FOTO Cetatea Făgăraş, locul unde vezi ce însemna sărutul Fecioarei de Fier. Castelul i-a fost oferit în dar de către Mihai Viteazu soţiei sale, Doamna Stanca

Cetatea Făgăraş are o vechime de peste 600 de ani şi a fost cetate de apărare, reşedinţa principilor Transilvaniei, locul balurilor organizate de doamna Stanca, dar şi închisoare comunistă. Datorită investiţiilor din ultimii doi ani a ajuns un obiectiv turistic major, numărul turiştilor depăşind 100.000 anul trecut.

Cetatea Făgăraş este un castel impresionant, iar o vizită printre turnurile şi zidurile acestui obiectiv îi va duce pe turişti înapoi în timp, în vremea măreţelor baluri medievale, organizate de principii Transilvaniei. De asemenea, veţi cunoaşte în amănunt istoria Ţării Făgăraşului, un teritoriu care a aparţinut şi voievozilor munteni. Nu în ultimul rînd, veţi afla poveşti şi despre perioada neagră când cetatea a fost una dintre cele mai temute închisori comuniste.

„Cetatea merită vizitată în ansamblu. Avem un circuit expoziţional la etajul întâi care prezintă toată istoria Ţării Făgăraşului. Avem o colecţie privată de icoane, dar şi de sticlărie şi de glăjărie, precum şi ţesături decorative săseşti. Una dintre atracţii este reconstituirea Fecioarei de Fier, un instrument de tortură introdus de austrieci pe la 1700. Avem dovezi clare că s-a aflat la Cetatea Făgăraş. De asemenea, Sala Tronului formată din patru încăperi şi care se numea pe vremuri Marele Palat este un punct important al ceţăţii, care a fost reşedinţă pentru principii Transilvaniei. Nu trebuie ratat nici Turnul Temniţă unde este prezentată istoria cetăţii din timpul comunismului, dar nici bastionale şi şanţul de apărare. Lebedele de pe lacul cetăţii sunt un simbol. Există documente care arată că lebedele au fost în cetate încă din secolul al XVII-lea. Ne bucurăm de tot mai mulţi tuişti în ultimii ani. În 2014 am avut 52.000 de turişti, în 2015 numărul a crescut la 75.000, iar în 2016 am avut un nou record de 104.000 turişti“, explică Elena Băjenaru, directorul Cetăţii Făgăraş.

Colecţie de instrumente de tortură

La parterul fortăreţei pot fi văzute turnurile şi temniţa unde erau torturaţi pe vremuri prizonierii. În Casa Temnicerului Amburs Janos se află toate instrumentele folosite la torturarea prizonierilor de acum sute de ani, de la cătuşe, bile de metal şi alte dispozitive menite să producă durere. Tot în turnuri, există şi o expoziţie care prezintă perioada în care cetatea a fost închisoare comunistă (1948-1960). Peste 4.000 de oameni au fost închişi aici: chiaburi, saşi deportaţi, opozanţi ai comunismului şi persoane condamnate pentru sabotaj. De asemenea, puteţi afla mai multe lucruri despre rezistenţa anticomunistă din Munţii Făgăraş condusă de Ion Gavrilă Ogoranu.

La etajul întâi, la Muzeul Valeriu Literat, este o expoziţie care prezintă istoria Ţării Făgăraşului din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, majoritatea pieselor fiind descoperite la săpăturile arheologice de la cetate. Sunt peste 20.000 de piese. Tot la primul nivel este Sala Dietei, dar şi mai multe saloane cu mobilier refăcut exact cum arătau pe vremea când aici locuiau principii transilvăneni. 

Fecioara de Fier, expusă în Sala Dietei

Tot la primul nivel nu rataţi Sala Tezaurului unde sunt expuse monede şi podoabe găsite la săpăturile arheologice din cetate. De asemenea, puteţi vedea dormitorul princiar, dar şi saloane nobiliare reconstituite de specialişti şi care arată la fel ca în perioada de glorie a cetăţii.

