Craiova: Mădălina Amon salută generaţia în blugi de 20 de ani
0Când era doar o copilă, se visa o mare cântăreaţă. A avut parte de scenă, dar nu de cea a muzicii uşoare, ci de a folkului, care făcea valuri înainte de 1989.
Ca toţi marii folkişti ai României, şi Mădălina Amon are în viaţa sa capitolul numit Cenaclul Flacăra. Îşi aminteşte zâmbind că la 12 ani a mers cu mama ei pe Stadionul Central ca să asculte pe viu muzica ce avea să îi marcheze în cele din urmă existenţa. A plecat din preajma mamei sale, asigurând-o că nu se va rătăci în mulţime, căci doar unul era locul în care voia să ajungă, iar acela a fost să fie lângă scenă. „Era atât de multă lume! Cenaclul era un fenomen, pe care deşi nu îl înţelegeam prea bine, mă fascina“, povesteşte interpreta, şi astăzi cu ochii plini de lumina împrumutată din acele clipe speciale.
Prietenii au împins-o spre scenă
Anii au trecut, studiase deja chitara, iar în 1990 s-a întâmplat ceva extraordinar. La un concert al cenaclului, prietenii Mădălinei i-au scris un bilet poetului Adrian Păunescu în care i-au cerut să o cheme pe scenă şi să îi dea şansa să cânte. „M-a strigat o dată, de două ori, de trei ori. Nu îndrăzneam să urc pe scenă. Am făcut-o până la urmă, iar din acel moment viaţa mea s-a schimbat complet“, mărturiseşte una din cele mai calde voci ale folkului românesc. Atunci a stat aproape de nume alese, precum: Tatiana Stepa, Magda Puşcaş, Emilian Onciu, Raul Cîrstea, Cristi Buică. Doi ani mai târziu, porneau împreună printr-un turneu în judeţ. La fel se întâmpla şi în 1994. „Nu puteam pleca prea departe. Aveam copiii şi trebuia să le fiu aproape“, spune Mădălina Amon. În scurt timp însă pornea cu membrii cenaclului prin toată ţara.
Prima dată a fost „Te salut generaţie-n blugi“
În urmă cu 13 ani, visul de a cânta a apucat pe o nouă cale. Cea a imprimării. Primul album semnat Mădălina Amon a fost de fapt o casetă audio, pe care a botezat-o cu numele uneia dintre piesele dragi, „Te salut generaţie-n blugi“. Au urmat „Trei sferturi în cer“, „Nu-s parale“, „11 daruri de Crăciun“ şi „Rug în octombrie“, acesta fiind ultimul album, lansat pe scena Teatrului Elena Teodorini împreună cu volumul de versuri cu acelaşi titlu, creaţie a poetei Camelia Radulian. Dincolo de toate aceste CD-uri şi bucuria de a le fi văzut concretizate, marele câştig rămâne pentru Mădălina descoperirea poeziei, a marilor poeţi şi un public de excepţie care a vrut şi vrea vers şi sensibilitate. „Cei ce ascultă folk sunt prin excelenţă oameni cu caracter, cu un anumit bun simţ şi o anume educaţie“, creionează Mădălina Amon portretul publicului pe care-l poartă mereu în suflet, cel care a avut un cânt de spus de fiecare dată când interpreta a luat premii speciale.
Ce-i place
Adoră tot ce înseamnă armonie, natural. Şi asta pentru că este convinsă că doar astfel oamenii pot evolua frumos, reuşind să identifice în ei surse inepuizabile de bine, de bunătate şi înţelegere. Îi apreciază pe aceia care nu trec indiferenţi pe lângă semenii lor aflaţi în suferinţă şi care ţin mereu să se implice în găsirea soluţiilor salvatoare.
Ce nu-i place
Evident, îi displace tot ce intră în contradicţie cu armonia. Nu tolerează câtuşi de puţin indolenţa la oameni, nepăsarea, egoismul exacerbat, răceala pe care o afişază unii faţă de lucruri, situaţii, fapte din afara existenţei lor. O întristează răutatea, chiar nu-i pricepe rostul, îi simte inutilitatea, dar şi tăişurile ei dureroase.
Ar mai fi o altă profesie care să te bucure la fel de mult?
Probabil că aceea de învăţător, căci presupune lucrul cu copiii. Mi-ar fi plăcut mult. Mi se pare extraordinar să îi ai în preajmă mereu pe cei mai mici, care sunt plini de curiozităţi, însetaţi să descopere lucruri noi, iar tu ca adult să participi la formarea lor.
Ce este folkul pentru tine?
Modul meu de a mă exprima, de a atrage atenţia, de a transmite un mesaj, o stare, de a întoarce privirea oamenilor către cultură, către poezie, de care eu sunt foarte legată. Este felul meu de a fi. Dacă nu ar fi fost folkul, probabil ar fi fost altceva care să-i semene la fel de mult.