Locul în care s-a dat „Bătălia de la Timişoara“ între armata imperială austriacă şi revoluţionarii maghiari

Monumentul din câmp a fost ridicat în anul 1905 şi a rezistat intemperiilor, schimbărilor mai multor regimuri şi „atacurilor” tractoarelor.

La Timişoara s-a dat ultima mare bătălie a Revoluţiei Maghiare din 1848-1849. Armatele revoluţionare maghiare au asediat cetatea din toate părţile, timp de patru luni şi garnizoana Timişoarei urma să cedeze. Austriecii au trimis însă ajutoare. În 9 august 1849, trupele conduse de generalul Haynau au învins armata maghiară condusă de generalul Bem, la hotarele localităţii Dudeştii Noi.

Pentru a păstra în memorie locul cunoscut pentru „Bătălia de la Timişoara”, în anul 1905 a fost ridicat un obelisc. Aminteşte şi de memoria celor 54 de husari care şi-au pierdut viaţa în bătălie. 

În cadrul evenimentelor de comemorare din acest an, profitând şi de vremea bună, organizaţia "Losonczi Istvan" a depus o coroană la monumentul din câmp. 

“Am venit să-i comemorăm pe cei 54 de eroi necunoscuţi care au căzut pentru libertate în 1849. Această luptă s-a purtat în acest loc, în 9 august 1849. Armata imperială condusă de generalul Haynau a venit de la Komarom, şi era sprijinită de armata ţaristă rusă. De cealaltă parte erau trupele conduse de generalul Bem. Practic a fost o luptă între artileria imperială şi cea maghiară. Lupta s-a decis şi din cauza unor neînţelegeri din sânul armatei revoluţionare, între generalii Bem şi Dembinski. Muniţia a fost trimisă cu o zi mai devreme la Lugoj, iar după ora 17.00, tunurile maghiare de aici au încetat să mai tragă focuri”, a spus Erdei Lajos, preşeditele organizaţie "Losonczi Istvan". 

Obeliscul din câmp a rezistat intemperiilor, schimbărilor mai multor regimuri cât şi „atacurilor” tractoarelor. Nu are şi nu a avut niciodată un gard protector. Multă vrema fost apărat doar de vegetaţie. 

“În 25 septembrie 1905 s-a ridicat acest obelisc de către localnicii din Dudeştii Noi. A fost sculptat de către Kafer Gyorgy din Timişoara, în marmură de Carrara. Au trecut timpurile, deja 120 de ani, iar acest loc a fost uitat de lume. Ne bucurăm însă că monumentul există. Am contatat conducerea comunei şi ei au fost interesaţi de salvarea acestui monument. Vom lucra împreună să reabilităm acest loc”, a mai spus Erdei Lajos

Primăria din Dudeştii Noi se implică în reabilitarea monumentului

La eveniment a participat şi primarul localităţii Dudeştii Noi, Alin Nica. “Anul 1848 a fost un an de referinţă pentru toate popoarele care trăiau în Imperiul Habsburgic. Revoluţiile au pornit valuri de redefinire a identităţii naţionale în toată Europa de Sud-Est. Şi pentru noi, adminsitraţia locală din Dudeştii Noi, existenţa acestui monument reprezintă o serie de obligaţii şi responsabilităţi. Atât pentru amintirea evenimentelor şi păstrarea legăturii dintre trecut şi generaţiilor viitoare”, a spus Alin Nica. 

Edilul a promis restaurarea monumentului şi organizarea unui asemenea eveniment in fiecare an. 

“Comuna Dudeştii Noi doreşte să păstreze acest monument şi dorim să ne implicăm activ în reabilitatea acestui monument. Mai mult decât atât, dorim să facem împreună cu colegii noştri din comunitatea maghiară o acţiune cu caracter permanent, refacarea bătăliilor care s-au dus aici, cu ostaşi îmbrăcaţi cât mai fidel cu straiele acelor vremuri. Dorim să facem un eveniment prin care să ne cunoaştem mai bine, indiferent de etnie, indiferent de istoria pe care o avem fiecare în spate, pentru a păşi spre un viitor mai paşnic, într-o perioadă în care vedem o recrudescenţă a fenomenului populist-naţionalist-extremist”, a mai declarat Alin Nica.

Pe obelisc se află un text scris în limbile maghiară şi germană, însă trecerea timpului şi-a lăsat amprenta pe el. Iată cum sună traducerea în limba română: „În memoria celor care au luptat pentru libertatea în 1848-49. Aici se află înmormântaţi 54 de eroi fără nume, care în 9 august 1849, au căzut pentru patria lor. Memoria eroilor a fost păstrată de locuitorii din Dudeştii Noi (n.r. care s-a numit Ujbesenyo), în anul 1905”.