Fotografia perfectă. Povestea Laurei Stoica, asistenta medicală din Olteniţa care a ajuns în revista Vogue cu două imagini fabuloase
0
„Nu am talentul de a desena, de a picta, mai cochetez uneori cu poezia, însă pentru mine fotografia este oxigen”. Aşa începe povestea Laurei Stoica, 48 de ani, asistentă medicală la Spitalul din Olteniţa, pasionată de fotografie. Premiată la multe concursuri, Laura este printre artiştii cu viziuni spectaculoase în materie de imagini care şi-a transformat pasiunea într-o adevărată artă.
Revista Vogue Italia i-a publicat două dintre cele mai reuşite fotografii, iar companii de modeling ori realizatori de spectacole şi-au dorit să o aibă alături.
“Fotografiile au apărut în aprilie 2016 şi au fost realizate într-o zonă foarte săracă de la noi din oraş, numită Valea Plângerii, în cadrul unui fotoreportaj, făcut în ideea de a sensibiliza cumva autorităţile. Tot atunci am organizat şi o expoziţie de costume populare autentice din zona noastră de sud, costume pe care le-am adus în faţă mai întâi prin fotografie. Nu mi-au dat nimic cei de la Vogue, doar recunoasşterea ca fotografii bune de a fi publicate sub emblema lor. Nu sunt acceptate decât fotografiile cu drepturi de autor , oricând te pot verifica dacă sunt ale tale sau nu, cerându-ţi raw-rile , adica formatul original pe care numai aparatul foto al autorului o are. Se ţine cont foarte mult de aceasta, mai ales că pot fi descărcate şi luate de alţii , dar sub nicio formă de pe vogue.it unde au o metodă de a opri încercările de copiere”, povesteşte Laura Stoica.
Fotografiile pe care le-a realizat în ultimii trei ani sunt dovadă clară a talentului, muncii asidue, dar şi a unei ambiţii nemăsurate. La sfârşitul anului 2016, la International Salon Of Photograpfic Art, cei mai talentaţi fotografi români şi străini au fost premiaţi. Laura Stoica a atras atenţia în concurs cu lucrarea “Strigăt” care a obţinut menţiunea FIAP-secţiunea Open Color. Din cele 36 de fotografii expuse în sălile elegante ale Observatorului Astronomic din Bucureşti, 13 au fost ale artiştilor români.
“Strigăt” este portretul unei femei care strigă într-o ramă. Imaginea nu este un colaj , nu este rama suprapusă peste un peisaj decorativ, aşa era acolo în realitate: strada, zidul , rama . De altfel, şi alte lucrări ale Laurei au fost acceptate în expoziţie. Cu fotografia “Rod” a luat menţiunea AAFR la Salonul Internaţional de Artă Fogroafică FotoClub Pro Arad. “Spre alte ţărmuri” este imaginea care a ajuns la expoziţia de la Salonul Internaţional de Artă Fotografică Danubius “Best of CF”, ediţia a IV-a Awards Open Monochrome ROTARY Ribon.
Ritualul de creaţie
Laura Stoica are 48 de ani şi este absolventă a Liceului Sanitar Bucureşti, a postlicealei în acelaşi domeniu. A urmat Facultatea de Drept şi cursuri postunversitare de psihopedagogie, apoi şcoala de fotografi.
Pentru Laura, conceptul în realizarea unei imagini implică ore, poate chiar zile întregi, de căutări, de creaţie, de întrebări şi răspunsuri pentru realizarea fotografiei perfecte. Deosebit de meticuloasă şi pretenţioasă, pentru Laura imortalizarea momentului face parte dintr-un ritual de creaţie. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, orice detaliu poate face diferenţa.
“Locaţiile cel mai des întâlnite în fotografiile mele sunt de aici, din zona mea , din această câmpie, Luncă a Dunării, bălţi de ţară, câte un conac părăsit, dar şi câte un altul bine întreţinut unde proprietarii mi-au înţeles pasiunea şi m-au lăsat să fotografiez, uneori la munte, aşa cum a fost la Vulcanii Noroioşi sau Valea Zânelor, Bucureşti. Ce mă inspiră ? Tot ce am în jur şi mă refer chiar şi la un gram de zahar ori o zdreanţă, sentimentele şi, nu în ultimul rând ceea ce nu am trăit , dar mi-aş fi dorit”, povesteşte Laura.
