Satul din România bogat în sol sărăturat și săruri minerale, unde fermierii prepară cea mai gustoasă brânză. A fost înregistrată la OSIM
0Satul Gulianca din Brăila a devenit cunoscut datorită brânzei, un produs care se obţine din lapte de oaie, al cărui secret constă în gustul unic dat de iarba care creşte pe solul sărăturat și bogat în săruri minerale. „Este cea mai bună iarbă din țară, oile o iubesc”, spun fermierii dunăreni.
Povestea brânzei de Gulianca din Brăila este una fascinantă, cu rădăcini adânci în tradiția locală. Această brânză unică este produsă din lapte de oaie, iar secretul său constă în gustul aparte conferit de iarba care crește pe solul sărăturat din zona Salcia Tudor-Gulianca, localități situate la 70 de kilometri de municipiul Brăila.
Unul dintre cei mai renumiți producători din zonă, Cristinel Sima, a moștenit ferma de la tatăl său și se ocupă cu pasiune de creșterea a 700 de ovine. Calitatea ierburilor și a solului sărăturat, binecuvântat de Dumnezeu, conferă brânzei de Gulianca un gust savuros și unic, făcând-o una dintre cele mai căutate brânzeturi din țară.
„Ne-a binecuvântat Dumnezeu cu un sol sărăturat. Datorită acestuia, iarba are un gust aparte și savuros, care face ca brânza să fie cea mai bună. Este o brânză naturală și sănătoasă, doar cu lapte produs de oile noastre, hrănite cu cea mai bună iarbă din țară”, spune fermierul.
Faimoasa brânză de gulianca este vândută la târguri, festivaluri, dar și în piața centrală din orașul Brăila.
Brânza de Gulianca-brand european
Pentru a proteja și a promova acest produs, Primăria Salcia-Tudor a înregistrat la OSIM marca „Brânza de Gulianca”. În plus, autoritățile locale organizează an de an un festival al brânzei de Gulianca chiar pe islazul de la intrarea în sat. În zonă există 23.000 hectare de pășune, iar crescătorii au în jur de 24.000 de ovine.
Din documentele Primăriei aflăm că pe teritoriul actual al comunei primele așezări umane stabile își fac apariția la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În partea de nord a comunei, prin anul 1789, crescători de animale au poposit cu turmele pe pășunile acestor meleaguri și s-au stabilit în diferite puncte cum sunt „Moara Turcului”, Chioveanu și altele.
Dintre aceștia unii devin mari proprietari de animale cum au fost Olănescu, Gulianu - de unde provine și numele unor sate ce vor apare ulterior ca Olăneasca, Gulianca.
„Acest fenomen de migrație de la munte spre câmpie în căutarea pășunilor a avut loc și în partea de sud-vest a comunei actuale, unde oierii coborând spre târgul Brăila au poposit pe aceste meleaguri, atunci pline de marăcinișuri, de animale sălbatice, meleaguri ce puteau oferi chiar adăpost vremelnic unor fugari în moment de restriște. În lunca Galiciei, pe locul actual al satului Ariciu, se stabilise unul din acești oieri ce probabil părăsise intenționat locul natal scăpând de urmăritori”, scrie pe site-ul Primăriei Salcia-Tudor.
În această înjghebare de sat, ciobanii mai tineri s-au căsătorit cu fete de la munte și au ridicat în locul bordeielor căsuțe mici și simple, după modelul celor de la munte. Ciobanii de obicei nu munceau pe bani și se învoiau ca la căsătoria lor să capete un număr de oi, astfel satul se gospodărea.
Se încarcă comentariile...
