Foto Povestea lui Mani Gyenes, românul cu patru victorii în Raliul Dakar
0Pe 17 ianuarie, la finalul a peste 7.000 de kilometri străbătuți de-a lungul a două săptămâni prin Arabia Saudită, sătmăreanul Emanuel Gyenes (40 de ani) a devenit câștigătorul Raliului Dakar, la clasa fără asistență tehnică.
Prin comparație cu majoritatea țărilor europene, România nu este o țară cu o cultură și o educație în zona sporturilor cu motor, totuși, datorită unor oameni, nu putem spune că nu avem istorie, mai ales în rally-raid. Pe 16 ianuarie s-au aniversat 20 de ani de la primul finiș al unui motociclist român în Raliul Dakar, Romeo Dunca fiind un deschizător de drumuri.
În 2005, Mani Gyenes era un tânăr care câștigase titluri de enduro, în România, și lucra la importatorul KTM de la acea vreme. Zsolt Szilveszter crease în jurul KTM un nucleu care mergea la competițiile din România, iar Mani se număra printre acești enduriști. Prima competiție internațională importantă câștigată a fost Red Bull Romaniacs, în 2005, la Expert Team, alături de Laszlo Olah, și se vedea că are potențial. Deși primii pași în sportul cu motor i-a făcut în copilărie la un club de karting din Satu Mare, de la 16 ani, de când a descoperit enduro, a rămas pe două roți.
Un finish istoric
În 2006 este întrebat dacă ar vrea să concureze în Raliul Dakar, în regiune formându-se o echipă în care existau concurenți din Ungaria și Slovacia. Acceptă, deși nu mai mersese niciodată până atunci în Africa. A urmat o sesiune de antrenament în Tunisia, iar apoi, pe 6 ianuarie 2007, startul din Lisabona. A fost o ediție care a trecut prin Portugalia, Spania, Maroc, Mauritania, Mali și Senegal, având peste 230 de motociclete la start. Mani a reușit să termine primul său raliu în Africa, cu navigație pe care atunci o deslușea, pe locul 46 și pe 9 la debutanți.
Circumstanțele au făcut ca ediția 2008 a raliului să fie anulată din pricina amenințărilor teroriste și ulterior Dakarul să fie mutat în America de Sud. Tocmai pentru că a reușit să ajungă la sosire în 2007, Mani a fost printre ultimii concurenți care au mai avut parte de tradiționalul finish de pe malul Lacului Roz din Dakar, capitala Senegalului. Cum pe lângă Mani în Dakar, în 2007, a concurat și Marcel Butuza, și alți doi rideri români și-au arătat interesul să concureze în acest raliu, iar astfel a luat ființă Vectra Racing. În 2008, patru motocicliști români trecuseră de verificările administrative și tehnice când s-a anunțat că nu se mai pleacă din Lisabona către Dakar. Este vorba despre Romeo Duicu și Alex Gârbacea.
Chiar dacă mutarea raliului în America Latină a însemnat o creștere substanțială în ceea ce privește costurile logistice, ca parte a Vectra Racing, Mani a reușit să concureze în 2009, în prima ediție desfășurată în Argentina și Chile. Nu a reușit să termine acea ediție pentru că, în urma unei căzături, a fost nevoit să se retragă, având clavicula fisurată.
O pereche imbatabilă: riderul și motocicleta sa
Până în prezent, sătmăreanul, care în viața de zi cu zi este consultant de vânzări în departamentul moto al unuia dintre cei mai mari distribuitori de piese și echipament din România și Ungaria, a concurat la 15 ediții ale Raliului Dakar. Prima victorie a venit în 2011 și a fost la clasa Maraton. Aceasta nu mai există în prezent, dar era una în care punctau piloții privați, care își asumau că de-a lungul celor aproape 10.000 de km cât măsurau edițiile din Africa și America de Sud, nu schimbă o serie de componente de pe motocicletă. A urmat apoi cea din 2015, tot la Maraton, iar în 2016 a venit cea mai bună clasare la categoria moto, locul 14 la general.
