„Cu cântarul mă hrănesc”
0
Pentru că nu pot trăi numai din pensie, mai multe bătrâne din Târgovişte au ieşit în stradă. Ele oferă trecătorilor posibilitatea de a se cântări, în schimbul unei sume cât de mici, care să le asigure pâinea de zi cu zi.
„Bătrâneţe, haine grele” este o vorbă din popor, dar nimeni nu ştie mai bine ce înseamnă ea decât femeile în vârstă pe care le vedem prin oraş, fie că e cald sau frig afară, cu un cântar electronic aproape, în aşteptarea celor interesaţi să-şi afle greutatea. Cântarul nu funcţionează întotdeauna, dar o altă soluţie de a câştiga bani nu există pentru bătrâne.
„Am 500 de lei pensie, dar sunt cheltuieli mari la bloc. Cum să-i împart? Am doi băieţi care sunt plecaţi în străinătate, dar nu au grija mea. Nu zice unul să vină să vadă ce fac şi de trăit trebuie să trăiesc. Cu cântarul mă hrănesc. Poate nu arată el exact greutatea, dar nu oblig pe nimeni să se urve pe el”, povesteşte Mariana. Are 67 de ani, dar greutăţile vieţii şi-au lăsat amprenta pe chipul ei şi au îmbătrânit-o mai mult. Vine aproape în fiecare zi în centrul municipiului să-i cântărească pe târgovişteni.
Cei mai mulţi ignoră cântarele de pe trotuare
Trecătorii sunt de cele mai multe ori reci şi nu îi dau atenţie. Mulţi consideră că ceea ce face este cerşetorie. „Numai la noi se poate aşa ceva. Mi-e milă de ele, că au ajuns să cerşească la vârsta lor, dar nu se poate aşa ceva, ce oraş european suntem?”, se întreabă Mihai Dumitru, un târgoviştean de 44 de ani. Alţii sunt, însă, milostivi şi încearcă să le ajute.
„Nu le cer o anumită sumă. De obicei au deja pregătită o hârtie de un leu în mână. Dacă mă întreabă cât îi costă cântăritul, le spun să-mi dea cât îi lasă inima. S-a mai întâmplat să-mi dea şi câte cinci lei. A fost o fată săptămâna trecută, era cu prietenul ei şi când a trecut pe lângă mine s-a oprit să se cântărească. Mi-a lăsat cinci lei. Cred că i s-a făcut milă de mine”, spune bătrâna.
„Are Dumenzeu grijă de mine”
Mariana este numai una dintre bătrânele pe care târgoviştenii le găsesc pe trotuarele din oraş. Fiecare vine într-o anumită zonă şi lumea s-a învăţat deja cu ele. Cea mai în vârstă este Liuba Cristea, despre a cărei viaţă cititorii „Adevărului de Seară” au mai putut citi.
Are 82 de ani şi am putea spune că ea a venit cu ideea acestei posibilităţi de a câştiga bani, pentru că de aproape opt ani iese cu al său cântar pe trotuar, în microraionul 8 al oraşului. „Nu cerşesc. Dacă aş avea bani, nu aş face asta. N-aş sta, de ruşine. De nevoie stau, am ajutor social de 125 de lei pe lună şi mi s-a întâmplat să nu am bani nici de pâine. Dar are Dumenzeu grijă de mine”, se resemnează Liuba.
Se încarcă comentariile...