În Sala Dietei este expusă de anul trecut şi Fecioara de Fier, cel mai de temut instrument de tortură din perioada medievală. Fecioara de Fier era de fapt o cuşcă de metal, care avea în interior un sistem cu mai multe cuţite. Un accesoriu cinic al Fecioarei de Fier era o iconiţă cu Fecioara Maria, aşezată în dreptul feţei persoanei torturate. Deţinutul era minţit, i se spunea că este iertat de pedeapsă şi că tot ceea ce trebuie să facă este să sărute icoana fecioarei. În acel momentul se declanţa un mecanism din podea, cuşca era închisă, iar ţepuşele străpungeau trupul celui condamnat la moarte.

Pe lângă moartea extrem de dureroasă, legenda mai spune că persoanele care au îmbrăţişat fecioara nu au mai fost văzute niciodată şi nu au fost îngropate de familii. Se spune că după ce condamnaţii erau ucişi de îmbrăţişarea fecioarei, sub instrumentul de tortură se deschidea o trapă, iar cadavrul cădea într-un mecanism de săbii, cu tăişul foarte ascuţit, care îl ciopârţeau în bucăţele mărunte. La o adâncime de aproximativ opt metri se afla un canal cu apă care ducea resturile în apele Oltului, spălând astfel orice urmă de crimă. Legendele spun că localnicii ştiau de fiecare dată când cineva era executat deoarece apa se înroşea. 

Sala Tronului, locul unde au fost primiţi regi şi regine

La etajul doi este Sala Tronului, denumită în trecut şi Marele Palat, dispusă pe patru începeri reconstituite după documente oficiale. Aici turiştii pot scrie în cartea de oaspeţi sau îşi pot face o fotografie aşezaţi pe zilţuri.

Sala Tronului a fost închisă când Cetatea Făgăraş a fost transformată în închisoare comunistă. A fost redeschisă în 2015, iar viztatorii pot să o admire în toată spendoarea ei. A fost amenajată aşa aproape exact ca în perioada de glorie a edificiului. Aici au fost primiţi zeci de regi şi regine din toată lumea. Au fost aduse 67 de zilţuri şi candelabre toate aparţinând stilului renascentist. Tot mobilierul a fost făcut la comandă, iar investiţia s-a ridicat de 1,3 milioane de lei bani de la bugetul local.

„S-a încercat o reconstituire de epocă a interioarelor. Sala Tronului a fost o sală unde au fost primiţi ambasadori, soli ai principalelor puteri europene, unde s-au semnat tratate de alianţă între Transilvania, Franţa şi Polonia“, a spus Elena Băjenaru, directorul cetăţii.

O mare atracţie a cetăţii este garda formată din zece străjeri (pedestraşi cum li se spunea în urmă cu câteva secole). Soldaţii poartă armuri şi fac schimbul de gardă în fiecare sâmbătă şi duminică la ora 11.00. Costumele sunt cât se poate de autentice şi sunt reproduceri fidele ale celor care au existat în secolul al XVII-lea. Au fost realizate după schiţele existente la muzeul Cetăţii Făgăraş.

Autorităţile au planuri mari cu cetatea şi sunt pe cale să primească 4,9 milioane de lei din fonduri europene. Cu aceşti bani vor fi refăcute zidurile exterioare, vor fi construite două poduri mobile şi se va amenaja fostul şanţ de apărare al cetăţii. În plus, o parte din bani vor fi folosiţi pentru amenejarea unor ateliere meşteşugăreşti permanente în cetate. Mai mult, prezenţa străjerilor îmbrăcaţi în costume medievale va fi permenentă, fapt ce va spori numărul de vizitatori.

Odată ce aţi vizitat interiorul nu vă grăbiţi să plecaţi. Încet, la pas, înconjuraţi cetatea şi admiraţi zidurile puternice. Pe lacul din faţa ei puteţi vedea lebede albe şi negre care parcă îi salută pe turişti.

Colecţia Fulop Szocs 

În sălile Cetăţii Făgăraş poate fi admirată colecţia impresionantă de artă Transilvăneană a făgărăşanului Fulop Szocs, care cuprinde obiecte de sticlă pictate, icoane pe sticlă, ceramică, ţesături şi port popular din Transilvania. Toate au o vechime de peste 100 de ani.