În 2018, Mani ia decizia ca la ediția următoare a Dakarului să se înscrie la Malle Moto, actuala categorie Original by Motul, cea mai dură din raliu, pentru că nu beneficiezi de ajutorul unei echipe de asistență tehnică. La finalul fiecărei zile, când ajung în bivuac, concurenții trebuie să-și pregătească singuri motocicleta pentru etapa următoare. Organizatorii transportă pentru fiecare rider o cutie în care acesta își pune câteva piese și diverse accesorii, un set de jante, pneuri, un cort, o geantă de voiaj. Participanților li se mai pun la dispoziție: generator, compresor, trusă de scule, sac de dormit, covoraș de lucru etc. Dimensiunea cutiei: 80 cm x 45 cm x 30 cm – 80 de litri. Se spune că aceasta se apropie cel mai mult de modul în care se concura în primele ediții din Africa ale Raliului Dakar.
În noiembrie 2018, cu doar o săptămână înainte să trebuiască să plece din România către Le Havre (Franța) pentru a lăsa motocicleta la transportul către Peru, suferă o fractură la brațul drept. Deși medicii i-au spus că nu va putea concura, hotărăște să își roage doi prieteni să îi ducă totuși motocicleta. Urmează săptămâni de recuperare chinuitoare și pline de îndoială. După o pauză de aproape șapte săptămâni, provocată de accidentare, urcă în șa la Lima și ia startul în Dakar 2019. În a opta etapă din totalul de zece, o căzătură pe brațul încă nerecuperat îl forțează să abandoneze, în timp ce se afla pe locul doi la Malle Moto.
Anul următor, Raliul Dakar își schimbă iarăși locația și ajunge în Peninsula Arabă. Într-un teritoriu nou pentru cei din rally-raid, Mani Gyenes reușește să își pună în aplicare abilitățile dezvoltate, în enduro fiind un traseu cu foarte multă piatră. Câștigă clasa fără asistență tehnică în 2020, devansându-l pe Benjamin Melot, francezul cu care avea să se lupte și pentru titlul din 2025.
Lupta pentru fiecare secundă
La nici două luni de la revenirea în România, în 2020 a urmat acea serie de restricții provocate de pandemia de Covid. Evident că au fost luni de zile în care nu s-a putut antrena, iar în iunie, când a ieșit la primul antrenament mai serios, în zona Brașovului, și-a fracturat glezna. Luni la rând a mers în cârje, dar, cu toate astea, a decis să concureze la cea mai lungă cursă de hard enduro (cinci zile), pentru a vedea dacă poate sta zile în șir pe motocicletă. S-a înscris la clasa cu cel mai ușor traseu și a câștigat Romaniacs, hotărând că poate concura în Dakar 2021. La șapte luni de la fractura de gleznă, termina Raliul Dakar pe locul doi la clasa fără asistență tehnică.
Organizatorii au decis apoi să nu îi mai lase să puncteze decât la general pe cei care deja au fost pe podium, așa că au urmat anii în care Mani a fost ambasador al raliului. În 2025, înăsprirea regulamentului – la clasa Original fiind permise doar șase seturi de pneuri pentru cele două săptămâni de curse – i-a făcut pe organizatori să ridice restricția și riderul din Satu Mare a putut puncta iarăși. A fost o ediție decisă pe ultimii 30 de kilometri, după mai bine de 5.000 de kilometri de probă specială între Gyenes și Melot fiind un ecart de doar un minut. „Nu cred că am luptat niciodată atât de tare pentru secunde, cum am făcut-o în ultimii 30 de kilometri din speciala de la finalul raliului. S-a dat startul în bloc. Am plecat bine, am fost primul. Dar, în dune, am intrat al doilea, după Lorenzo Santolino. Ulterior am mers după Benji (Benajamin Melot). El a mers bine, știam că nu-l pot depăși în dune. Totuși, la kilometrul 27 am fost foarte atent la GPS și am marcat waypointul, iar după aceea am văzut că trei piloți se întorc să marcheze acest waypoint. Printre cei care s-au întors a fost și Benji, iar când l-am văzut, am început să trag tare și ultimii 30 de kilometri am mers cât am putut. Când am ajuns la finish am aflat că am câștigat. Este incredibil cum a fost această ultimă probă! Cea mai intensă pe care am trăit-o în 15 Dakaruri. Mi-am dorit să termin în primii 30 în clasamentul general al clasei moto, dar nu credeam că voi ajunge pe locul 20“.
*Foto interior: Cristiano Barni Images - EdoPhoto
Se încarcă comentariile...
