sau piloni care au format un monument preistoric circular uriaş, cu diametrul de 1,5 kilometri, aflat în apropiere de Durrington Walls, scrie Mediafax. Analizele viitoare, mai detaliate, ale acestei colecţii vaste de date ştiinţifice vor arăta felul în care peisajul din jurul complexului Stonehenge a evoluat de-a lungul timpului.

„În ultimii patru ani am analizat acest monument extraordinar şi am încercat să descoperim ce se află în jurul său“, a declarat Vincent Gaffney, profesor de arheologie la Universitatea Birmingham, coordonatorul studiului. Cele mai multe dintre parcelele de teren din jurul complexului Stonehenge nu au fost analizate niciodată în acest fel, a explicat profesorul Gaffney. Oamenii de ştiinţă britanici au folosit şase tehnici diferite pentru a scana întregul sit, la adâncimi diferite. Printre instrumentele pe care le-au utilizat s-au aflat un magnetometru, un radar subteran (GPR) şi un scaner 3D cu laser.

O primă analiză efectuată la Cursus şi Durrington Walls, aflate la nord şi nord-est de Stonehenge, a dus la noi descoperiri. Cercetătorii au găsit două puţuri adiţionale în complexul preistoric Cursus, un şanţ uriaş şi circular, denumit astfel întrucât forma lui aminteşte de circuitele amenajate pentru cursele cu care de luptă din vremea Imperiului Roman.

Cursus are o aliniere est-vest, iar puţurile au fost găsite la cele două capete ale sale, indicând răsăritul şi apusul Soarelui. Această aliniere particulară este strâns asociată cu poziţionarea şi orientarea complexului Stonehenge, care a fost construit cu 300-500 de ani mai târziu. Această distanţă mare de timp indică faptul că cele două monumente nu au fost concepute sau planificate ca un tot unitar. „Structurile existente i-au ghidat pe constructori. Odată ce ai deja o construcţie, poţi să construieşti altele, pentru că te bazezi deja pe cele existente“, a explicat profesorul Gaffney.