Medic de planificare familială: „Nu trebuie să privim educaţia sexuală raportându-ne numai la contactul sexual“
0Planificarea familială a apărut la mijlocul anilor ’90 şi le-a oferit tinerilor, ani de-a rândul, şansa să nu lase la voia întâmplării viaţa lor sexuală, sănătatea lor şi conceperea unui copil. Deşi are vechime, acest sector medical nu este nici astăzi atât de bine dezvoltat pe cât ar fi necesar, mai ales în lipsa educaţiei sexuale în şcoli
Este un domeniu subfinanţat, însă medicii care i s-au dedicat, printre care şi dr. Doina Deaconu, de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina, continuă să facă educaţie medicală şi să ajungă la o categorie de populaţie lipsită de informaţie şi de posibilităţi.
Cum s-a trecut de la avorturile pe care femeile şi le provocau singure în comunism, uneori cu preţul vieţii, la o perioadă în care produsele contraceptive erau asigurate de stat, pentru a se ajunge, astăzi, la o rezistenţă nefirească din partea părinţilor când vine vorba de educaţia sexuală a copiilor lor şi la o ignoranţă dureroasă a femeilor sărace în privinţa propriei sănătăţi, care se traduce adesea în cazuri de cancer în stadii avansate, netratabile? Am stat de vorbă despre toate acestea cu medicul primar Doina Deaconu (58 de ani), unul dintre cei şapte medici specializaţi în planning familial la începutul anilor ’90, primii din judeţul Olt. Dr. Deaconu, în continuare medic în cadrul cabinetului de planning familial din Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina, dar şi medic de familie, continuă şi astăzi campaniile de informare şi conştientizare în afara cabinetului, vorbindu-le elevilor în şcoli şi femeilor în diverse medii, în cabinetul medicului de familie sau chiar în întreprinderile cu număr mare de angajate.
„Weekend Adevărul“: Ce înseamnă, de fapt, serviciile de planning familial?
Dr. Doina Deaconu: În primul rând, sunt servicii medicale atribuite persoanelor sănătoase. Când s-au înfiinţat aceste servicii de planning, chiar s-a pus problema cum se va numi pacientul nostru, pacient între ghilimele, pentru că au fost foarte multe discuţii ca persoanele care ni se adresează să nu se mai numească pacienţi, ci să fie numiţi clienţi, fiind vorba de persoane sănătoase. Aceste servicii au fost şi înainte de 1989, dar sub o altă denumire, servicii care puteau fi prestate de orice medic, în sensul că, de exemplu, putea să elibereze un certificat prenupţial. După ’89, au fost înfiinţate cabinetele de planning familial, cu sponsorizare de la Banca Mondială.
În ce perioadă au apărut?
Între 1992 şi 1994. În acest interval de timp, când, de fapt, a fost prima rundă a examenelor pentru medici şi asistente din cabinetele de planificare familială. Totul a fost, bineînţeles, şi cu susţinere financiară şi logistică din partea Ministerului Sănătăţii. Cabinetele au primit un spaţiu de sine stătător în cadrul policlinicilor sau spitalelor, a fost angajat personal medical cu studii superioare şi personal cu studii medii. Puteau să participle la concurs în primul rând medicii de medicină generală – aşa se numea atunci specializarea, dar ulterior s-a trecut la terminologia de medicină de familie. După aceea, intrând în acest sistem, s-a organizat competenţa. Competenţa în planificare familială s-a desfăşurat pe o perioadă de trei ani, în centre universitare. Au fost şase module, pe o perioadă de cinci luni fiecare, în centrele universitare Craiova şi Bucureşti. Şapte medici au fost formaţi atunci în tot judeţul Olt.
Şi toţi activaţi şi astăzi?
Nu mai activăm toţi, unele cabinete nu mai există. De exemplu, la Drăgăneşti s-a înschis spitalul, s-a închis şi cabinetul de planning. Medicul este în sistem, dar face altceva. La Scorniceşti, medicul a ieşit din sistem, a făcut altă specializare. Pregătirea s-a făcut predominant cu formatori privind consilierea.
La un moment dat, au fost cuprinşi şi medici de familie în această reţea, nu?
