10 mărturii faimoase despre războinicii daci. Armele cu care făceau prăpăd în rândurile inamice şi cei mai temuţi regi

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Decebal.
Decebal.

Celebrele relatări ale istoricilor antici despre războinicii strămoşilor noştri le prezintă obiceiurile ciudate prin care îşi cultivau curajul în luptă, dar şi episoade în care sunt remarcaţi pentru teama pe care o inspirau.

Numeroase mărturii din Antichitate şi dovezi istorice prezintă aspecte mai puţin obişnuite despre războinicii geto-daci şi căpeteniile lor. Iată zece dintre cele mai reprezentative:

1 Credinţa în nemurire le alunga teama
Cea mai celebră afirmaţie despre geţi i-a aparţinut istoricului elen Herodot, care a trăit în secolul V î. Hr. Acesta îi menţiona ca fiind „cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”. Herodot adăuga că geţii, care au luat hotărârea „nesăbuită” de a se apăra în faţa armatelor numeroase ale regelui persan Darius, au fost robiţi în scurt timp. Curajul cu care au ales să ţină piept invadatorilor le era dat de concepţia că sunt nemuritori şi că sacrificiile închinate zeităţii lor îi vor ajuta. „Credinţa lor este că ei nu mor, ci că cel care piere se duce la Zamolxis, divinitatea lor, pe care unii îl cred acelaşi cu Gebeleizis”, relata Herodot.

2 Ameninţau cerul cu săgeţile
Geţii îşi ameninţau zeul, în timpul furtunilor, potrivit aceluiaşi Herodot, într-un ritual pe care istoricul Mircea Eliade îl explica drept un act cultural, de luptă cu demonii tenebrelor. „Când tună şi fulgeră, tracii despre care este vorba trag cu săgeţile în sus, spre cer, şi îşi ameninţă zeul, căci ei nu recunosc vreun altul afară de al lor”, informa Herodot.

3 Zeul Războiului, venerat prin sacrificii
Geţii erau asemănaţi de poetul Ovidius (43 î. Hr. - 17, d. Hr.) zeului războiului la romani, Marte. „Au glas aspru, chip sălbatic şi sunt cea mai adevărată întruchipare a lui Marte. Părul şi barba lor n-au fost tunse niciodată”, îi descria Ovidius pe geţi. Alţi autori menţionau sacrificiile pe care războinicii le ofereau în cinstea zeului lor. „Pe acest Marte, goţii totdeauna l-au înduplecat printr-un cult sălbatec, căci victimele lui au fost prizonierii ucişi, socotind că şeful războaielor trebuie împăcat prin vărsare de sînge omenesc”, scria Iordanes, în Getica.

4 Lupii şi balaurii dacilor
Unii istorici susţin că lupii erau animalele venerate de daci, ca fiind personificări ale unor zeităţi legate de război şi bravură. Strămoşii noştri ar fi practicat ritualuri ce presupuneau transformarea războinicilor în fiare. Tinerii îmbrăcau piei de lupi şi practicau un ceremonial magico-religios prin care venerau animalul sacru. „Pentru a deveni războinic redutabil se asmila magic comportamentul fiarei, în special al lupului şi se îmbrăca ritual pielea lupului fie pentru a împărtăşi felul de a fi al unui carnasier, fie pentru a semnifica preschimbarea în lup”, relata Mircea Eliade. Balaurii, cu cap de lup şi trup de şarpe, erau reprezentaţi pe steagurile de luptă.

5 Sica, arma letală a dacilor
Dacii cunoşteau numeroase arme, însă cel mai adesea foloseau sabia curbă, sica, potrivit arheologului Ion Horaţiu Crişan, autor al volumului Spiritualitatea geto-dacilor (Bucureşti, 1984). „Fronto ne vorbeşte despre <<grozavele răni ce le-au fost pricinuite soldaţilor romani de săbiile încovoiate ale dacilor>>, denumindu-le falces (seceri)”, amintea istoricul. Pe Columna lui Traian, dacii erau reprezentaţi cu săbii scurte, unele având lama încovoiată. „Vasile Pârvan presupunea că era un fel de secere cu mâner lung şi cu un tăiş, evoluată din cele hallstattiene”, mai informa Crişan, amintind despre numeroasele descoperiri de arme de acest tip.

6 Arcuri cu săgeţi otrăvite
Din arsenalul războinicilor daci nu lipseau arcurile şi lăncile cu vârf sub forma unei frunze de salcie şi călcâi de fier. Înmuiau vârful săgeţilro în venin, pentru a fi mai eficiente. Istoricii din Antichitate au oferit relatări impresionante despre iscusinţa cu care sciţii, triburi care populau în urmă cu 2.500 de ani teritorii ale Daciei, mânuiau arcurile. „Sciţii îşi înmoaie săgeţile în venin de viperă şi în sânge de om; acest amestec blestemat n-are leac şi la cea mai uşoară atingere produce moartea instantanee”, afirma istoricul antic Pliniu cel Bătrân.

