Greșelile intenționate de pe iile cusute de femeile de pe vremuri. „Știau să-și pună acest semn al bunului simț”

De câteva zile, ia cu altiță se află pe lista patrimoniului UNESCO. Demersul de includere a acestei cămăși în patrimoniul UNESCO a fost pornit în comun de specialiști din România și Republica Moldova. Pe lângă aspectul unic, cămășile tradiționale sunt valororase și pentru poveștile croite odată cu ele.

Muzeul „Timpul Omului”, din comuna Mânzălești, deține câteva zeci de ii care au fost donate de bătrâni de pe Valea Slănicului, județul Buzău. Custodele muzeului, Cecilia Petrescu, spune că frumoasele cămăși expuse diferă prin modelul și culorile alese, prin istoricul fiecăreia, însă au un punct comun. Este vorba despre o imperfecțiune.

Straja, semnul despre care ai crede că este o greșeală

Atunci când coseau cămășile populare, odinioară femeile strecurau intenţionat o greşeală.  Aceasta era sub forma unei mici cusături pe care o plasau unde nu-i era locul sau era un punct altfel colorat decât gama cromatică folosită în material. Cecilia Petrescu spune că una dintre semnificaţiile acestei greşeli de pe iile ţăranilor ţine de legătura omului cu Divinitatea.

”Acest semn despre care ai crede că este o greşeală, mama mi-a spus că se numeşte strajă. Fiecare ie are aşa-numita greşeală, dar este o greşeală făcută intenţionat”, spune Cecilia Petrescu, custodele muzeului din Mânzălești.

Greșeala de pe straiele populare era sub forma unei mici cusături pe care străbunicile noastre o puneau unde nu trebuia sau era altfel colorată decât gama cromatică folosită în material. Avea rolul de a-i aminti celei sau celui care avea să o îmbrace să nu fie mândru de ea, deoarece perfecţiunea nu este pe pământ, ci în ceruri.

”În viaţa satului tradiţional, mândria era un mare păcat. Deci, chiar dacă ţi se părea perfectă, ţi-o lăudau cei din jur, acel amănunt pus intenționat avea rolul de a-ţi aminti că numai Dumnezeu e perfect. Femeile ştiau să îşi pună acest semn al bunului simţ. Exista această credinţă puternică în Dumnezeu şi că e bine să stai cu capul plecat”, ne-a explicat Cecilia Petrescu, custodele Muzeului „Timpul Omului”, din Mânzăleşti.

Costumele expuse în Muzeul „Timpul Omului”, cu poveștile celor care le-au făcut

Zeci de costume populare sunt expuse în Muzeul Timpul Omului, din comuna buzoiană Mânzăleşti. Toate sunt însoţite de poveştile celor care le-au confecţionat sau le-au purtat în urmă cu zeci, chiar sute de ani. Aceleaşi semne care sugerează imperfecţiunea apar și pe ştergare.

”Poate apărea ca un punct roşu pe un ştergar care conţin griuri sau doar fir auriu pe fond alb. Semnul are şi rol de strajă, deci e al meu, are însă şi însemnătatea că, deşi este foarte frumos, iată, am făcut o greşeală”, spune Cecilia Petrescu.

La 1 decembrie 2022, ia cu altiță a intrat pe lista patrimoniului UNESCO. Altița este partea mânecii de pe umerii cămășilor femeiești, porțiunea cea mai frumos ornamentată de pe întregul obiect vestimentar.

Cămaşa cu altiţă era percepută ca o cămaşă bogat decorată, mai ales la umăr, fiind purtată, de tinerele fete de măritat, de mirese şi de femeile căsătorite, în primii ani după nuntă, pentru a fi cât mai frumoase.

România şi Republica Moldova au depus, în 2021, dosarul multinaţional „Arta cămăşii cu altiţă, element de identitate culturală în România şi Republica Moldova”, în vederea înscrierii iei în patrimoniul cultural UNESCO.