Povestea ultimelor cruci suprapuse. Află povestea meşterului care stăpâneşte această artă

În Buzău este singurul artist din ţară care mai sculptează cruci suprapuse, o tehnică pe cât de veche, pe atât de neglijată. Dragoş Potecaşu, 72 de ani, se poate considera un artist împlinit. Are sute de lucrări realizate şi vândute peste hotare şi aproape 50 de expoziţii vernisate peste tot în ţară.

Singura dezamăgire a sa este faptul că nu are cui lăsa moştenire arta lui pentru că tinerii nu mai sunt dispuşi să înveţe acest meşteşug. Nu există expoziţie de artă populară de la care să lipsească cioplitorul de cruci din lemn. Fost medic veterinar, după ce s-a pensionat a început să se joace cu bucăţile de lemn, cum îi place să spună.
A participat la numeroase expoziţii, iar în anul 2003 a fost laureat al Muzeului Astra din Sibiu.

„Îndeletnicirea asta, pentru că altfel nu o pot numi, am moştenit-o de la tatăl meu, care era un mare artist polimorf. A fost un preot foarte iubit. A lucrat de toate, pirogravură, sculptură în os, lemn, pictură şi are şi un roman în portugheză", ne-a mărturisit artistul popular.

Troiţă din femur

Dragoş Potecaşu a început să lucreze destul de târziu. Pe la 40 de ani a cioplit un suport pentru linguri de pus pe perete.

„A ieşit tare naiv şi îl am şi acum acasă. Acum vreo 15 ani, mi-a venit să sculptez o cruce. De fapt, am văzut la tata o troiţă din os, cam de 15 centimetri, foarte frumoasă, care înainte a fost un femur de animal mare. Prin '94 am reuşit să fac o replică a acestei troiţe", a declarat Dragoş Potecaşu.

Cei care au crezut în talentul său şi l-au îndemnat să îşi expună lucrările sunt preotul Costel Negraru şi profesoara Aurelia Burlăcescu.

"Eu locuiesc acum în satul Câmpulungeanca, comuna Mărgăriteşti. Preotul de aici de la noi şi doamna Aurelia Burlăcescu mi-au văzut lucrările şi m-au ajutat mult, m-au îndemnat să arăt şi altora lucrările mele. În timp, am făcut 320 de lucrări şi am participat la peste 50 de expoziţii", ne-a spus artistul.

Crucile realizate de artistul din Mărgăriteşti sunt originale, tocmai datorită tehnicilor pe care le foloseşte.

„Folosesc lemn de tei de la mine din pădure. Îl usuc cam doi ani, după care îl tai la gater. Ca să o scot crucea în evidenţă, laterala troiţei trebuie mai deschisă la culoare. Mai mult decât atât sunt singurul de la noi care fac cruci suprapuse, fără să folosesc ceva de îmbinare", îşi dezvăluie secretul Dragoş Potecaşu.

Cea mai mare dezamăgire a sculptorului este faptul că nu a găsit niciun tânăr dispus să înveţe meserie de la el şi să o ducă mai departe. Cercurile de scupltură s-au desfiinţat iar tinerii din sat au cu totul alte îndeletniciri, nu mai au timp să stea să înveţe meşteşugul daltei şi al ciocanului.