Cum votează românii. „Din '90 încoace piesa care structurează alegerile din România este axa pro sau anti-PSD“
0
Busolele electorale lansate de specialiştii clujeni de la Universitatea Babeş-Bolyai plasează alegătorul pe axa stânga-dreapta, respectiv pe cea a valorilor liberale şi conservatoare. Aşa se procedează peste tot în lume, însă în România răspunsul la întrebarea „Eu cu cine votez?“ este dat de alte elemente esenţiale.
“De la alegerile din 1990 încoace principala piesă care structurează orice alegeri din România este axa pro sau anti-PSD”, susţine George Jiglău, cercetător la Centrul pentru Studiul Democraţiei, din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, instituţie care a lansat, zilele trecute, alături de eDemocracy Centre (Universitatea din Zurich) proiectul VOTUL MEU.
În aplicaţie, alegătorul va răspunde la 30 de întrebări din trei categorii. “Prima categorie e formată din întrebări cu valoare normativă, adică întrebări mai filosofice precum pedeapsa cu moartea, legalizarea căsătoriilor persoanelor de acelaşi sex, întrebări care ar putea fi puse oricui, oriunde în lume. O altă categorie se referă la chestiuni ce ţin de ţara respectivă care sunt un pic mai generale, cum ar fi de exemplu autonomia maghiarilor, educaţia în limba maternă, şi care sunt actuale indiferent de momentul în care le discutăm. Şi a treia categorie, sunt chestiuni punctuale care sunt pe agendă în această campanie sau ţin de trecutul recent, precum cotele de refugiaţi sau creşterea salariilor”, explică lectorul universitar în cadrul Departamentului de Ştiinţe Politice din cadrul UBB Cluj.
Busolele care fac lumină
Rezultatul pe care-l primeşti după completarea aplicaţiei reprezintă nivelul de compatibilitate cu formaţiunile care au candidaţi la alegerile parlamentare din decembrie. “Scopul aplicaţiei este unul de informare, busolele electorale încearcă să facă lumină asupra opţiunilor electorale ale celor care arată un minimum de interes faţă de politică”, spune Jiglău. De asemenea, aplicaţia îl plasează pe alegător într-un grafic cu două axe: axa stânga - dreapta, care se referă la cât de mult ar trebui statul să se implice în viaţa societăţii, mai ales punându-se accent pe partea economică; şi axa valorilor conservatoare-liberale, care relevă ataşamentul faţă de un stil de viaţă tradiţional, în care accentul se pune pe Biserică şi familie, faţă de acceptarea unui stil de viaţă alternativ, în care accentul se pune pe drepturile omului şi pe libertatea individuală.
În acest grafic sunt plasate şi partidele, astfel alegătorul va constata de ce partide este mai apropiat. “Am primit critici conform cărora anumite persoane erau plasate în apropierea unor partide faţă de care nu au nicio compatibilitate, dar aici trebuie să precizăm că pe acest grafic sunt măsurate doar axele amintite stânga-dreapta respectiv valori liberale - conservatoare. Celelalte aspecte din chestionar nu apar pe această axă, dar apar ca rezultate în partea privind compatibilitatea cu partidele”, explică Jiglău.
“De la alegerile din 1990 încoace principala piesă care structurează orice alegeri din România este axa pro sau anti-PSD. Pentru foarte mulţi dintre alegători nu a contat dacă sunt de dreapta sau de stânga, ci dacă sunt pro sau contra PSD. O constantă pe această axă este că persoanele tinere şi educate votează anti-PSD”
George Jiglău, cercetător Centrul pentru Studiul Democraţiei
Nordul busolei şi PSD-ul
L-am întrebat pe George Jiglău în ce măsură a contat şi contează în România orientarea de dreapta sau de stânga a alegătorilor. “De la alegerile din 1990 încoace principala piesă care structurează orice alegeri din România este axa pro sau anti-PSD. Pentru foarte mulţi dintre alegători nu a contat dacă sunt de dreapta sau de stânga, ci dacă sunt pro sau contra PSD. O constantă pe această axă este că persoanele tinere şi educate votează anti-PSD”, arată cercetătorul.
