Un episcop ortodox alimentează teoriile conspiraţioniste în mesajul de Paşti. Ce instituţii atacă furibund
0
Scrisoarea pastorală a PS Sebastian, episcopul Slatinei şi Romanaţilor, transmisă clerului şi credincioşilor se intulează „Pentru cine mai înviază astăzi Hristos sau Despre resetarea lumii“, iar în cuprinsul acesteia mai marele clerului face o trecere în revistă a ultimului an, taxând măsurile adoptate de autorităţi.
Pe site-ul Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor se regăseşte scrisoarea pastorală a PS Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, scrisoare care va fi citită în toate bisericile episcopiei.
În ea PS Sebastian vorbeşte despre „cel mai trist Paşti de după uciderea Domnului Hristos“, cel de anul trecut, despre „amatorismul instituţional“, despre „mostra grosolană de rea-credinţă“, despre lipsa medicamentelor ţintite şi promovarea „vaccinurilor pripite“, caracterizând acţiunile din anul pandemic drept parte a unui plan bine pus la punct de „Resetare a Lumii“.
Episcopul alimentează teoria conspiraţionistă care ar viza „Resetarea Lumii“ vorbind, de asemenea, despre „interzicerea“ de către parlamentul European a celui „mai sfânt nume de pe pământ – după cel al lui Dumnezeu şi al sfinţilor Lui -, acela de MAMĂ“.
Episcopul acuză clasa politică de „dorinţă de stăpânire, în loc de slujire responsabilă a oamenilor“, de „corectitudine politică, în locul unor politici oneste şi cu adevărat corecte“ şi de „teroare instituţională şi control, în loc de convieţuire fraternă şi empatie cu poporul“.
PS Sebastian a fost în trecut în atenţia opiniei publice, după ce o înregistrare audio a unei întâlniri la care i-a convocat pe preoţii de pe raza episcopiei scotea la iveală că acestora li se cere să se comporte ca nişte „manageri“ şi să promoveze oferta de servicii funerare a firmei episcopiei. Între timp afacerile Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor s-au diversificat, existând atât o firmă de catering şi de comercializare a obiectelor funerare, cât şi, înfiinţată de curând, o firmă care oferă servicii complete de amenajare a criptelor şi de furnizare a monumentelor funerare.
Iată mesajul integral al PS Sebastian, episcop al Slatinei şi Romanaţilor:
„† SEBASTIAN
Episcopul Slatinei şi Romanaţilor,
Clerului şi credincioşilor din ţinuturile Oltului şi Romanaţilor
SCRISOARE PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI
Anul Mântuirii 2021
PENTRU CINE MAI ÎNVIAZĂ ASTĂZI HRISTOS
sau
DESPRE RESETAREA LUMII
Preacuvioşi şi preacucernici părinţi,
Preacuvioase maici şi iubiţi credincioşi,
Anul trecut, Hristos a înviat „doar pentru câţiva angajaţi ai bisericilor”. Doar lor li s-a mai îngăduit să se apropie de sfintele lăcaşuri ca să ia sfânta lumină, potrivit rânduielii bisericeşti. Că măsurile restrictive luate atunci de către autorităţi au fost abuzive şi ilegale, s-a dovedit ulterior în instanţă. Că au fost ineficiente, a demonstrat-o parcursul anului ce a urmat, cazurile de contaminare cu noul Coronavirus înmulţindu-se tot mai mult, în loc să scadă. Că au fost discriminatorii, s-a văzut prin comparaţie cu aglomeraţiile zilnice din magazine şi din mijloacele de transport, de pe litoral vara şi de la cele două scrutine electorale din toamnă. Astfel încât, privind acum în urmă, la un an de la cel mai trist Paşti de după uciderea Domnului Hristos, interzicerea slujbelor – până şi în aer liber –a fost, dacă nu o mostră de grosolană rea credinţă, atunci o crasă dovadă de amatorism instituţional.