După ce s-a demarat activitatea în aceste cabinete, tot Banca Mondială a venit cu ideea de a crea formatori pe probleme de planificare familială. Am fost doi formatori pe judeţul Olt şi ne-am ocupat de medicii de familie, în sensul că au fost organizate cursuri pentru ei, în urma cărora au obţinut acreditarea de a distribui contraceptive gratuite. Aceste contraceptive au fost distribuite gratuit la categoriile defavorizate, iar în mediul de la ţară, toate femeile, indiferent că lucrau sau nu lucrau, primeau contraceptive gratuite, considerându-se că este o distanţă mare între oraş şi sat şi nu au acces.
CUM SE FĂCEAU AVORTURILE ÎN COMUNISM
Cum s-a produs trecerea de la primele generaţii de anticoncepţionale accesibile româncelor în comunism, la anticoncepţionalele de astăzi?
La început lumea a fost oarecum sceptică, dar a ajutat faptul că a fost un program gratuit, că a fost susţinut de stat şi că puteam distribui contraceptive unei categorii largi de populaţie – erau elevi, studenţi, şomeri, femei fără venituri. Bine, era vorba de vârsta activă, de 18 – maximum 35 de ani. Dar erau, ştiţi bine, foarte multe femei, şi înainte de 1989, care foloseau contraceptive pe care le procura fiecare cum putea.
Traficate cumva, nu?
Traficate, pentru că legislaţia în vigoare nu permitea, era o problemă cu creşterea natalităţii. Avortul era interzis…
Totuşi, devenise metodă contraceptivă.
Da, avortul a omorât foarte multe femei, pentru că se făcea empiric, nu se făcea medical. Se făcea şi medical, acolo unde erau indicaţii medicale, şi indicaţiile medicale erau foarte rigide, trebuia să ajungi foarte sus cu o complicaţie sau cu o boală ca să se pună viza medicală pe o întrerupere de sarcină legală. De aceea, adresabilitatea noastră, la început, câţiva ani, a fost destul de slabă.
Medicul Doina Deaconu face parte din prima generaţie de medici specializaţi pentru planning familial FOTO: Alina Mitran
Ce credea lumea că faceţi, de fapt?
La început, când au auzit că este gratuit, îşi spuneau – „Dar de ce ne dau gratuit? Dacă ne dau gratuit înseamnă că nu sunt bune“. Erau nişte idei preconcepute, lumea venea dintr-un alt sistem, dintr-un alt regim, ne-am văzut, aşa, dintr-odată, cu o libertate totală, pe care nu ştiam cum să o percepem, inclusiv avortul era legal.
Aveaţi inclusiv contraceptive injectabile.
Da, aveam contraceptive injectabile, iar multe dintre ele, pe lângă partea contraceptivă, puteau fi folosite şi în scop terapeutic. Mai aveam contraceptivele orale combinate şi cele numai cu progesteron, aveam sterilete, aveam prezervative, a fost o gamă largă de produse contraceptive, care chiar au fost distribuite. Am recurs şi la căile mass-media de distribuire a informaţiilor, de informare, să atragem pacientele şi să le şi putem distribui, şi am reuşit să avem adresabilitate mulţumitoare.
„CU PĂRINŢII A FOST ŞI VA FI ÎNTOTDEAUNA O LUPTĂ“
Când a încetat aprovizionarea?
Încetarea programului nu pot să vă spun exact când a avut loc, dar sunt ani buni de când noi nu mai avem nimic. Probabil că nu au mai fost fonduri pentru aşa ceva...
Ce s-a reuşit, totuşi, prin acest program?
Am reuşit să transmitem nişte informaţii despre educaţia sexuală şi contraceptivă şi la tineret, am mers şi prin şcoli atunci.
Şi întâmpinaţi şi rezistenţa de astăzi a părinţilor, care consideră nu că le oferiţi educaţie sexuală, ci că îi învăţaţi „cum să“?