Deşi are o pasiune costisitoare, pentru că tehnica de lucru, ajunge la câteva mii de euro pentru realizarea fotografiilor profesionale, Laura spune că nu ar renunţa pentru nimic la aces lucru. Sigur că inconveniente sunt destule, însă reuşeste să le depăşească. Alături de meseria pe care o are, asistent medical de 30 de ani la Secţia Pediatrie a Spitalului din Olteniţa, profesor la Şcoala Posticeală Sanitară din oraşul natal, Laura Stoica continuă să înveţe pentru a-şi desăvârşi metodele de lucru.
Lumea prezentului printr-un click
“Pasiunea pentru fotografie a fost mereu în mine, m-a fascinat lumea ce creează poveşti în imagini, acea lume a prezentului printr-un click, dar a amintirii pentru cât mai mult timp, daca se poate. Un an am studiat fotografi, atât de la noi din ţară cât şi internaţionali, apoi am urmat la Bucureşti şcoala de fotografie pe parcursul unui alt an. Când am avut primul aparat de fotografiat cu obiective interschimbabile în mână m-am gandit ce să fac cu el. Nu ştiam ce mă reprezintă: omul, portretul, conceptele fotografice ce se leagă de om şi natura lui în fotografii de fotoreportaj, artistice conceptuale, fashion, nud artistic”, spune Laura.
Atentă la detalii
Pentru realizarea unei imaginii perfecte, pentru că este deosebit de pretenţioasă şi pune preţ pe detalii, Laura Stoica devine uneori un artist incomod. Doar cei care au aceeaşi ţinta ca şi ea o înţeleg şi o pot ajuta în procesul de creaţie. Spune că a întâlnit oameni cărora le este frică, de exemplu, să se murdărească pe mâini, persoane comode cărora le-a fost greu să se plieze pe cerinţele ei. “Dacă am fi puţin mai flexibili, cu viziuni mai largi, sunt convinsă că lucrurile ar merge mult mai bine. Eu am un stil de lucru diferit, fiecare amănunt devine o piesă centrală a proiectului pe care trebuie să-l realizez. Pentru o fotografie reuşită sunt gata de orice”, spune artista din Olteniţa..
Lucrează de 30 de ani la spital
Deşi are timpul ocupat la maximum, Laura nu se plânge. Lucrează de 30 de ani la spita,, iar de 7 ani merge şi predă la şcoala postliceală. Pentru fotografie pare să nu-i mai rămână timp, însă reuşeşte atât de bine să-şi planifice timpul încât le îmbină pe toate.
Pentru a reuşi să ducă la bun sfârşit proiectele de fotografie, în echipă l-a cooptat şi pe fiul său, student la Facultatea de Medicină din Bucureşti, dar şi pe soţul său. “Cam de un şi jumătate mi s-au alăturat fiul şi soţul, atunci când sunt disponibili, însă logistica, conceperea sau achiziţionarea recuzitei, discuţiile cu persoanele ce vor apărea în fotografii, găsirea locaţiilor, specularea luminilor şi umbrelor rămân la mine”, spune Laura. De multe ori s-a lovit însă refuzul oamenilor deorece unora li s-a părut dificil ceea ce face.
“Am încercat să construiesc o echipă deoarece în unele proiecte este absolut necesar, dar mi s-a răspuns că e greu, că e multă muncă . Cât mi-aş fi dorit să fi stat pe lângă un Tim Walker, un Ruven Afanador, Steven Meisel, să car orice valiză , să şterg şi cel mai mic fir de praf de pe aparatură, numai să învâţ… Departe de mine gândul că aş fi cumva la nivelul lor ! “, e de părere Laura Stoica..