El susţine că anul 2012 în a fost unul ciudat, din cauza alianţei USL, formate din PNL, considerat drept adversarul natural al social-democraţilor, şi PSD. “Axa aceasta pro şi anti-PSD este o particularitate a României în perisajul politic european. În multe ţări nu există delimitări clare ale partidelor pe cele două axe (stânga-dreapta, liberal-conservator), să nu credem că doar la noi partidele sunt mai incoerente şi mai greu de codat. Peste tot în lume, politicienii vor spune orice pentru a fi aleşi”, arată cercetătorul.
Cu toate acestea, o astfel de poziţionare pro sau contra unui partid pe o perioadă aşa de îndelungată - din anii 90 încoace- nu există nici în ţările foste comuniste din est. “E greu de spus de ce se întâmplă acest lucru în România. PSD se numără printre puţinele partide cu o astfel de orientare care a rezistat din 1990 şi până astăzi. Partidele similare din altă ţări estice, dacă mai există au o mult mai mică influenţă comparativ cu PSD în România. PSD a polarizat un electorat constant din 1990 şi până astăzi, un electorat pe care nu cred că-l va pierde curând”, arată cercetătorul.
“PSD a cucerit segmentul de populaţie cu venituri mai reduse pentru care contează foarte mult sprijinul statului. Astfel, indiferent de particularităţile campaniilor electorale, PSD a avut două constante: linia conservatoare, pro-Biserică, şi linia pro-ajutoare de stat”,
George Jiglău, cercetător Centrul pentru Studiul Democraţiei
“Reţeta” PSD-ului
Încercând să explice cum a reuşit PSD-ul să se menţină în preferinţele electoratului, Jiglău crede că un argument este faptul că reprezintă “stânga conservatoare, care îi permite un acces foarte uşor al electoratul în vârstă, electoratul mai tradiţionalist, care pune accent pe biserică. De asemenea, PSD-ul a cucerit electoratul care se bazează mult pe sprijinul de stat. PSD-ul a cucerit segmentul de populaţie cu venituri mai reduse pentru care contează foarte mult sprijinul statului. Astfel, indiferent de particularităţile campaniilor electorale, PSD a avut două constante linia conservatoare, pro-Biserică, şi linia pro-ajutoare de stat”.
Un alt ingredient în “reţeta” de succes a PSD-ului este faptul că “întotdeauna partidul a fost extrem de disciplinat. Din 90 încoace au fost persoane care s-au ocupat de menţinerea disciplinei, de la Cozmâncâ, la Hrebenciuc şi la Dragnea. PSD a avut parte de o conducere foarte milităroasă. Odată reduse disensiunile interioare, PSD a prevenit praţia unui competitor serios pe zona aceasta de discurs. Partidul lui Dan Diaconescu a luat ceva voturi din zona aceasta populistă, dar un competitor puternic nu a existat”, spune cercetătorul. Aceasta în condiţiile fărâmiţării accentuate a dreptei. “Dreapta a fost foarte fărâmiţată, a aruncat în luptă mai mulţi lideri puternici deodată şi rezultatul s-a văzut în 2000, când au ajuns în turul II Ion Iliescu şi Corneliu Vadim-Tudor”, arată analistul politic.
„Oamenii vor lideri şi conducători care să nu mai fi avut prea mult de a face cu structurile locale sau centale ale administraţiei. Dovada că omul contează mai mult decât ideologia şi partidul este faptul că vedem cum anumite persoane sunt votate indiferent de partidul în care au migrat”
Ioan Hosu, sociolog
Alegătorii vor oameni noi
Profesorul universitar Ioan Hosu, unul dintre specialişti Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării de la Universitatea "Babeş-Bolyai", care în colaborare cu Universitatea din Exeter, The Dutch Center şi Kieskompas, au lansat busolaelectorală.ro a susţinut:
“Cred că dimensiunea ideologică este secundară în ultimii ani. Ideologia contează din ce în ce mai puţin, fiind important mai degrabă modul în care sunt percepute politicile publice ale partidelor şi efectele lor asupra alegătorilor. În ultimii 10 ani, stânga, aşa cum o numim noi, ia măsuri de dreapta şi dreapta recurge la măsuri, politici şi reglementări de stânga, fapt care creează într-o primă fază confuzie. Peste tot în lume există însă o atenuare a componentei ideologice, mulţi analişti spun că e o falsă discuţie să discutăn astăzi despre ideologie, moartea idologiei a fost anunţată demult”.