Cu părinţii a fost şi va fi întotdeauna o luptă. Consider că părinţii trebuie să-şi întoarcă, pur şi simplu, faţa mult spre copil. Această educaţie sexuală trebuie s-o începem la 4-5 ani, iar tu, ca adult, trebuie să te informezi raportat la copilul tău, pentru a şti ce informaţie să-i transmiţi. Dar dacă o mămică a unui copil de 4 ani îţi trânteşte replica „Ce să-i spun eu, doamnă?“... Nu trebuie să privim educaţia sexuală raportându-ne numai la contactul sexual, trebuie să căutăm şi să transmitem informaţii de anatomie, de fiziologie, de igienă, asta şi înseamnă educaţie sexuală, raportat la copil, la capacitatea lui de a pricepe. Şi de la 4 ani pricepe o mulţime de informaţii. La începuturile planificării familiale în România am putut să dăm tineretului nişte informaţii care pe mulţi dintre ei i-au ajutat în prevenirea infecţiilor cu transmitere sexuală şi prevenirea unei sarcini nedorite. În plus, atunci ne puteam ocupa inclusiv de cazurile sociale. De exemplu, în multe centre de protecţie socială erau şi sunt şi acum multe femei cu dizabilităţi, în primul rând psihice, care trebuie protejate în primul rând sexual şi contraceptiv. În alte ţări se recurge la o sterilizare chirurgicală, se folosesc anumite metode. Noi aveam acel contraceptiv injectabil cu o valabilitate de 90 de zile. Administrarea lui nu interacţiona cu aproape nicio medicaţie din sfera psihiatrică. Era foarte bine tolerat. Pacienta nu era obligată să ţină o evidenţă. Femeia venea, îi explicam atât cât putea să înţeleagă, despre ce e vorba, şi foarte multe dintre ele înţelegeau, reuşeam să cooperăm cu ele şi să accepte, şi era o linişte şi pentru cei care le aveau în îngrijire şi erau responsabili de aceste categorii sociale. Nu mai apăreau sarcini nedorite, nu mai apăreau copii nedoriţi, care ulterior trebuiau susţinuţi tot de stat, pentru că dacă mama era asistată, copilul cum putea să fie?
Şi astăzi unde ne situăm din acest punct de vedere?
Ei bine, în prezent s-au stopat la nivelul cabinetului aprovizionarea şi distribuirea, dar să ştiţi că populaţia are informaţia privind contracepţia, şi mai ales tinerii.
Şi nu sunt tocmai ieftine contraceptivele.
Mai sunt şi contraceptive ieftine, dar aici trebuie mai întâi făcută o consiliere, o indicaţie medicală, trebuie să se ţină cont de o patologie existentă, pentru că noi în momentul în care le distribuiam, o făceam în urma unei consilieri a femeii respective.
Dar dumneavoastră faceţi aici numai consiliere?
Cabinetul ne permite să tratăm o infecţie cu transmitere sexuală, facem un consult ginecologic, avem, după cum vedeţi, dotarea necesară.
„FEMEILE SUNT FOARTE COMODE“
Acum mai există acest program de prevenţie a cancerului de col uterin, care s-a prelungit şi anul acesta. Cu ocazia asta fac un apel la toate femeile să se prezinte la cabinetele de planning familial pentru o testare. Este păcat să nu vii să beneficiezi de o analiză medicală care este spre binele sănătăţii tale, ştiut fiind faptul – sunt convinsă că toată lumea ştie – că nu doare cancerul până în ultima fază. Sunt cuprinse în programul de testare femei între 18 şi 64 de ani. Nu au nevoie de bilet de trimitere, de dovadă de asigurat, de card de sănătate. Pot veni direct. Problema este că femeile sunt foarte comode. Multe dintre ele se mai duc şi în sistem privat, se mai duc şi pe filiera cu bilet de trimitere de la medicul de familie. Pentru cele care nu au aceste posibilităţi, contează că există acest program şi că statul investeşte nişte bani.
„Au fost şi femei fără niciun simptom depistate cu cancere în stadii avansate“
Deşi există programe de screening, colegii dumneavoastră, medici de toate specialităţile, se plâng de faptul că pacienţii ajung foarte târziu la control, se depistează boli în stadii avansate.
Niciodată, dacă aţi sesizat, o femeie nu are timp, se sacrifică pentru restul familiei, pe ele niciodată nu le doare nimic suficient de tare sau altele iau o altă vorbă: „Nici nu vreau să ştiu ce am“. Dar de ce nu vrei să ştii ce ai? Şi dacă ar fi să primeşti o veste tristă, nu faci decât să amâni momentul când o primeşti şi atunci poate fi prea târziu. Programele de screening ce înseamnă: să învestighezi o persoană aparent sănătoasă. Aici, de când suntem incluşi în acest program de screening pentru cancerul de col uterin, majoritatea femeilor, cu mici excepţii, au fost aparent sănătoase, fără simptomatologie. Şi s-au descoperit totuşi cancere de col uterin chiar şi în stadiul IV.