Ce a urmat, vedem cu toţii astăzi: în loc de solidaritate umană – pe care ar trebui să o resimţim toţi în astfel de vremuri –, frică şi discordie; în loc de speranţă la mai bine, ameninţări continue cu lockdown şi sancţiuni; în loc de medicamente, vaccinuri pripite şi promovate mai mult de către politicieni şi companiile producătoare, decât de medici. Cât de eficiente se vor dovedi aceste vaccinuri, vom vedea!…
Dreptmăritori creştini!
După ce s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi au căzut din cer, îngerii cei răi şi-au construit propria lor „împărăţie” – o împărăţie a răului şi a întunericului. Furioşi pe Domnul pentru că n-au putut ajunge şi ei ca El, s-au răzbunat pe făptura Sa – pe om. Pe acesta l-au corupt, încă din vremea în care se afla el în grădina raiului, şi au căutat permanent să şi-l ia aliat în această „construcţie” a răului.
În lucrarea aceasta malefică au fost atraşi, de-a lungul istoriei, deopotrivă: necredincioşii, ereticii, imoralii şi trădătorii creştinismului, într-o încăpăţânare nebună de făurire a unei lumi fără Dumnezeu, clădită pe alte baze şi pe alte legi decât cele rânduite de El. Asta şi-au dorit toţi aceia care s-au visat într-o lume plină doar de ei înşişi şi de pretinsele lor valori, crezând că pot exista şi alte feluri de bine decât Binele Suprem, şi alte tipuri de fericire decât cea instituită de Domnul prin intermediul celor nouă fericiri (Mt. 5, 3-11).
Aşa au apărut, peste veacuri, împărăţii care mai de care mai dornice de putere şi de stăpânire, dar care s-au năruit la fel cum apăruseră, pentru că „n-au umblat în căile Domnului” (Deut. 10, 12). Priviţi pe harta lumii cum a „migrat”, în decursul veacurilor, puterea marilor imperii dinspre est spre vest – de la China antică şi Persia înspre America de astăzi -, străbătând tot globul pământesc, fără ca oamenii să se fi săturat vreodată de… „pământ”!
Mai nou, puterea nu se mai vrea încorsetată de graniţe şi imperii trecătoare, ci, ca o culme a „progresului”, se doreşte globalistă. Şi dacă tot şi-au propus să stăpânească lumea, mai marii ei de astăzi urmăresc să o schimbe cu totul, clădind-o pe baze şi legi noi. Aşa se face că, după ce mai întâi „L-au ucis pe Dumnezeu” – iudeii pe cruce, romanii şi popoarele barbare prin persecuţii programate, iluminiştii şi marxiştii prin ideologii atee –, acum a venit rândul epigonilor acelora: al neo-progresiştilor. După ce, în veacurile trecute, a fost interzis mai întâi numele lui Dumnezeu (la noi, în comunism), de curând, printr-o rezoluţie a Parlamentului European, au fost interzise, pur şi simplu, cuvintele „mamă”, „tată”, „gen masculin şi feminin” etc., într-o campanie sinistră de deconstrucţie a societăţii omeneşti şi improvizarea unei lumi „altfel”.
De ce, dragii mei, se doreşte această resetare a lumii? De ce, adică, se vrea „demolarea” celei de acum şi „construirea” alteia? De ce se urmăreşte globalizarea lumii pe alte baze decât cele naturale, biologice, normale, tradiţionale?
Pentru că lumea aceasta nu este atât de uşor de „controlat”?…
Pentru că „tronul” ei este deja ocupat de un STĂPÂN, iar cei ce se pretind noii ei conducători nu se mulţumesc cu locurile din spate?
Sau, poate, pentru că învăţătura creştină le deconspiră planul lor diabolic de deconstruire a lumii, câtă vreme clamează:
– „zis-a cel nebun în inima sa: nu este Dumnezeu!” (Psalm 13, 1);
– „cel ce voieşte să fie întâi între voi să se facă slugă tuturor!” (Mc. 10, 44);
– „mai lesne este a trece cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în Împărăţia Cerurilor” (Lc. 18, 25)?