7 Cotiso, spaima Romei
Dacii conduşi de Cotiso au fost o ameninţare puternică pentru Roma. „Puţin a lipsit ca Roma, sfâşiată de lupte interne, să fie nimicită de către daci şi etiopieni: aceştia sunt de temut prin flota lor, iar aceia se pricep mai bine decât toţi la aruncarea săgeţilor”, relata poetul Horaţiu, în Odele în secolul I. î. Hr. Forţa războinicilor din Dacia şi modul în care luptau era remarcată de istoricul latin Florus. „Dacii trăiesc nedeslipiţi de munţi. De acolo, sub conducerea regelui Cotiso, obişnuiau să coboare şi să pustiască ţinuturile vecine, ori de câte ori Dunărea, îngheţată de ger, îşi unea malurile”, informa Anneus Florus.

8 Burebista, cel mai puternic rege din vremea sa
Burebista a reuşit să reunească triburile geţilro şi să strângă armate de până la 200.000 de oameni, potrivit unor istorici. O astfel de „Ba încă a ajuns să fie temut şi de romani”, menţiona istoricul elen Strabon. Burebista a supus şi distrus mai multe triburi stabilite în spaţiul carpatic şi a reuşit să îi alunge pe celţii care ocupaseră ţinuturi întinse din actualul teritoriu al Transilvaniei. „A pustiit pe celţi, care erau amestecaţi cu tracii şi ilirii şi a nimicit pe de-a întregul pe boii aflaţi sub conducerea lui Cristarsiros şi pe taurisci”, informa istoricul antic Strabon. La mijlocul secolului I î. Hr., Burebista a cucerit teritoriile de la malul Mării Negre şi cetăţile lor greceşti. A murit în urma unui cmplot.

8 Decebal, duşmanul Romei
Regele Decebal, de numele căruia se leagă cele mai celebre războaie daco-romane, a fost condiderat un adversar redutabil al Romei. „Cel mai însemnat război de atunci al romanilor a fost cel împotriva dacilor, asupra cărora, în vremea aceea domnea Decebal, foarte priceput la planurile de război şi iscusit în înfăptuirea lor, ştiind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe duşman şi a se retrage la timp. Dibaci în a întinde curse, era un bun luptător şi se pricepea să folosească izbînda, dar şi să iasă cu bine dintr-o înfrîngere. Din această pricină, multă vreme a fost un duşman de temut pentru romani”, informa istoricul Di Cassius. În vremea sa, pentru mai mulţi ani, romanii au fost nevoiţi să plătească tribut dacilor.  

10 Dromihete, rivalul înţelept al macedonenilor
Dromihete (Dromichaites) a domnit peste geţi în secolul III, î.Hr., iar potrivit autorilor antici, armatele sale au reuşit să îl captureze pe generalul macedonean Lisimah, care invadase teritoriile de la Dunăre.. „Lisimah trecu Dunărea cu o armată importantă, fără a-şi lua însă provizii, în credinţa că va găsi aici alimentele necesare. Geţii se retraseră însă în interiorul ţării, arzând totul în urma lor. Armata lui Lisimah, ne informează Diodor, era chinuită de foame. Prietenii îl sfătuiră pe rege să scape cum va putea şi să-şi mute gândul că oastea lui l-ar putea salva. Lisimah le răspunse că nu era drept să-şi părăsească ostaşii şi prietenii, asigurându-şi lui o scăpare ruşnioasă. Şi astfel au fost făcuţi cu toţii prizonieri”, relata istoricul Vasile Pârvan.


Vă recomandăm şi:

Secretele celor 30 de triburi din Dacia: ce ascundeau războaiele dintre buri şi romani, cine au fost dacii liberi şi ce nume ciudate aveau strămoşii noştri

Autorii antici menţionează existenţa a zeci de triburi getice care au trăit în urmă cu aproximativ două milenii pe actualul teritoriu al României.

10 lucruri puţin ştiute despre Decebal, ultimul rege al Daciei. De ce era renumit drept cel mai temut duşman al Romei Antice

Decebal a fost ultimul rege al Daciei şi un personaj de legendă în istoria poporului român. A fost omul care a condus armatele Daciei în cele mai crunte înfruntări din Antichitate. Decebal a sfârşit ucigându-se, iar după moartea sa, o parte a teritoriilor aflate în stăpânirea lui au intrat în componenţa Imperiului Roman.

Ce limbă vorbeau, de fapt, dacii şi de ce nu foloseau scrierea. Sute de cuvinte mai puţin ştiute pe care ni le-au lăsat moştenire strămoşii noştri

Aproape 200 de cuvinte din limba română îşi au originea în limba vorbită de daci, potrivit celor mai mulţi dintre oamenii de ştiinţă care s-au dedicat studierii limbilor arhaice. Dacii nu foloseau scrierea, este o altă concluzie la care au ajuns lingviştii consacraţi, însă cele mai multe dintre teoriile privind limba sau scrisul în vremea antică au stârnit controverse.

Cele 10 secrete ale Sarmizegetusei Regia: cum a fost cucerită şi distrusă de romani, ce înseamnă Decebalvs per Scorilo şi misterele sanctuarelor solare

Sarmizegetusa Regia a fost capitala Daciei, înainte de războaiele romane care au dus la distrugerea ei. În prezent situl arheologic al vechiului oraş antic este inclus în patrimoniul UNESCO, importanţa fiindu-i astfel recunoscută pe plan mondial.

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite