Incredibila poveste a puştiului din Vaslui cu picioare sfărâmate, operat de 35 de ori: „Schimb şuruburile la picior cu cheia de zece. Voi fi bine, mă voi face doctor!”
0
Alexandru Nechita, un copil de 12 ani din Vaslui, care s-a născut cu o malformaţie de membre inegale, şi-a petrecut toată copilăria prin spitale,fiind supus până în prezent la 35 de intervenţii chirurgicale, iar şirul operaţiilor este departe de a se fi încheiat. Alexandru ştie ce înseamnă să alini suferinţa, de aceea, îi admiră pe doctorii care îl tratează şi care au o relaţie specială cu el.
„Nimic nu este mai frumos decât să reuşeşti să faci sănătos un om bolnav“, spune calm, ca un om care ştie ce vorbeşte, Alexandru Nechita (12 ani) din Vaslui. A primit un diagnostic crunt la naştere: o malformaţie congenitală din cauza căreia are membrele drepte, atât piciorul cât şi braţul, mai scurte decât cele stângi.
Până acum, şi-a petrecut copilăria mai mult prin sălile de operaţie şi la tratamente, iar chinul său este departe de a se fi sfârşit. Până la vârsta de 18 ani, va trebui să suporte intervenţii chirurgicale şi să schimbe aparatele de alungire a oaselor.
Medicii spun că aşa Alex va avea şanse de recuperare.
În ciuda suferinţelor, băiatul dă o adevărată lecţie de viaţă: nu se plânge niciodată de durere, îşi încurajează părinţii şi este hotărât să-şi urmeze visul de a ajunge medic. El ştie că fără medici nu ar avea şansa la o viaţă normală.
Îi schimbă şuruburile cu cheia de zece
„Pentru Alexandru, spitalul este a doua casă. Primele internări le-a avut la 2 luni, iar la 8 luni a fost operat pentru prima dată. De cinci ani, ne petrecem Crăciunul în spital, pentru că aşa sunt programate operaţiile. Până acum, avem 81 de internări. Au fost perioade când am stat şi câte două luni în spital, dar nu ne dăm bătuţi“, spune hotărâtă Mirela Nechita (57 de ani), mama lui Alexandru.
La 4 ani, lui Alexandru i-a fost montat primul aparat de alungire a oaselor, iar până în prezent a schimbat patru astfel de aparate numai la picior, iar la mână, alte două. Aparatele sunt montate cu şuruburi şi îl ţin la pat aproximativ 11 luni pe an. Cea care face manevrele tehnice de alungire a oaselor este mama lui Alex. Medicii au instruit-o cum să procedeze, însă recunoaşte că nu este uşor.
„Cu cheia de zece schimbăm zilnic şuruburile pentru a întinde piciorul după cum îmi recomandă domnul doctor. Este dureros. De fiecare dată, îi dau un calmant cu o jumătate de oră înainte, dar Alex s-a obişnuit cu durerea. Erau zile când, cu ochii în lacrimi, abia reuşeam să mai desfac şuruburile, dar el mă încuraja să nu plâng, că îi va fi bine“, povesteşte Mirela Nechita.
Anul trecut, de Crăciun, Alexandru a suferit cea mai recentă intervenţie chirurgicală, la Spitalul „Sfânta Maria“ din Iaşi, când medicii i-au refăcut călcâiul, cu ajutorul unei plăcuţe de argint prinsă cu şapte şuruburi.
Timp de trei luni, Alex nu are voie să pună piciorul operat în pământ, mama fiind cea care îi schimbă zilnic pansamentele. Alex se poate deplasa doar cu ajutorul părinţilor. Chiar dacă locuiesc la etajul al patrulea, s-au obişnuit să îl poarte pe braţe încă de când era mic. Tot pe braţe îl duc şi la şcoală, unde trebuie să urce alte trepte, sala de clasă fiind situată la etajul al doilea.
I-a iertat pe colegii care l-au umilit
Alexandru este acum în clasa a VI-a şi învaţă la Şcoala „Dimitrie Cantemir“ din Vaslui. Din cauza internărilor repetate, pierde mult din materia predată, însă toţi profesorii sunt alături de el şi îl ajută să recupereze. Din acest an şcolar, părinţii au fost nevoiţi să-l mute la o altă clasă, din cauza colegilor.