Ce au parlamentarii europeni cu familia naturală, normală, firească? Ce le-o fi venit să interzică cel mai sfânt nume de pe pământ – după cel al lui Dumnezeu şi al sfinţilor Lui -, acela de MAMĂ? Chiar nu se mai putea conduce lumea în condiţiile unei mame naturale şi ale unui tată biologic? Ne trebuiau numaidecât părinţi „amestecaţi” şi biologie falsificată? Nu vi se pare halucinant ca în luna martie a acestui an, în pragul aşa-zisului val trei al pandemiei, când o lume întreagă aştepta măsuri eficiente de combatere a virusului Corona, Parlamentul European să se arate preocupat taman de… interzicerea cuvintelor „mamă”, „tată”, „gen masculin”, „gen feminin” ş.a.? Acestea sunt priorităţile Europei? Ce legătură este între pandemie şi ideologia aceasta – pe cât de sinistră, pe atât de agresivă?!
Ei bine, legătura între acestea nu poate fi alta decât RESETAREA LUMII. Şi pandemia, dar şi rezoluţiile de felul celei tocmai promulgate de către Parlamentul European par să servească unui singur scop – acela de demolare a actualei ordini a lumii şi instaurarea alteia, noi: fără Dumnezeu, fără credinţă, fără Biserică, fără mamă, fără tată, fără gen, fără „gust”, fără „miros”… Asta îşi propun cei care vor lumea „altfel” (acest „altfel” atât de preferat de unii în ultima vreme). Au şi recunoscut-o, de fapt! Vă aduceţi aminte că abia începuse pandemia, anul trecut, şi s-au şi grăbit să ne prevină că „lumea nu va mai fi niciodată ca înainte”? Că va fi „altfel”? Cum anume va fi „altfel”? „Mascată”, corectă politic şi ideologic (apropo de corectitudinea politică), tot mai militarizată şi, oricum, resetată pe valori şi principii – pe cât de artificiale, pe atât de stranii?…
Şi atunci, pentru cine mai înviază, în lumea aceasta, Hristos?
Socotesc că doar pentru aceia care mai cred, încă, în El şi în Împărăţia Lui, în valorile şi în Legea Lui; pentru cei conştienţi că omul nu-I va putea lua niciodată locul lui Dumnezeu, că nu va putea construi nicicând o lume mai bună decât cea pe care a zidit-o El, câtă vreme Dumnezeu este Binele Suprem, Care a creat lumea şi S-a jertfit pe Sine pentru ea din iubire.
Cum va arăta o lume construită pe ideologie, în loc de iubire? Pe dorinţă de stăpânire, în loc de slujire responsabilă a semenilor? Pe război economic, în loc de solidaritate umană? Pe forme extreme de autoritarism, în loc de democraţie autentică sau teocraţie? Pe corectitudine politică, în locul unor politici oneste şi cu adevărat corecte? Pe teroare instituţională şi control, în loc de convieţuire fraternă şi empatie cu poporul?…
De aceea, se cuvine, cred, la o zi ca aceasta, să ne propunem să facem tot ce ţine de noi pentru a ne păstra Dumnezeul, credinţa, Biserica, familia, celelalte valori şi principii de viaţă integre şi neîntinate de ideologii sinistre, care amestecă genurile umane şi inventează limbaje artificiale pentru că nu mai sunt în stare să le înţeleagă şi să le preţuiască pe cele naturale. Să rămânem credincioşi Scripturilor sfinte şi să ne punem speranţa în Dumnezeu, pe Care nu-L vor putea schimba niciodată, oricât de obsedaţi de schimbare s-ar arăta unii.
Să avem nădejde neclintită în Hristos Domnul, Care a biruit moartea, căci acesta este sensul sărbătorii de astăzi – biruinţa morţii şi viaţa cu El. Să trăim în litera şi duhul învăţăturii Lui şi să sperăm în ajutorul şi ocrotirea Sa, valori şi daruri pe care nimeni şi niciodată nu le va putea răpi de la noi!
Hristos a înviat!
† SEBASTIAN
Episcopul Slatinei şi Romanaţilor“.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
