Ciudăţeniile sexuale ale sciţilor: bărbaţii se castrau şi deveneau femei, iar tinerele îşi retezau sânii pentru a prinde putere
0
Mărturii bizare despre sciţi şi sarmaţi, triburile care au ajuns în urmă cu aproape două milenii şi jumătate şi pe actualul teritoriul al ţării noastre, au uimit lumea antică. Hipocrate afirma că mulţi dintre bărbaţii sciţi se castrau, pentru a trăi ca femeile, în timp ce soţiile sarmaţilor obişnuiau să îşi cauterizeze sânii pentru a căpăta forţă şi îndemânare în mînuirea armelor.
Cei mai mulţi dintre autorii antici i-au înfăţişat pe sciţi drept unul dintre cele mai sângeroase popoare din vremea lor. Potrivit istoricilor, până în secolul al II-lea î.Hr., sciţii au ajuns din Răsărit şi pe teritoriile locuite de geţi şi s-au amestecat cu aceştia. Erau renumiţi pentru setea lor de sânge şi pentru cruzimea cu care îşi tratau duşmanii. „Ei jertfeau pe străini şi-i mâncau, iar ţestele lor le foloseau la băut”, afirma autorul antic Strabon.
Alţi istorici au remarcat un obicei la fel de bizar pentru lumea antică, care presupunea castrarea şi „transformarea” bărbaţilor în femei.
“Printre sciţi se fac scopiri şi cei mai mulţi îndeplinesc treburi de femei, trăind ca femeile şi vorbind la fel ca ele. Ei poartă numele de moleşiţi. Localnicii pun pricina acestei neputinţe pe seama unui zeu, iar pe oamenii aceştia îi cinstesc şi li se închină lor, temându-se fiecare pentru sine de o asemenea boală. Ei cred că au păcătuit cu ceva faţă de zeul pe care-l învinovăţesc de năpasta lor. Şi ei îmbracă haine femeieşti, dându-se pe faţă că sunt neputincioşi. De atunci trăiesc printre femei şi se dedau aceloraşi îndeletniciri ca şi acestea”, relata medicul Hipocrate, în secolul al V-lea î. Hr., în lucrarea “Despre aer, ape şi locuri”.
Efectele climei şi ale călăriei
Sciţii aveau trupurile molatice din pricina vieţii sedentare şi a frigului îndurat. Până ajungeau să călărească majoritatea copiilor nu se deplasau decât în căruţe şi mai puţin pe jos. “Femeile sunt uimitor de umede şi domoale. Neamul scitic este roşiatic la înfăţişare din pricina frigului, deoarece la ei soarele nu este destul de puternic. Albeaţa pielii este arsă de frig, devenind roşie. O asemenea natură nu poate fi prolifică. La bărbaţi dorinţa unirii cu femeia nu e mare, din pricina umezelii pe care o are natura lor şi a moliciunii şi răcelii pîntecului. Din aceste pricini nu este destul de puţin firesc ca bărbatul să aibă plăcerile iubirii, ba încă fiind zdruncinaţi necontenit de călărie, ajung neputincioşi”, scria Hipocrate.
Cum se tratau de moleşeală
Autorul antic îi descria pe sciţi ca fiind îndesaţi şi cărnoşi, lipsiţi de bărbăţie, cu o conformaţie umedă şi fără forţă. “Cavităţile lor sunt foarte umede, mai ales cea a pântecului. Căci nu e cu putinţă să existe pântece uscat într-o asemenea ţară, natură şi climat. Din pricina grăsimii şi a pielii fără păr, ei seamănă unii cu alţii, bărbaţii cu bărbaţii şi femeile cu femeile”, relata medicul antic. În triburile sciţilor se practica obiceiul cauterizării pielii. “Majoritatea sciţilor, mai ales cei nomazi, îi vei găsi având cauterizări la umeri, braţe, încheieturile mâinilor, pe piept, pe şolduri, pe şale, nu pentru altceva, decât pentru că natura lor este moale. Căci din pricina umezelii şi a lipsei de tărie, ei nu pot să întindă arcul nici să sprijine cu umărul aruncarea suliţei. Când s-a făcut cauterizarea, umezeala de prisos de la încheieturi dispare şi trupurile lor devin mai zdravene, mai vânjoase şi mai puternic articulate”, scria Hipocrate.
Femeile sarmatice erau mutilate din copilărie
Sarmaţii, trib înrudit cu cel al sciţilor, a ajuns de asemenea pe teritoriul stăpânit în Antichitate de geţi. Autorii antici remarcau îndemânarea lor în luptă şi faptul că, la fel ca alte triburi scitice, şi la sarmaţi femeile luptau, cu aceeaşi îndemânare ca bărbaţii. „În Europa se află un neam scitic care locuieşte în jurul Lacului Meotic şi se deosebeşte de celelalte neamuri. Sunt aşa numiţii sarmaţi. Femeile lor călăresc şi, călare, trag cu arcul şi aruncă suliţa. Se luptă cu duşmanii cât timp sunt fecioare. Nu se mărită până nu a omorât fiecare trei duşmani şi nu au legături cu bărbatul înainte de a face sacrificiile rânduite de lege. Dacă îşi ia bărbat, femeia încetează a călări, câtă vreme o nevoie nu sileşte întreg neamul să pornească la luptă”, scria istoricul elen Hipocrate. Femeile îşi cauterizau sânul drept pentru a căpăta vigoare. „Femeile n-au sânul drept. În copilărie, când sunt încă foarte mici, mamele lor înroşesc un instrument de aramă făcut pentru scopul acesta, îl pun la sânul lor drept şi îl ard, astfel acesta îşi pierde puterea de a creşte, transmiţând umărului şi braţului drept toată tăria şi vlaga”, relata autorul lucrării “Despre aer, ape şi locuri”.
Vă recomandăm şi:
Geţii aveau obiceiul să îşi ia mai multe soţii, la sarmaţi femeile care nu deprindeau mânuirea armelor şi nu ucideau erau pedepsite să nu se căsătorească, sciţii erau desfrânaţi, dar o parte a populaţiei suferea de afecţiuni sexuale, iar tracii îşi lăsau fiicele să ducă o viaţă libertină, înainte de căsătorie. Sunt doar câteva dintre relatările din Antichitate despre obiceiurile din viaţa privată a strămoşilor noştri.
O serie de anecdote ce datează din Antichitate i-au prezentat pe daci în roluri mai puţin obişnuite. Autorii povestirilor scurte şi amuzante relatau despre cum au reuşit dacii să le înşele vigilenţa romanilor, de ce au renunţat la vin sau de ce trăgeau cu săgeţi spre cer, în timpul furtunilor.
Vechile temple din Sarmizegetusa Regia şi altarele celorlalte cetăţi dacice din Munţii Orăştiei au dat naştere unei serii nemărginite de ipoteze şi interpretări. Unii istorici au atribuit sanctuarelor antice rolul de calendare, iar teoriile asupra modului în care strămoşii noştri măsurau trecerea timpului sunt numeroase.
Se încarcă comentariile...
