Poliţistul umorist revine pe Facebook: „Să vii la Tamponări şi să spui că ai condus un Audi CIU 7, asta înseamnă să fii mafiot“

Poliţistul braşovean de la Serviciul de Circulaţie Rutieră Marian Godină, care a devenit viral pe internet prin poveştile haioase pe care le-a scris din misiunile pe care le-a avut, şi-a redeschis pagina de Facebook. El a precizat că va continua să posteze întâmplări pline de umor în acceaşi notă umoristică, spre încântarea susţinătorilor săi.

Bărbatul şi-a redeschis pagina de Facebook la puţin timp după ce a fost lansată o petiţie online prin care se cerea desemnarea lui Marian Godina drept purtător de cuvânt la IPJ Braşov.

Marian Godina a postat un mesaj prin care le mulţumeşte tuturor celor care l-au sprijinit şi precizează că nu a fost sancţionat de superiori:

„Vă mulţumesc din suflet tuturor celor ce m-aţi susţinut, v-am urmărit tot timpul si am fost profund emoţionat de mesajele dumneavoastră. Pentru a evita inchiderea acestei pagini, îi rog pe cei ce imi publică postările în mass-media, să facă acest lucru fără să adauge cuvinte obscene care ar putea prejudicia imaginea vreunei instituţii publice. Precizez că nu am fost sancţionat in niciun fel si nici nu fac obiectul vreunei cercetări administrative. Şi ca să inchei în registrul obişnuit...ANDIAMO!!!", a scris în stilul caracteristic Marian Godina pe pagina de Facebook.

Vineri dimineaţă, el şi-a început ziua cu o postare care a adunat deja sute de „like”-uri: „Să vii la Tamponări şi să declari că ai condus auto marca AUDI CIU 7... asta înseamnă să fii mafiot!".

Iată şi două povestiri mai vechi ale poliţistului:

„Semaforul s-a facut roşu. Maşina cu numere de Italia, din faţa mea, nu a oprit…i-a tot dat. I-am dat si eu, iar dupa intersecţie l-am oprit pe şoferul grabit.
– Bună ziua ! Vă rog sa imi prezentati documentele dumneavoastră !
– Oooo….Dio, Dio…como entrato en esta ţara…noma docomente, docomente, docomente!
Parlesc cateva limbi, dar italiana chiar nu o bunghesc.
Avand actele in mână, am văzut că pe italian il chema Arghire si era din…nu vă mai zic de unde era. Şi după cum vă spuneam, Arghire din Vaslui venea de la el din Italia si pesemne că uitase regulile de circulaţie in acelaşi ritm cu care uitase si limba maternă. Devenise alt om, era acum Vasile „după o lună in Italia”.
– Permisul de conducere vi se va reţine treizeci de zile pentru că aţi trecut pe roşu.
Fraza asta i-a reactivat acea parte a creierului in care stătea uitat frumosul grai moldovenesc.
– Hai bre şefule, da ş-am făcut?
– Aţi intrat in intersecţie pe roşu.
– Du-ti domnii d-aci…da şe? Eu îs chior? Io sun la tieleviziuni…sun la il comandante…da chiar iţi baţi joc? Pentru ce să imi iei tu mia permisul?
– V-am explicat că aţi trecut pe roşu, iar pentru asa se reţine permisul, de ce nu inţelegeţi?
– Oo Dio…da normal ca nu inţeleg, fă-mă să inţeleg sau acum ma duc la il comandante.
– No bine. Vă explic astfel incât sa inţelegeţi. Vă rog sa fiţi atent: como entrato en esta ţara se aplica el codo rutiero romano care spune ca trebuiato sa casco el ochii la il semafore si sa opreşte dacă il e necesaro. Pero che dumnevostra trecuto pe rosso, permiso e suspendato una luna. Şi dacă esto nemulţumito, nu va duceti la il comandante ci la il giudecatore. Claro sau tu necesita mai multo explicaţioni?
‘Nea Arghire a băgat nervos in viteză si a demarat in trombă, abandonându-şi docomentele. Am apucat să aud doar cum i-a spus consoartei care era in dreapta lui:
Andiamo, Maricico!“

***********

„Masina din fata mea mergea cam tare, facea slalom si schimba benzile cam des. Am accelerat cat sa raman aproape de ea…voiam sa vad daca cel de la volan are ceva pe suflet. Omul ii dadea tare in continuare. Daca mai schimbă o data banda fara sa semnalizeze, o sa-l opresc. Desigur, asa s-a intamplat. In plus, observasem si ca centura lipsea. L-am oprit si m-am dus la el la geam.
– Mergeti cam haotic, s-a intamplat ceva?
– Sincer nu s-a intamplat dar e pe cale sa se intample. Am o urgenta.
-Ce fel de urgenta, medicala?
-S-ar putea chema si asa…e…e grav…chiar nu mai pot…trebuie sa ajung urgent acasa…chit ca imi e rusine…va spun…fac pe mine…chiar nu am mai patit asa ceva…va rog…
Soferul mi-a dat actele iar eu am plecat spre masina de politie pornit sa scriu sanctiunea. Omul a coborat dupa mine si vazand ca nu ma poate indupleca, a inceput sa urle : „dom’le MA *** PE MINE! Chiar nu intelegi???”
Poate ca par neintelegator, dar auzisem abureli d-astea de prea multe ori. Oricum soferul asta se prefacea foarte bine, avea privirea grava, ochii usor bulbucati, pana si venele de pe tampla erau mai proeminente si se agita destul de tare. L-am rugat sa mearga in masina insa a zis ca nu poate sta jos. Trebuie sa spun ca in meseria asta exista ceva ce se numeste FLER. Ei bine, flerul meu imi spunea ca omul joaca teatru, chiar ma amuza cum se manifesta si la ce nivel se cobora pentru a scapa de o amenda. Aveam cativa ani de experienta, nu isi gasise persoana pe care sa o duca de nas. Dupa cum spuneam, e vorba de fler.
In timp ce scriam procesul-verbal, mai aruncam cate-o privire la soferul agitat care continua sceneta, impreunandu-si picioarele asa cum faceam toti cand eram mici si preferam sa ne abtinem decat sa nu ducem in casa si ”sa nu ne mai lase afara daca am intrat”. La un moment dat teatrul s-a sfarsit. Vazand ca nu „pun botul” la scena lui ieftina, omul a intrat cuminte si resemnat in masina si a asteptat. M-am dus si eu, cu procesul-verbal completat. Ramasese sa bifez amenda sau avertisment, vream sa vad atitudinea de final.
Soferul era in masina cu geamul inchis. Cand m-a vazut, a deschis putin geamul, fara sa mai spuna nimic.
Era iarna…in masina lui era cald…afara era frig. Aerul cald, din interior, a iesit rapid prin mica deschizatura a geamului.
Am bifat avertisment, cu mana treamuranda.
Bietul om facuse ceea ce ar fi trebuit sa fac eu pe el…pe FLER“.