Lumina care dă independenţa
Pasiunea pentru fotografie este una costisitoare, însă, cu eforturi şi cu multă ambiţie, Laura Stoica a reuşit să ajungă pe val. Severă în primul rând cu sine şi apoi cu cei din jur, pentru că doreşte ca totul să iasă perfect, tânăra spune că are aproximativ 30 de fotografii de care se declară mulţumită. “ Nu toate coincid cu ceea ce place publicului. Este destul de costisitoare această pasiune, orice body cu pretenţii minimale nu e ieftin, iar sony , cu care lucrez mai are un vârf-obiectivele sunt şi mai scumpe fiind Zeiss, luminile nici ele nu sunt degeaba mai ales când doreşti o lumină ce îţi poate da independenţa de a lucra în afara studioului “, spune artista.
“Sunt scumpă prin conceptul pe care îl abordez”
Oricine care doreşte o fotografie reuşită poate apela la tanetului Laurei de a surprinde realitata în imagini extraordinare. Clienţii sunt oameni simpli, copii, designer, modele.
“Nu sunt un fotograf scump, pentru ceilalţi sunt mai scumpă prin conceptual pe care îl abordez. Ieftină ? Pune nimic din partea cuiva şi mai scade ce am pus eu. Nu ştiu , dar cred că atunci când există sentimente într-o imagine totul ar trebui să fie de nepreţuit. Mi-aş dori ca vreodată să fiu scumpă ca şi fotograf, dar nu neapărat prin preţ , ci prin alegerea cuiva. Sa zică: Uite, vreau altceva, vreau un alt concept, fie fashion, fie simbolistic , hai, să o iau pe Laura, hai, să văd ce idee i se coace în minte”, spune artista din Olteniţa.
100 de euro, şedinţa
Aparatul cel mai scump cu care lucreză costă 2.000 euro şi a fost cumpărat în 24 de rate, la care se adaugă, fireşte, obiectivele care nici ele nu sunt sub 1.000 euro, achiziţionateşsi ele la fel de-a lungul anilor . “Pot spune că degeaba ai un aparat ultraperformant dacă nu ai şi talent şi nu munceşti pe măsura. Costul fotografiilor - jenant de puţin la noi în ţară şi, mai ales la mine în zonă, ca repercursiune a faptului că nu se face deosebirea între o poză, şi mai ales o poză făcută cu telefonul, şi o fotografie care, pe lângă imaginaţie, implicare fizică totală, foloseşti aparatură profesională.
Care normal, se uzează cu fiecare click , plus procesarea şi postprocesarea fotografiilor după, care poate dura ore pentru o singură imagine, în funcţie de gradul de minuţiozitate. Costul unei şedinte este 100 euro, al meu, al altora cu siguranţă mai mult, al câtorva mai puţin . Sincer mi-e jenă de cât de ieftin ne vindem şi vorbesc doar de aceia care chiar duc fotografia la nivel de artă şi de cât de puţin se apreciază aceasta formă de manifestare artistică la noi în ţară”, spune Laura. .
Numele îi mai joacă feste
Despre numele pe care îl poartă, acelaşi cu regratata interpretă de muzică uşoară, Laura Stoica, artistul fotograf spune că i s-a întâmplat de câteva ori ca oamenii să fie uimiţi.
“Mai au întrebări dacă şi cânt, dar nu am fost absolut deloc înzestrată cu acest talent şi apoi Laura Stoica şi al ei “Actor grăbit” au fost şi vor rămâne unici. S-a întâmplat, în schimb, ca vreo persoana ce a căutat-o pe ea pe internet să dea şi de mine. Ah , mai e ceva . În urma cu vreo cinci ani , un fotograf , de Înviere a pus întâmplător lumânarea pe un mormânt şi a realizat după, că era al Laurei Stoica , apoi când a ajuns acasă a vazut un mesaj de la Laura Stoica , eu. A avut un sentiment de neexplicat şi a ţinut să îmi spună , era întâia dată când vorbeam, până atunci nu ştiusem unul de celălalt. O fi fost ceva ..”, povesteşte Laura Stoica.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
