Mănăstirea "Sfântul Gheorghe", fărâma maramureşeană din Giurgiu

Lăcaşul de cult a fost sfinţit în anul 2007

Este a doua mănăstire din oraş, după Schitul Sfântul Nicolae, şi singura din municipiu care adăposteşte măicuţe. La sfinţirea lăcaşului de cult, realizată în anul 2007, pe lângă Episcopul Giurgiului - Preasfinţitul Părinte Ambrozie, au participat şi Arhiepiscopul Tomisului şi cel al Târgoviştei

Mănăstirea are o istorie interesantă. Bisericuţa din lemn din interior a fost lucrată manual de meşteri din Bârsana, un cunoscut complex monahal din judeţul Maramureş. De altfel, lăcaşul de cult a fost adus din Bârsana şi montat la intrarea în municipiul Giurgiu. Curtea este frumos amenajată cu băncuţe, grădină cu flori, havuzuri, existând inclusiv un loc special amenajat din care credincioşii îşi pot cumpăra diferite obiecte de cult.
Mănăstirea dispune şi de un muzeu bisericesc în care sunt adunate picturi şi obiectearte foarte vechi.

Centru cultural în incinta mănăstirii
În curtea mănăstirii Sfântul Gheorghe a fost înfiinţat în urmă cu câţiva ani un centru cultural pastoral. Acesta poartă numele Arhimandritului Meletie, important slujitor vlăscean al Bisericii din secolul al XIX-lea, care, printre altele, a fost şi stareţ al Mănăstirii Căscioarele, renumită în acea perioadă.
Rolul centrului este acela de a prezenta legătura dintre credinţă şi cultură. Aici au loc conferinţe, sunt proiectate filme şi documentare religioase, fiind totodată dezvoltate şi o serie de misiuni sociale ale Bisericii Ortodoxe.

Fazani şi porumbei albi
O altă atracţie a Mănăstirii Sfântul Gheorghe este reprezentată de crescătoria de păsări. Într-un spaţiu special amenajat, măicuţele au grijă de fazani, porumbei albi, şi cocoşi americani. Credincioşii care vin să se roage, şi copiii sau nepoţii acestora, petrec minute în şir admirând păsările.
“Îmi plac foarte mult. Vin des împreună cu bunicii şi rămân să îi admir. Cel mai mult îmi place un fazan galben. Mi-aş dori şi eu unul, mai ales că locuiesc la casă. Singura problemă ar fi cu pisicile din vecini, dar cred că este suficient de mare să se apere singur” povesteşte Laura, o elevă de gimnaziu care recunoaşte şi faptul că ascultă slujba şi se roagă pentru părinţii ei plecaţi să muncească peste hotare.