PORTRET Italianca Marcella Guido a renunţat la job pentru voluntariat

Tânăra crede că o astfel de experienţă, în care are grijă de nevoiaşii orădeni, e mai utilă decât un job de criză pe care l-ar fi găsit în Italia după terminarea studiilor. Marcella este fascinată de călătorii şi dornică să înveţe lucruri noi despre obiceiurile altor popoare.

Profil:

Născută. 19 noiembrie 1984
Studii. Facultatea de Relaţii Internaţionale
Familie. Singură la părinţi

 „Prima dată când am ales să trăiesc într-o ţară străină eram în liceu. Prin burse Erasmus care îmi dădeau posibilitatea de a studia în diverse ţări am petrecut o lună în Irlanda, o lună în Canada, iar în Spania am petrecut un an de zile”, a spus Marcella. „Faptul că am studiat într-o ţară străină m-a învăţat să mă descurc. Am învăţat să-mi drămuiesc banii, am învăţat să comunic şi să-mi înving prejudecăţile”, a explicat tânăra.

Absolventă a Facultăţii de Relaţii Internaţionale din Roma, Marcella a realizat după ce şi-a ridicat diploma că nu vrea să facă compromisuri în privinţa carierei. „Şi în Italia este criză şi singura mea şansă ca absolvent ar fi fost să accept un job mediocru. În schimb, am decis că prin voluntariat îmi voi dezvolta mai bine capacitatea de a relaţiona şi îmi voi satisface în acelaşi timp nevoia de a cunoaşte culturi noi”, a povestit italianca.

Împarte mâncare săracilor

Marcella a aplicat ca voluntar în Oradea, în cadrul asociaţiei Caritas Eparhial. „Auzisem poveşti despre români. Unele frumoase, altele mai puţin frumoase. Ajunsă în România, însă, m-am bucurat de ospitalitatea şi prietenia celor de aici”, a spus voluntara. Timp de 10 luni Marcella se face utilă în cadrul organizaţiei care se ocupă de nevoiaşi. „Împart haine şi o masă caldă pe zi beneficiarilor. Cred că prin acest lucru ne ajutăm reciproc. Îmi este greu pentru că nu pot comunica verbal cu ei deşi uneori simt nevoia, dar comunicăm prin priviri, este o conexiune specială”, a explicat ea.

„Una este să ştii că există oameni săraci, alta este să vezi cu ochii tăi ce înseamnă o viaţă grea. Este o experienţă care îmi prinde bine şi din care am învăţat să apreciez ce am”, a povestit tânăra. Marcella a urmat şi cursurile de clovn ale ONG-ului. „Deghizaţi în clovni, vom merge în spitale să înveselim copiii bolnavi. Este o experienţă pe care o aştept cu nerăbdare”, a susţinut italianca.

Ea recunoaşte că s-a acomodat repede în Oradea şi că singurul impediment rămâne distanţa faţă de cei dragi. „De această dată mi-a fost greu să plec pentru că iubitul meu a rămas acasă, dar îmi oferă tot sprijinul său”, a mai spus ea.

Întrebări şi răspunsuri

Cum te-ai acomodat în Oradea ?
M-am acomodat destul de repede. Este un oraş mic şi cochet. Imi place mâncarea de aici, în special mămăliga, şi îmi plac oamenii care sunt calzi şi primitori.
Ce ai să faci după ce te întorci în Italia?
Visul meu este să lucrez într-un ONG internaţional. Mi-ar plăcea să găsesc un ONG care să lupte pentru Drepturile Omului. Chiar dacă sediul companiei ar fi în Italia, un astfel de job implică multe călătorii.
Ai apucat să vizitezi şi alte oraşe din România?
Am fost în Timişoara, oraş care mi-a plăcut foarte mult, şi am mai vizitat Clujul. Am în plan să vizitez capitala, dar şi Sibiul şi Sighişoara.

Ce-i place
Marcella spune că îi place să gătească. Îi place să meargă la concerte. Îi place să experimenteze lucruri noi. Mâncărurile favorite din România sunt mămăliga, ciorbele şi micii. Îi place să-şi petreacă timpul liber pe malul mării.

Ce nu-i place
Marcella spune că nu-i plac sporturile. Tinerei nu-i place să se trezească dimineaţa. Nu-i plac oamenii care nu se ţin de cuvânt. Nu îi placea carnea pentru că îi este milă de animale şi nu este de acord cu uciderea lor.