FOTO Povestea „soldaţilor“ români ai Papei Francisc, de la Mănăstirea iezuită din Cluj-Napoca
0
20 de călugări şi preoţi iezuiţi, din ordinul din care face parte şi Papa Francisc, trăiesc în Bucureşti, Cluj-Napoca, Târgu-Mureş şi Satu Mare. Asemenea liderului lor, duc o viaţă simplă.
Pe un deal din Cluj-Napoca, la nici 15 minute de mers cu maşina de centrul oraşului, se află, de aproape 11 ani, o mănăstire iezuită. Înconjurată de vile, clădirea nu seamănă deloc cu ceea ce lumea ortodoxă înţelege prin lăcaş de cult.
Lipsesc turlele ascuţite, crucile care ies în evidenţă sau picturile exterioare pe ziduri.
Mănăstirea iezuită de la Cluj, pe numele oficial „Centrul Spiritual Manresa“ - după numele localităţii unde întemeietorul iezuiţilor, Ignaţiu de Loyola, şi-a găsit calea -, se întinde pe aproape două hectare. Până să intri în „casa“ călugărilor, vitraliile sunt singurele care îţi atrag atenţia că te apropii de un lăcaş sfânt.
Aici locuiesc „soldaţii“ din Cluj ai Papei Francisc, primul Sfânt Părinte de la Vatican numit din rândul ordinului călugăresc catolic al iezuiţilor.
Bucuria unui nou Papă
Uşa de la intrare ne-o deschide fratele Traian, un bărbat de vreo 50 de ani, foarte comunicativ şi simplu. După haine, nu aduce a călugăr, doar după dorinţa de a fi de folos. La scurt timp, vine şi un superior regional, căci asta e denumirea oficială a conducătorului iezuiţilor din România, părintele Marius Taloş, un preot binevoitor, care surprinde prin simplitatea cu care vorbeşte tinerilor despre suflet.
„Am fost foarte surprinşi şi foarte bucuroşi când am aflat că noul Părinte a fost ales din rândul iezuiţilor“, afirmă părintele Marius Taloş.
Portretul Papei Francisc stă la loc de cinste pe unul dintre pereţii mănăstirii. În stânga portretului Papei se află cel al Sfântului Ignaţiu de Loyola. Pe acelaşi perete, în dreapta Sfântului şi la acelaşi nivel cu tabloul Papei, se află fotografia liderului iezuiţilor din toată lumea, Nicolas Adolfo.
Iezuiţii au venit în România prima dată în secolul al XVI-lea. În 1579, au ajuns şi în Transilvania. Au fost interzişi în vremea comuniştilor şi, din anul 1990, au reintrat în legalitate. Acum, în toată România sunt 20 de iezuiţi de cinci naţionalităţi – italieni, polonezi, belgieni, maghiari şi români.
Au centre în Bucureşti, Târgu-Mureş, Satu Mare, dar şi în Cluj-Napoca – locul de unde coordonează toate activităţile. Părintele Taloş spune că ordinul se implică în numeroase activităţi precum proiecte sociale pentru copiii rromi sau coordonarea unui serviciu pentru refugiaţii din zone de conflict.
Asta pe lângă rugăciunile zilnice individuale sau colective, pe lângă întâlnirile cu tineri, slujbele făcute la cerere şi pe lângă „exerciţiile spirituale“ (rugăciuni şi meditaţii pentru ca sufletul să-şi găsească echilibrul şi liniştea) create de Ignaţiu de Loyola.
La Cluj-Napoca trăiesc trei călugări: fratele Traian şi fratele Vasile, care au grijă de fratele Alexandru, în vârstă de 96 de ani, ţinutit la pat, dar şi trei preoţi: părintele Jurek, cel care are în grijă organizarea „exerciţiilor spirituale“, părintele Henryk, secretarul, şi părintele Marius Taloş, cel care este superiorul regional al iezuiţilor.
Viaţa în mănăstire
O zi din viaţa unui călugăr iezuit începe cu rugăciuni care să-l pregătească pentru Sfânta Liturghie, slujbă care se face la ora 7.30. Apoi se ia micul dejun şi călugării se reîntâlnesc la rugăciune în vremea prânzului. După-amiaza, îşi împart treburile administrative, iar seara fie au întâlniri de rugăciune cu studenţii, fie se roagă singuri, în funcţie de propriul ritm.
„Nu ne rugăm de cinci ori pe zi, precum călugării catolici benedictini. Poate de aceea părem atipici, dar asta nu înseamnă că nu ne rugăm. Sfântul Ignaţiu de Loyola a scos obligativitatea rugăciunilor în comun“, adaugă Taloş.
El mai spune că centrului de la Cluj i se potriveşte mai bine termenul de „casă“ decât de „mănăstire“. „Un călugăr iezuit depune un legământ de curăţie, de ascultare, de sărăcie, dar şi unul de a sluji o misiune, nu un loc. Sfântul Ignaţiu de Loyola vorbeşte de case care slujesc o misiune, case care nu au misiunea de a asigura o locuinţă, ci de a sprijini activităţi. Cu alte cuvinte, plecând de la proverbul «omul sfinţeşte locul», misiunea unui iezuit este aceea de a sfinţi locul“, explică superiorul regional.
Tatăl lui Mihai Viteazul, şcolit de iezuiţi
În trecut, iezuiţii erau cunoscuţi pentru modul în care îmbinau evlavia cu ştiinţa, teologia cu cunoştinţele de matematică, literatură şi astronomie. Ei au creat primele şcoli în Europa. Au apărut ca ordin în secolul al XVI-lea, odată cu zorii protestantismului.
Au câştigat încrederea Papei, căruia îi erau direct subordonaţi. Erau „grupul de elită“ pe care Sfântul Părinte îl trimitea oriunde apăreau probleme în lumea catolică. „În trecut, iezuiţii erau asociaţi cu formarea tinerilor. Puţină lume ştie că Pătraşcu-Vodă, tatăl nelegitim al lui Mihai Viteazul, a fost format la Colegiul Iezuit din Viena“, afirmă superiorul regional.
Părintele Taloş mai spune că afirmaţia „Mi-aş dori un creştinism condus de un Papă negru“, rostită de filosoful francez Auguste Comte în secolul al XIX-lea, se referă, de fapt, la un Papă iezuit. În secolele XVI-XVII, iezuiţii erau porecliţi „mantalele negre“, după veşmintele pe care le purtau.
Iar acum, la 155 de ani de la moartea filosofului, iată că dorinţa i s-a îndeplinit: lumea catolică are un Papă iezuit.
Se încarcă comentariile...
