Cât de expusă este România în fața propagandei ruse. Avertismentul unui expert
0România, la fel ca alte state, este țintă pentru propaganda rusă. Expert în guvernanță, Corina Rebegea a vorbit într-un interviu pentru „Adevărul” despre cleptocrație și despre armele Kremlinului.
Corina Rebegea este expert în guvernanță în cadrul Institutului Național Democratic în Washington DC, după ce ani la rând a fost directorul programului pentru rezilienţă democratică în spaţiul transatlanic, tot în America. Totodată, ea a fost printre primii români care a intrat într-un think tank american.
Din Statele Unite ale Americii, ea a remarcat modul în care acționează mașinăria de propagandă rusă în Europa, mai ales în zona de Est a continentului. România, ca stat membru NATO și UE, nu putea fi ocolită și e expusă, mai cu seamă că, în timp, tehnicile de răspândire a propagandei s-au rafinat, iar Kremlinul a găsit noi mijloace de a-și transmite mesajul veninos. E un avertisment serios dat de mai mulți experți, în ultimii ani.
De ce e vulnerabilă Europa
„România este, desigur, vizată de maşinăria de propagandă şi dezinformare rusă. Există o mulţime de narative conspiraţioniste, naţionaliste, anti-occidentale, anti-democratice - unele ascunse cumva în anumite grupuri marginale din societatea românească - pe care platforme pro-Kremlin le distribuie şi le amplifică. Din păcate, ca şi în alte state, unele dintre aceste narative ajung şi în ceea ce numim dezbaterea mainstream. România este vizată ca orice alt stat din alianţa transatlantică pentru că orice breşă de încredere favorizează politicile Kremlinului”, a spus Corina Rebegea.
Chiar dacă în Europa se cunoaște faptul că propaganda rusă este foarte activă și sunt bine știute direcțiile și tacticile Moscovei, acest lucru nu echivalează cu un antidot minune, care să facă invulenerabile statele vizate.
„În privinţa vulnerabilităţii, desigur că suntem foarte vulnerabili. Am auzit de foarte multe ori argumentul că românii au sentimente anti-ruseşti şi că e greu să produci o transformare în acest sens. Însă campaniile de dezinformare nu urmăresc câştigarea simpatiei românilor, cât subminarea încrederii în UE, NATO, sistemul nostru democratic, vecini şi aliaţi etc”, a explicat experta.
Cleptocrația fără frontiere
Kremlinul și regimurile oligarhice din fostele state membre URSS au încercat în ultimele decenii, și chiar au reușit parțial, să exporte cleptocrația și în alte părți ale lumii. Pentru asta, ei au primit un sprijin nesperat chiar din partea unor state democratice, de cele mai multe ori fără ca acestea să realizeze ce se întâmplă. Astfel, oligarhii din fostul spațiu sovietic, din Siberia și până în Ucraina, s-au aflat într-o continuă expansiune și au reușit să-și dezvolte afaceri importante în întreaga lume. Un aspect interesant este că nu doar Rusia și țările est-europene exportă corupția, ci în unele cazuri o pot face și statele democratice.
„Regimurile corupte sau cleptocratice nu pot supraviețui fără sprijin din statele așa-zis dezvoltate. dar și din statele care servesc ca paradisuri fiscale. Veți vedea, de exemplu, că în Statele Unite societatea civilă, dar și decidenți din zona Administrației sau a Congresului au început să-și întoarcă privirea spre modul în care diferiți oligarhi și cleptocrați își investesc și spală banii în SUA cu ajutorul a tot felul de servicii de consultanță sau în sectorul produselor de lux sau pe piața imobiliară. Discuții similare se poartă și în Canada sau în state Vest-Europene sau în Grupul celor 7. Pe lângă faptul că statele așa-zis dezvoltate pot încuraja corupția, o pot și exporta, fie prin companii private, fie prin reminiscențele sistemului colonial”, atenționează Corina Rebegea.
Corupția strategică
Federația Rusă, dar și alte state și-au întețit în ultimii ani acțiunile, în cadrul unor strategii bine puse la punct. Corupția strategică a devenit astfel și o armă de politică ce poate fi mai eficace decât multe altele.
„Interpretarea curentă a termenului «cleptocrație» implică și o dimensiune transfrontalieră, cleptocrația nu e limitată la granițele unui singur stat. Regimurile cleptocratice se bazează pe faptul că pot face tranzacții în alte state sau pe piețele internaționale, că pot primi sprijin de la profesioniști și instituții, adică de la avocați, notari, contabili, bănci și piețe de capital etc. Practic, au realizat că pot primi sprijinul necesar aproape de oriunde din lume și că își pot investi veniturile acumulate ilegal uneori prin ignoranța sau chiar complicitatea altor state. Nu în ultimul rând, acest tip de corupție devine și o armă de politică externă, cunoscuta sub numele de corupție strategică. Regimurile cleptocratice nu exportă corupția doar pentru a ascunde și «curăța» activitățile ilicite, ci și pentru a submina și pentru a-și supune elitele politice din alte state”, subliniază experta.
În prezent, există numeroase analize făcute de organizații precum Transparency International și alte organizații care pun sub lupă corupția din întreaga lume. Metodologia este însă dificilă, din cauza faptului că există puține date care pot fi verificate și confirmate. Există totuși și unii indicatori care pot să arate până unde a pătruns corupția într-o țară.
„Din păcate, e foarte dificil de estimat amplitudinea corupției”
„Există hărți ale prevalenței practicilor corupte în lume făcute anual de Transparency International și alte organizații, chiar dacă majoritatea acestora măsoară percepțiile asupra corupției. Din păcate, amplitudinea corupției, măsurată de unele organizații și prin cuantumul fluxurilor financiare ilicite care au loc la nivel internațional, e foarte dificil de estimat. Dar există și alți indicatori: gradul de politizare și acaparare a administrației publice, corupția din achizițiile publice, dacă un regim funcționează doar pe criterii de patronaj politic sau pe criterii obiective în distribuirea funcțiilor sau beneficiilor, gradul de transparență în deciziile și finanțele publice, independența justiției, dar și a presei etc. Toate aceste elemente ne arată gradul în care un stat alunecă spre cleptocrație”, susține Corina Rebegea.
Cele mai vulnerabile state sunt, așa cum era de așteptat, cele cu o tradiție democratică redusă: „Vom găsi multe din aceste probleme în state cu o tradiție democratică redusă, ca cele din Estul Europei, chiar dacă există corupție peste tot.”
Blestemul resurselor
În paralel, se poate vorbi de un așa-zis „blestem al resurselor”, ceea ce înseamnă că statele slab dezvoltate, dar care au resurse importante reprezintă o țintă și sunt vulnerabile în fața corupției.
„Ce e bine documentat e așa-zisul «blestem al resurselor» (resource curse) care arată că statele cu resurse naturale bogate sunt pradă riscului de a fi mai sărace pentru că aceste resurse sau industrii strategice sunt capturate de o grupare sau de un conducător politic. Dacă e sa ne luăm după Daron Acemoglu și James Robinson (în cartea «Why Nations Fail?») exista un păcat originar în felul în care sunt construite diferitele regimuri politice. Acestea pot fi extractive sau inclusive - regimurile inclusive fiind cele preferabile, evident. Fără a face o critică prea largă a acestei cărți, aș adăuga că statele care s-au confruntat cu o istorie lungă de regimuri coloniale, autoritare sau totalitare se confruntă în prezent cu o corupție mai profundă”, a conchis Corina Rebegea.
Se încarcă comentariile...