„În clasa a cincea a fost mai greu, nu prea m-au înţeles colegii. Unii dintre ei mă băteau, mă loveau în piciorul operat sau la mână, mă trânteau din bancă. Erau mai răi, voiau să mă umilească şi nu i-am înţeles de ce au făcut asta. Eu i-am iertat. Acum, în clasa a VI-a, m-am mutat la altă clasă şi este mult mai bine. Colegii mă ajută să merg chiar şi la baie, dacă am nevoie“, povesteşte Alexandru.
Asemenea băieţilor de vârsta sa, Alex iubeşte fotbalul. Îşi doreşte ca într-o bună zi să joace fotbal pe terenul de sport. Până când va ajunge la acea zi, joacă „fotbal“ de unul singur cu pluşurile din cameră. În scurtele perioade de peste an când nu are aparatul montat la picior sau nu este operat, Alexandru se deplasează cu ajutorul ghetuţelor ortopedice, create special pentru a egala picioarele.
„Ştiu că o să mă fac bine“
După ultima intervenţie chirurgicală, diferenţa dintre picioare a ajuns la şapte centimetri. În luna august, Alexandru este programat la o operaţie în care i se va monta un nou aparat pentru alungirea oaselor. Ştie că va urma o perioadă cu suferinţe zilnice, însă priveşte totul cu mult curaj. „Nu putem da înapoi, trebuie să mergem tot înainte pentru că eu ştiu că o să mă fac bine“, spune optimist Alexandru.
Mama băiatului crede că optimismul şi curajul lui i-au fost insuflate de medicii care îl tratează şi care îl iubesc ca pe propriul copil. Înainte de fiecare operaţie, în ciuda vârstei, medicii îl pregătesc psihologic vorbindu-i despre intervenţia ce va urma.
„Niciodată nu a plâns înainte de a intra în sala de operaţie. De regulă, el este un copil care nu plânge, suferinţa i-a dat putere. Vorbeşte cu medicii ca un om mare, vrea să înţeleagă ce i se întâmplă, vrea să ştie la ce să se aştepte“, spune mama copilului.
Pe lângă intervenţiile chirurgicale, Alexandru este ajutat să-şi recupereze funcţiile membrelor de medicii de la Sanatoriul de la Techirghiol (Constanţa), unde merge de două ori pe an. Exerciţiile nu sunt deloc uşoare, însă băiatul de 12 ani le face faţă cu brio.
Mărţişoare pentru Alex
Pentru a veni în sprijinul familiei Nechita, reprezen-tanţii Centrului Judeţean de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale vor organiza în cadrul Târgului de Primăvară, ce se desfăşoară la Vaslui în acest weekend, 27 februarie-1 martie, un stand special pentru Alex, urmând ca fondurile strânse din vânzarea mărţişoarelor să fie donate familiei.
Drama familiei
Părinţii lui Alexandru, Mirela şi Constantin Nechita, fac eforturi uriaşe pentru a reuşi să-i asigure toate tratamentele necesare, spitalizări şi controale. La începutul anului, o veste de la locul de muncă al tatălui avea să pice ca un trăsnet peste familie. Conducerea fabricii de pâine unde lucra a anunţat restructurări, iar Constantin Nechita (57 de ani) a fost trecut pe lista celor disponibilizaţi. „Era printre cei mai vechi din fabrică, ştiau de situaţia noastră, dar tot l-au trimis în şomaj. Am sperat până în ultima clipă că vom găsi înţelegere de la conducerea fabricii. La vârsta asta, unde să te mai angajezi la Vaslui? Dar nu a fost să fie. Acum, am rămas doar cu şomajul lui şi cu pensia mea de însoţitor pentru Alex“, mărturiseşte Mirela Nechita.
Pentru persoanele care doresc sa îl ajute pe Alexandru, conturile bancare deschise pe numele mamei acestuia, Nechita Mirela:
1.Cont in EURO: RO 08 BTRL 0380 4201 J 465 57XX SWIFT: BTRL RO 22 XXX
Banca Transilvania, Sucursala Vaslui, str. Stefan cel Mare, nr. 70, 6.500 Vaslui, Romania.
2.Cont in LEI: RO 33 BTRL 0380 1201 J46 557 XX
Banca Transilvania, Sucursala Vaslui, str. Stefan cel Mare, nr. 70, 6.500 Vaslui, Romania.
Se încarcă comentariile...