„Este una dintre cele mai mare colecţii din România. Este o colecţie variată care prezintă obiecte de glăjărie, icoane pictate, ceramică şi port tradiţional din Transilvania, de la români, saşi şi maghiari. Glăjăria reprezintă sticla realizată manual. În 1618 Gabriel Bethlen, principele Transilvaniei  a adus trei meşteri de la Murano care au pictat ochiurile de geam de la Cetate, operaţiune care a durat trei ani. Apoi la Porumbacu s-a făcut producţie de serie deoarece glăjăria era considerat un produs de lux. Avem expuse câteva piese din colecţia domnului Fulop Szocs. Este meritul dumnealui că a reuşit să salveze aceste comori. Le-a cumpărat de la saşi în perioada anilor 70, când era un exod masiv al acestora în Germania. Dacă nu le-ar fi salvat el s-ar fi pierdut. Colecţia sa este dispusă pe patru începeri, iar piesele ne-au fost date în custodie pe o perioadă de zece ani“, povesteşte Geo Faraon, muzeograf.

Mihai Viteazul i-a oferit cetatea doamnei Stana

Cetatea Făgăraş a fost iniţial folosită pentru apărare. În secolul al XV-lea, cetatea din piatră şi cărămidă de la Făgăraş era o cetate militară, avea o incintă patrulateră, cu patru turnuri bastioane la colţuri şi un turn de avanpost, de tip barbacană, pe latura de est. Între anii 1528-1541, Ştefan Mailat, stăpânul domeniului feudal al Făgăraşului, transformă cetatea militară de apărare într-un castel senioral fortificat. Zidurile exterioare de pe latura de nord şi de sud sunt dublate, prin interior, iar în spaţiile create a fost aplicată umplutura de pământ, realizându-se astfel ziduri de 8 metri grosime. Până în secolul al XVII-lea cetatea a fost reşedinţa principilor Transilvaniei şi al soţiilor lor.

Cetatea a devenit celebră în momentul în care a fost preluată de Mihai Viteazul. Domnitorul a donat-o soţiei sale, Doamnei Stanca, care a locuit un an la Făgăraş. Aşa a ajuns castelul să fie locaţia cea mai căutată pentru balurile Transilvaniei. A fost perioada de glorie a edificiului.

Patru baluri în fiecare an

La Făgăraş se ţineau patru baluri în fiecare an. La petreceri participau toţi nobilii transilvăneni, peste 1.000 de persoane. Istoricii spun că nobilii tăiau şi câte 50 de purcei pentru o petrecere de la care nu lipseau vinul roşu şi dansurile de societate. Pe lângă balurile renumite în toată Transilvania, Doamna Stanca organiza în cetate şi serate muzicale la care participau soţiile nobililor din zonă. După moartea lui Mihai Viteazu, cetatea a devenit fortăreaţă militară, iar Doamna Stanca avea să ajungă prizonieră între zidurile ei.  

Cetatea Făgăraş a avut rol de apărare până în perioada comunismului. Au fost 15 asedii asupra ei, dar nu a căzut pradă duşmanilor. După 1696 a fost garnizoană austriacă, apoi, după 1867, maghiară şi în final al Armatei Române, după Marea Unire din 1918.

Între anii 1948-1960 a fost închisoare comunistă. Au fost închişi aici mii de opozanţi ai regimului comunist, dar nu se ştie câţi au murit, fiindcă erau înmormântaţi pe ascuns, în timpul nopţii, în gropi comune sau în cimitir. Deţinuţii treceau prin cele mai crunte torturi, menite să îi macine fizic şi psihic. În interiorul cetăţii, în Turnul Temniţă, exista o carceră, extrem de îngustă, de numai 50 de centimetri, în care puşcăriaşii erau nevoiţi să stea chirciţi, în apă foarte rece care le ajungea până la genunchi.

Program de vizitare al cetăţii

Cetatea poate fi vizitată din iunie şi până în octombrie între orele 10.00 şi 19.00 (de marţi până vineri) şi până la ora 18.00 sâmbătă şi duminică. În periaoda octombrie-mai, programul de vizită este de marţi până vineri între orele 8.00 şi 17.00, iar sâmbătă şi duminică între 9.00 şi 17.00. Lunea obiectivul este închis pentru turişti. Un bilet costă 15 lei pentru aduţi şi 7 lei pentri copii. Grupurile mai mari de 15 persoane au parte de un tur cu ghid gratuit. Toţi turiştii primesc când cumpără bilet o broşură cu istoria cetăţii şi planul fortăreţei pentru a nu rata nicio încăpere. În total se vizitează 39 de săli.