Poveste din hipermarket, cu sfeclă roșie și orez și o carte care costă mai puțin de 50 de lei
0O mamă și fiica sa făceau cumpărături într-un magazin din Brașov și își planificau ce vor mânca până vor ajunge la bunica, unde vor scăpa de grija hranei. Fata și-ar fi dorit o carte, dar știa că nu o va obține
Fabricantul celor mai apreciate praline din Brașov, Dorian Lungu, este o persoană sensibilă, extrem de atentă la ce se întâmplă în jurul său și care ia atitudine mai de fiecare dată în legătură cu „chestiunile zilei”.
„M-am dus la hipermarket din Brașov să îmi cumpăr două banane. Am venit cu trei banane, o apă de cocos și un nod în gât”, își începe Dorian Lungu povestea.
„La standul cu fructe și legume, în dreapta mea, am simțit un iz de alcool respirat. Mă uit și văd o doamnă nu foarte prezentabilă, cu o fetiță la vreo 12-13 ani. Mama cumpăra legume, fetița roia preocupată în jurul ei. Mama emana izul de băutură, fetița emana inocență, dar amândouă erau preocupate de ceva”, mai spune fabricantul de ciocolată.
O ciorbă de cartofi și sfeclă roșie cu orez, mâncarea pe trei zile
Cele două discutau cum se vor descurca cu mâncarea în următoarele câteva zile, iar Dorin Lungu a redat dialogul dintre ele.
„Facem ciorbă de cartofi și sfeclă roșie la cuptor cu orez, asta ne ține până sâmbătă. Duminică mergem undeva și facem rost de mâncare, luni plecăm la bunică-ta, la țară".
„Mama, dar săptămâna viitoare îmi dai ăia 50 de lei? Mi-ai promis de luna trecută. Îmi ajung și 47, că atâta e."
„Vedem cum îmi rămâne banii, mamă", spune ea oarecum absentă la subiect, învârtind niște sfeclă în mână. Apoi parcă își aduce aminte și o întreabă pe cea mică: „Dar pentru ce îți trebuie banii? Pe ce să îi cheltui?"
Cea mai mare dorință a fetiței: o carte din care să înțeleagă lumea
„Da' mamaaaa, ți-am spus de atâtea ori deja, pentru o carte îmi trebuie. Una pe care am văzut-o la Rodi, dar nu vrea să mi-o dea și mie, că o citește în vacanță. Sunt peste 300 de răspunsuri ca să înțelegi lumea. Am citit puțin din ea în ultima zi când a adus-o la școală și este așa de deșteaptă, am gasit răspunsuri care nu credeam că sunt. Înțelegi? Este atât de frumoasă și parcă cineva mi-a citit întrebările din cap și a scris acolo răspunsurile. De asta o vreau mult. Deci, spune, îmi dai? Când îmi dai, că mi-ai tot promis?"
„Vedem mamă, vedem cum ne ajunge banii luna asta. Dacă nu, îi spui Rodicăi să ți-o dea când începe școala, că doar o citește în vacanță, așa ai zis", a redat Dorian Lungu discuția dintre mamă și fiică.
Brașoveanul spune că s-a uitat la fată și și-a dat seama că a renunțat, cel puțin momentan. Dorian spune că părea că fata mai trecuse prin asta și știa finalul. Cele două au plecat împreună, după ce au pus și o pâine în coș.
„Sufletul e ca fierul”
„Le-am reîntâlnit la casă, eram în urma lor și am recunoscut respirația cu aburi de alcool. Cea mică era în fața mea și în spatele mamei. Avea o gentuță mov, cu capse și ținte, o ținea peste umăr. Am scos 50 de lei, i-am împăturit și i-am strecurat în buzunarul din exterior al genții. Am observat privirea nedumerită a femeii din spatele meu, m-am întors și i-am zâmbit încurcat, fără să spun nimic. Am plătit 13 lei și am ieșit din magazin, dar nu le-am mai văzut”, a încheiat Dorian povestea.
Omul de afaceri nu putea termina povestea din acel hipermarket din Brașov fără o concluzie.
„Sufletul e ca fierul, spunea Nicolae Iorga. Nu poți lucra cu el până nu l-ai încălzit. Asta, dacă vrei să lucrezi cu el și dacă ai în tine tot ce trebuie ca să îl încălzești. Și, de cele mai multe ori, unora nu ne trebuie decât să nu uităm de unde am plecat. Indiferent dacă astăzi am ajuns să ne cumpărăm banane. Și apă de cocos” a conchis Dorian Lungu.
Se încarcă comentariile...