Chiar fără niciun simptom?
Da, au fost şi femei fără sângerare, cu menstruaţie regulată, fără niciun simptom, depistate cu cancere în stadii avansate. Iar în ultimul timp a crescut foarte mult incidenţa cancerului de col uterin din cauza promiscuităţii sexuale şi din cauza lipsei de protecţie, cu toate că există metode de protecţie, prezervativul. Această idee că „nu mi se întâmplă mie“ e foarte nocivă. A început, din cauza HPV-ului, să apară şi cancerul genital la bărbaţi, ştiu două sau trei cazuri.
Presupun că şi în cazul lor s-a dezvoltat fără semne.
Da, fără semne. Şi de aceea şi acum se discută să se facă vaccinarea anti-HPV şi la bărbaţi. Bărbatul care are un contact neprotejat cu o femeie care are HPV va deveni purtător şi va transmite această infecţie cu HPV la toate femeile cu care va avea ulterior contact sexual. Iar acestea, la rândul lor, la fel, aşa se lărgeşte cercul.
În cazul bărbaţilor, cum se poate ajunge la diagnosticul de certitudine, ei cui se adresează?
Urologului. Se fac examene de secreţie uretrală, puncţie sau biopsie a leziunii respective, când apare leziunea. Dar cel mai bine este, atunci când medicul vede un cuplu în care ea este HPV pozitivă, automat dai tratament şi soţului, pentru că nu ai cum să concepi că el nu este purtător.
„NU S-A FĂCUT INFORMAREA CUM TREBUIE“
Există vaccinarea anti-HPV, astăzi contra cost.
L-am avut în mână (n.r. - vaccinul), l-am avut gratis, nu l-am făcut. L-am făcut noi după aceea, prin cabinetele de planning, la anumite femei care erau şi investigate şi cărora li s-a recomandat.
Acel program de administrare a vaccinului antiHPV la fetiţe de ce n-a mers?
Nu s-a făcut informarea cum trebuie.
Dumneavoastră aţi mers inclusiv în cabinetele medicilor de familie de la ţară. Ce-aţi văzut în aceste incursiuni, în cadrul campaniei de screening pentru depistarea cancerului de col?
La medicii la care am fost am văzut în primul rând implicarea medicului, chiar m-au impresionat aceşti medici care au mobilizat femeile să facem recoltare sâmbăta, în afara programului, şi au implicat tot personalul cabinetului – asistente, femei de serviciu. La femei am văzut o mulţumire că este şi medicul lor de familie acolo şi că acesta s-a implicat în starea lor de sănătate. La ţară, oricum, medicul de familie îi ştie pe toţi şi le ştie nu doar starea de sănătate, le ştie toată situaţia, aşa este şi aşa a fost dintotdeauna. Chiar am văzut această legătură strânsă între localnice şi medicii lor de familie. Femeile erau foarte relaxate, nu erau stânjenite că e aglomeraţie, că sunt multe. Erau 50, 80, am avut şi 100.
Aţi avut şi femei la primul control după mulţi ani sau chiar primul control din viaţa lor...
Da, să ştiţi că unele erau extrem de sărace. Recunoşteau că nu şi-au mai făcut controale de când au născut, şi asta însemna 20-30 de ani. Dar asta mai mult din cauza sărăciei.
CV
A fost formator de planificare familială
Numele: Doina Mariana Deaconu
Starea civilă: căsătorită, are o fiică de profesie medic stomatolog
Studiile şi cariera:
În 1986 a absolvit facultatea de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş.
Între 1986 şi 1989 a fost medic stagiar în cadrul Spitalului Judeţean Slatina.
Din 1994 şi până în prezent a fost medic de planificare familială cu cabinet în incinta Spitalului Judeţean de Urgenţă Slatina.
Face parte din prima generaţie de medici care au dobândit competenţe în planificare familială.
A fost formator de planificare familială, medic formator pentru specialiştii din domeniul protecţiei copilului.
Locuieşte în: Slatina
Se încarcă comentariile...
