Turnu Severin: Judoka Andrei Caranda îşi doreşte titlul de campion al României, deşi e medaliat internaţional

Are aur, argint şi bronz în competiţiile internaţionale. Nu se mulţumeşte însă cu aceste performanţe, visul său fiind să obţină titlul de campion naţional. 

Avea vreo 12 ani când s-a apucat de judo. Mai făcuse până atunci înot, dar şi karate, astfel că era deja obişnuit cu antrenamentele, dar şi cu disciplina în sport.

„Eram mic, aveam vreo şapte ani, când m-am apucat de înot, după o vizită pe care ne-a făcut-o antrenorul la şcoală, întrebându-ne dacă vrem să venim la bazin. Aşa am ajuns să practic înotul, dar nu pentru mult timp, pentru după  vreo trei, patru luni, m-am lăsat. Mi-era teamă că mă înec”, mărturiseşte Andrei Caranda (16 ani).

Teama de apă l-a determinat să treacă în sala de arte marţiale, unde a practicat karate aproape doi ani. Din păcate, un accident suferit la genunchi l-a făcut să anbandoneze şi acest sport.

A făcut o pauză de câţiva ani, după care a încercat cu judo-ul, unde a şi rămas de altfel, ajungând să facă performanţă. Prima lui medalie, în judo, a fost un bronz câştigat în ţară, după trei luni de antrenament.

Câte au urmat, nici el nu mai ştie. „Nici nu ştiu câte medalii am, pentru că nu le-am numărat. Am şi de aur, şi de argint, şi de bronz,  două cupe şi o grămadă de diplome”, ne spune tânărul. 

E lupător şi nu se vaită
Deşi este medaliat internaţional, Andrei Caranda îşi doreşte nespus de mult titlul de campion naţional. Are toate şansele, după cum ne spune antrenorul său, mai ales că are talent, dar munceşte pe măsură.

„Poţi să ai o sută de medalii internaţionale. Titlul de campion naţional e foarte important, pentru că e cel mai greu de obţinut. În ianuarie, el a luat argintul în Belgia, unde a fost cel mai puternic turneu internaţional la care am participat în ultimii ani şi la care au participat campioni europeni şi mondiali.

La el, la cadeţi, au fost 25 pe categorie. Asta spune foarte multe: că se concentrează, are spirit de competiţie, e luptător, nu se vaită şi trece peste trac. Şi e un copil care a venit târziu la judo, dar e foarte talentat”, ne spune Lena Sterea.

Din păcate, Andrei a pierdut naţionalele de anul acesta, unde avea mari şanse să iasă campion, dintr-o copilărie. În cantonamentul efectuat la Baia de Aramă, s-a rănit la un picior.

„N-a luat medalie la naţionale, dintr-o prostie. A vrut să verifice cum sare cangurul (zâmbeşte), a sărit şi s-a lovit. E bine că există motivaţie şi nu se pierde. După ce va ieşi campion naţional, îşi va dori campion european şi aşa mai departe”, conchide antrenorul său.

Şi pentru că visul său, de mic copil, era să se facă poliţist, după terminarea liceului, Andrei va încerca să intre la subofiţeri, dar şi la facultatea de sport.   

Cum vezi generaţia tânără de azi?
A.C.: “Aoleo, s-a stricat. Toţi sunt cu calculatoarele, cu drogurile, mulţi copii sunt de bani gata, cu aere. Nici unul nu mai stie cum e sa fii sarac. Toti au luat-o razna. Nu mai e niciunul cuminte. Cred că părinţii ar trebui să-i ţină mai bine, să nu-i mai lase aşa liberi. Contează şi educaţia”.  

Cat de important este sportul pentru un copil?
A.C.: “Te ajută foarte mult din punct de vedere al sănătăţii. În primul rând nu te mai îmbolnăveşti atât de des. Te ajută apoi să ai un corp  frumos, să nu te deformezi. Până la urmă, sănătatea contează cel mai mult”.

Ce-i place?
A.C.: “Admir oamenii sinceri, care-şi ţin promisiunile şi care nu sunt jigodii. În timpul liber, prefer să mă plimb prin oraş sau să dorm, pentru că sunt obosit de la antrenamente. Pe calculator intru mai rar, pentru că nu am timp”.

Ce nu-i place?
A.C.: “Urăsc minciuna, răutatea, neseriozitatea şi invidia. Nu-mi place să mă mintă cineva în faţă şi simt asta de fiecare dată”