FOTO: Jocul Ursului de la Măţău, un ritual spectaculos, vechi de mai bine de 300 de ani

În mitologia românească, ursului i-au fost recunoscute dintotdeauna puteri protectoare şi vindecătoare, iar cei care au ştiut cel mai bine să speculeze acest potenţial capital au fost ţiganii ursari. De ei se leagă unul dintre cele mai spectaculoase ritualuri practicate în noaptea dintre ani şi Sf. Vasile în satele din zona de nord a Argeşului.

Până prin anii ‘30’-40’, de Anul Nou, prin cătunele din nordul Muscelului erau plimbaţi urşi adevăraţi, purtaţi de ursari care-i ghidau cu lanţuri prinse de belciugul animalului, urmaţi de un alai de tobosari şi urători. 

“După anul 1700, în zona de nord a judeţului, ritualul era practicat de ţiganii ursari care colindau satele la Sărbătorile de iarnă, jucându-şi ursul dresat. Gospodarii îi primeau în curţi şi acceptau jocul despre care se credea că are valenţe terapeutice, considerând că dacă participă la acest ritual vor fi sănătoşi în noul an. Aşa că se culcau cu faţa în jos, în mijlocul bătăturii, şi se lăsau călcaţi de urs pentru alungarea bolilor şi a spiritelor rele din trup şi de pe lângă trup. În ultimii 50-60 de ani, obiceiul nu a mai înregistrat o frecvenţă mare, dată fiind dispariţia acestei ocupaţii în cătunele meşteşugarilor rudari. “ explică Sorin Mazilescu, directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Argeş. 

Ritualul s-a menţinut însă ca un joc de măşti în zona Muscelului, la Măţău-Mioarele. 

“Ăştia-s urşii din Măţău / Prinşi de mici într-un hârdău”

Obiceiul se practică în continuare în acest cătun, unde, de Anul Nou, se organizează 2-3 grupuri de colindători în jurul unuia sau mai multor personaje costumate în cojoace,  care întruchipează urşi. Alaiul care trece pe la casele gospodarilor e completat de toboşari, acordeonişti, fluieraşi, mascaţi şi câte un dresor care rosteşte textul ritualului:

“Frunză verde de mărar / Bună seara gospodari / Gospodari şi gospodine / Şi, vai, domnişoare fine! / Ăştia-s urşii din Măţău / Prinşi de mici într-un hârdău (...) / Urşii mei, bătu-iar vina / Toţi îmi cunosc medicina / Urşii mei, pe cine-ating / Durerea din ei o sting (...)”

Măţău - satul ursului

Jocul Ursului e atât de bine legat de această localitate, încât satului Măţău din comuna Mioarele, i se mai spune şi Satul Ursului.

“Noi legăm etimologic această localitate de Jocul Ursului, denumirea satului trăgându-se de la cuvintele Meţovo, Medved care ne duc tocmai către acest animal”, explică profesorul şi poetul Cezar Neacşu, localnic al comunei Mioarele, omul care a adus o contribuţie înseamnată la realizarea volumului “Colinde şi obiceiuri de iarnă din Argeş-Muscel”, editat de CJCPC Argeş, şi care, de ani buni, este instructorul grupurilor de colindători de la Măţău, prezente la mai toate festivalurile de tradiţii şi obiceiuri din ţară. 

Mâniaoasa Măştilor de la Măţău  - o combinaţie între Jocul Ursului şi obiceiul Caprei

Interesant este că, de câţiva ani, la Măţău, Ursul se joacă nu doar ca un ritual de sine stătător, ci şi împreună cu jocul Caprei, într-un obicei local numit Mânioasa Măştilor.

“Frunzuliţă de-alior, / Mânioasa Măştilor / Ţa, ţa, ţa, căpriţelor / haida, haida , urşilor (…) / Martineii stau pe loc / Caprele se-nvârt în joc!”, spune  cântecul care răsună pe dansul măştilor.

Jocul, unul antrenant şi amuzant, a apărut la iniţiativa aceluiaşi profesor Cezar Neacşu.

“Mânioasa Măştilor, este o preluare după un joc satiric de la Mioarele - numit Mânioasa -  combinaţie gândită şi pusă în scenă pentru că la festivalurile la care prezentam aceste frumoase tradiţii locale, Capra şi Ursul, apăreau, din păcate, mult prea puţin în economia jocului ”, explică profesorul Cezar Neacşu.