Calea Dunării, Clopotul sau Trandafirul Galben sunt producţiile care au imortalizat pe peliculă locuri unice din Caraş-Severin

Calea Dunării a fost proiectat la Palm Spring Short Fest FOTO Sabin Dorohoi

Filme de excepţie din perioada comunistă sau de după 1990 au imortalizat şi transmis cu ele oameni, poveşti şi locuri de excepţie din Banatul Montan

Calea Dunării este scurt metrajul cel mai recent turnat pe plaiurile Banatului Montan, un film cu foarte multe nominalizări internaţioale, cea mai recentă chiar zilele trecute pe Coasta de Azur.

Filmul ''Calea Dunării'' este singurul scurtmetraj din România care s-a calificat în acest an în competiţia oficială a celebrului Festival de la Palm Springs din California, SUA - ''Palm Springs ShortFest''. Acesta este al 12-lea scurtmetraj regizat de Sabin Dorohoi şi al treilea după absolvirea facultăţii de film şi redă povestea unui băieţel dintr-un sat de pe Clisura Dunării. Părinţii săi sunt plecaţi la muncă la Viena şi el a rămas acasă cu bunicul. Născut într-o familie de pescari, copilul are o relaţie specială cu Dunărea şi încearcă să reia legătura cu mama sa pe calea apei. 

Filmările au durat trei zile şi s-au desfăşurat în studiouri noi de film, înfiinţate în partea de Vest a ţării, aproape de Timişoara. Echipa a mai filmat la Cazanele Dunării, în apropiere de Orşova, dar şi la Reşiţa, în Colegiul ''Traian Lalescu'' (liceu unde şi-a făcut studiile şi regizorul Sabin Dorohoi). 

Cum turnajul s-a desfăşurat la finele lunii martie, la filmările de pe malul Dunării echipa a avut de îndurat o vreme capricioasă, cu temperaturi deosebit de scăzute, ploaie şi ninsoare, dar a reuşit să finalizeze proiectul în cele trei zile pe care le-a avut la dispoziţie.

Foto

Alegerea copiilor a fost un proces destul de dificil şi îndelungat. S-a organizat un casting general în Reşiţa şi au venit la probe în jur de optzeci de copii de la trei şcoli. Numai după mai multe etape pentru departajare, s-a ajuns la şase finalişti din care s-au decis protagoniştii: Răzvan Schinteie şi Serena Stanciu. În film joacă şi Constantin Dinulescu, actor al Teatrului Naţional din Bucureşti. 

Atât prin proiectul actual, cât şi prin alte proiecte recente, regizorul şi producătorul Sabin Dorohoi doreşte să promoveze zona de Vest a ţării ca pe o propunere interesantă pentru realizatorii de film. Nu doar prin locurile deosebite, acum de pildă s-a filmat la Cazanele Dunării, dar şi prin profesioniştii locali. Pentru ''Calea Dunării'', alături de directorul de imagine, Lulu de Hillerin şi de Constantin Dinulescu, artişti care au venit de la Bucureşti, majoritatea profesioniştilor din echipă a fost din zona de Vest: Ştefan Lazăr la scenografie, Daniel Ignat a semnat costumele şi Ileana Căprariu a jucat rolul învăţătoarei. Specialiştii de la sunet, recuzită, machiaj şi alte departamente, au fost la fel, bănăţeni. 

Sabin Dorohoi a fost pasionat de film încă de timpuriu. Încă de la treisprezece ani realiza ''poveşti filmate'' cu prietenii săi pe dealurile din jurul oraşului Bocşa din Caraş-Severin, acolo unde a copilărit. A absolvit şcoala de cinema în 2007 şi a început să lucreze în această industrie încă de când era student. La început, ca asistent de producţie, asistent secund, regizor secund şi ulterior a regizat filme de scurtmetraj şi videoclipuri muzicale. 

Din cele 12 filme de scurtmetraj realizate, ultimele patru producţii (''Ghela'', ''Visând la Galapagos'', ''Clopotul'' şi ''Fata din Transilvania'') i-au adus peste douăzeci de nominalizări şi premii internaţionale la festivaluri precum cele de la Reykjavic, Geneva, Chicago, TIFF, Roma, Regensburg, Sardenia şi Festivalul de film Est European din Hollywood. 

Tema predilectă a filmelor sale o reprezintă interacţiunea dintre lumea tradiţională, arhaică şi societatea globalizată din prezent. Unul din subiectele preferate este folclorul transilvănean, prezent în ''Clopotul'' şi ''Fata din Transilvania'' sau alienarea individului în societatea secolului XXI, prezent în ''Visând la Galapagos'' şi ''Calea Dunării''.

Clopotul, povestea unei biserici mute din Banat

Clopotul este un scurt metraj produs şi regizat de către Sabin Dorohoi şi este povestea unor tineri care îşi doresc să se căsătorească, dar sunt împiedicaţi de faptul că clopotul bisericii este spart. Tânărul mire, ajutat de oamenii de ispravă din sat, face tot ce îi stă în puteri şi reuşeşte să toarne la Timişoara un clopot pentru biserica satului, astfel ca la căsătoria cu aleasa vieţii lui, toată atmosfera să fie perfectă.

În anul 2010 tânărul regizor a participat cu scurtmetrajul „Clopotul“ la Festivalul de Film de la Cannes, la secţiunea Short Film Corner. Experienţa de la Cannes a fost o adevărată rampă de lansare pentru Sabin Dorohoi. „Clopotul“ are 16 minute şi 12 secunde cu tot cu generice şi a fost prezentat la Cannes în cadrul secţiunii Short Film Corner. scurtmetrajele sale au la bază folclorul românesc, in special cel din Banat şi nu in ultimul rând voia bună. „Românului îi place să se simtă bine. Tocmai de aceea mă axez pe subiecte cât mai aproape de dorinţa lui şi îmi place ca atunci când vizionează o lucrare a mea să îi aduc zâmbetul pe buze“, spune Sabin Dorohoi.

Trandafirul Galben şi Herculanele de altă dată

Nu sunt mulţi românii care să nu fi auzit de Mărgelatu şi Forin Piersic, dar puţini ştiu că unul dintre filmele seriei, Trandafirul Galben, are scene turnate la Băile Herculane. Celebrele, pe atunci, hoteluri Traian şi Decebal precum şi camera originală în care locuia împărăteasa Sisi au fost imortalizate în scenele Trandafirului Galben. Trandafirul galben este un film românesc din 1982, regizat de Doru Năstase. El este cel de-al doilea film din seria Mărgelatu, continuând acţiunea din Drumul oaselor. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Florin Piersic, Marga Barbu, Szabolcs Cseh, Ion Dichiseanu, Ion Besoiu şi George Motoi.
Acţiunea filmului se petrece în Muntenia, în perioada de dinaintea Revoluţiei de la 1848. Cu banii obţinuţi pe odoarele lăsate de domnul Tudor Vladimirescu în grija boierului Stroe Grădişteanu, pe care Mărgelatu le-a protejat cu greu de hoţi şi de oamenii Agiei, sunt cumpărate arme pe care conjuraţii le transportă de la Viena în Ţara Românească. Cu ajutorul acelor arme, organizaţia conspiraţionistă „Frăţia” vrea să declanşeze o revoluţie. Majoritatea scenelor de interior au fost turnate la Băile Herculane, în celebrul Cazinou dar şi în saloanele hotelurilor Traian şi Decebal.