„Magia” descântecului în era internetului. Ce spun medicii și preoții despre leacul pentru deochi
0Descântecul este, în tradiția populară, leacul pentru deochi. Practica sa este considerată parte a terapeuticii populare, iar acest aspect a fost prezentat de un grup de elevi la un concurs organizat recent de Ministerul Educației, intitulat „Cultură și civilizație în România”
Se zice că o persoană este deocheată atunci când are dureri de cap, iar cel mai la îndemână leac din popor, până la pastilele de cap, este ancestralul descântec, încă răspândit și astăzi.
„Cel mai răspândit și socotit de unii ca fiind cel mai bun mijloc pentru ca cineva să nu se mai deoache este acesta: trebuie ca persoana care îl vede și îl privește să nu se mai mire de frumusețea, calitățile sau de defectele celui privit. În cazul când se miră, cel care privește trebuie să sufle peste acea persoană, să simuleze că scuipă, spunând cuvintele: <ptiu, ptiu, ptiu să nu fie de deochi!> sau <să nu te deochi tu!>~, spune cercetătorul etnografic Sorin Mazilescu.
Practică vie în folclorul românesc
Etnograful arată că, pentru a afla dacă o persoană este deocheată, descântecul se poate face și printr-o cană cu apă, în care se pun, treptat, mai mulți cărbuni aprinși sau bețe de chibrit. La sfârșitul descântecului se observă starea lor.
În cazul în care se duc la fundul vasului cu apă, se spune că persoana a fost deocheată puternic. „Apa care a rămas în cană se toarnă pe capul pisicii, spunându-se cuvintele: Când se va deochea pisica, atunci să se mai deoache și x, atunci și nici atunci”, spune Mazilescu în cercetările sale. Potrivit tradiției, în lipsa pisicii, apa se toarnă pe balamaua ușii.
Sorin Mazilescu a luat la pas localitățile Argeșului, de pe valea Râului Doamnei, descoperind mai multe tipuri de descântece: cel de „Muma-Pădurii” - pentru durerile la copiii mici; „Soare sec” - pentru durerile de cap, la frunte sau la ochi în urma răcelii; „De gâlci” - pentru durerile de gât din cauza frigului și a aerului rece; de „Urcior la ochi”; de „Albeață”. Pe lângă descântecele de boală, nu lipsesc nici cele de dragoste.
„Descântecul, de la ulița satului la scara blocului”
Tema descântecului a ajuns și în cadrul unui concurs organizat de Ministerul Educației. Elevi și cadre didactice din 26 de județe ale țării au participat, între 26-28 mai, în Baia Mare, la etapa națională a concursului interdisciplinar „Cultură și civilizație în România”. Competiţia s-a adresat elevilor din ciclul liceal, iar echipele erau alcătuite din câte trei elevi.
Elevii Colegiului Național „Alexandru Odobescu”, din Pitești, coordonați de profesoara de limba română Simona Dinculescu, au reușit să se califice la etapa finală a concursului cu proiectul „Descântecul - de la ulița satului la scara blocului”. Elevii au muncit foarte mult, realizând și un chestionar cu întrebări relevante pe tema descântecului. În urma analizei a reieșit că foarte multă lume crede încă în descântece.
„După aplicarea chestionarului, s-a observat că mulți dintre repondenții în vârstă mai practică încă formule de magie casnică (mai ales descântecele de boală, de deochi)”, se arată în analiza elevilor. Munca acestora a fost încununată cu obținerea premiului special al concursului.
Am încercat să luăm și un punct de vedere de la Ministerul Educației despre scopul și rolul concursului „Cultură şi civilizaţie în România”, dar directorul general care a avizat regulamentul competiției, Mihaela Tania Irimia, nu a putut oferi mai multe informații.
Medicii și biserica sunt împotriva descântecului
Biserica nu acceptă descântecele, pe care le consideră un lucru necurat. Etnologul argeșean Sorin Mazilescu spune că rugăciunea „Tatăl nostru” folosită pentru înlăturarea deochiului nu este descântec.
„Este un apel făcut către divinitate, pentru că descântecul este o practică precreștină”.
Nici medicii nu văd cu ochii buni practica descântecului.
„Dumnezeu îngăduie încă existența diavolului în lume. De la acest diavol vin aceste practici: blestemele, descântecele, magiile. Dacă au vreo suferință, dacă îi doare ceva, oamenii au soluția de a merge la doctor. În același timp, ei știu că mâna doctorului lucrează datorită puterii lui Dumnezeu. Oamenii mai știu că există și minuni pe care le face Dumnezeu. Există atâtea vindecări miraculoase, și acest lucru îl spun ca medic”, a precizat preotul doctor Nicolae Cristescu.
La rândul său, sociologul Octavian Sachelarie a explicat motivul pentru care lumea crede în descântece și în era internetului.
„Oamenii cred foarte mult în povești și atunci posibilitatea de a-și explica niște lucruri și de a-și realiza, de fapt, niște dorințe face să se apeleze și la niște chestiuni care s-au transmis din generație în generație. Descântecele intră într-o memorie culturală ancestrală. Este soluția cea mai bună de a scăpa de niște probleme pe care nu le putem explica. Putem însă aspira la rezolvarea unor probleme, care la prima vedere nu au niciun fel de explicație”, spune sociologul.
Se încarcă comentariile...