Hosu crede că în luarea deciziei de a vota contează foarte mult oamenii pe care partidele îi scot în faţă: „Ceea ce contează astăzi e promisiunea unui om, chiar mulţi alegători fug de idologie şi de apartenenţa prea puternică de un partid, care vine cu o anumită disciplină, cu frazeologii goale şi formulări birocratice de partid; s-ar putea ca unii să respingă orice etichetare ideologică şi să prefere formaţini diluate şi slab conturate ideologic ca alternativă la prea mult politizata politcă. Oamenii vor lideri şi conducători care să nu mai fi avut prea mult de a face cu structurile locale sau centale ale administraţiei. Dovada că omul contează mai mult decât ideologia şi partidul este faptul că vedem că anumite persoane sunt votate indiferent de partidul în care au migrat, contând aici mai mult experienţele recente şi memoria faţă de acel politician”. Hosu crede că această viziune are avantaje şi dezavantaje: “Noilor oameni politici, fără experienţă, le va fi mai greu să impună anumite proiecte, s-ar putea ca USR-ul să aibă probleme în găsirea unor parteneri de discuţie care să-i ajute în obţinerea unor majorităţi.”
“Într-un fel, singurul criteriu pe care alegătorul român l-a aplicat pân[ acum este de a vota candidatul nou, în condiţiile în care s-a săturat de cel vechi, corupt şi incompetent. Aşa s-a întâmplat cu Klaus Iohannis şi aşa se explică şi succesul USR”
Horia Lupu, politolog
Personalizare excesivă
Hosu crede că PNL a găsit un personaj, Dacian Cioloş, care “ţine loc de tot, şi de ideolgie, şi de platformă şi de candidaţi. S-ar putea ca acesta să fie un neajuns major. La noi se votează pro şi contra unor personaje, eşti pro-Cioloş sau pro-Dragnea, nu contează foarte mult partidul. Cred că asistăm la o persoanalizare excesivă. Nu despre personaje trebuie să vorbim, ci despre partide politice”.
Horia Lupu, asistent universitar doctor la Catedra de ştiinţe politice, Facultatea de ştiinţe politice, administrative şi ale comunicării, Universitatea “Babeş-Bolyai”, susţine că în dezbaterile publice a ajuns să conteze idologia: “Vedem pe Facebook că oamenii dezbat diferite idei şi imediat apar etichetări ideologice - asta nu e bună că nu e de stanga sau de dreapta. Cred că dacă anii trecuţi ne plângeam că nu mai contează ideologia, acum am reuşit să sărim dintr-o extremă în cealaltă”. Politologul susţine că partidele din România au orientări diferite faţă de internaţionalele la care sunt afiliate. “PSD, care e afiliat la internaţionala socialistă, are o atitudine conservatoare. Chiar dădeam studenţilor PSD-ul drept exemplu de <<aşa nu>> în ceea ce priveşte ideologia. Ideologia socialistei europene se concentrează pe separarea bisericii de stat, în timp ce PSD, la alegerile prezidenţiale, a îndemnat oamenii să voteze candidatul ortodox, socialiştii europeni au o viziune internaţionalistă, în timp ce PSD a îndemnat alegătorii să voteze candidatul român”.
Horia Lupu crede că “într-un fel, singurul criteriu pe care alegătorul român l-a aplicat pâna acum este de a vota candidatul nou, în condiţiile în care s-a săturat de cel vechi, corupt şi incompetent. Aşa s-a întâmplat cu Klaus Iohannis şi aşa se explică şi succesul USR. Aici vedem destul de clar rezervele tipului acestuia de raţionament, candidatul acesta ne trece peste răul imediat, dar mai departe nu e sigur că ne poate duce. În acest timp partidele cer reformarea adversarilor politici, în timp ce ei nu se reformează. E timpul ca partidele să respecte ceea ce cer adversarilor“.
Citeşte şi
Dilema alegătorului român: să rişte sau să aleagă hoţii consacraţi
Se încarcă comentariile...
